Sase, vine Papa!

Asa, si? Si romanu, pe care-l dau banii afara din casa, s-a pus pe cheltuit, de parca ar veni apocalipsa, cind banii vor deveni inutili.

Poate pentru cei care cred in cele, asa zis, sfinte, toata bulibaseala asta o avea vreun sens, dar pentru mine, unul care inca mai crede-n bun simt, mi se pare o sfidare la adresa omului de rind si evident, a bunului simt. Vorba lu’ Schreiber, „sfidarea mondiala”.

Cred eu, asa dupa cite aud, ca de uitat nu ma uit din cauza dezinteresului pe care mi-l provoaca un astfel de bilci ieftin pe bani multi, ca nici daca venea vreun Hristos nu ar fi dat Romania-n clocot, cum a dat acum pentru un popa placat in aur, de cei multi si nevoiasi.

Si nu e vina doar a autoritatilor. Noooo! Sa vezi imbulzeli, imbrinceli, sa vezi ploconeli, boceli, ingenuncheri, calcat in bicioare, pupaturi de miini si de inele, de icoane si moaste si cite si mai cite gesturi care frizeaza logica. Zeci de mii vor iesi pe ploaie si vint sa zareasca o papusa umana considerata sfinta. As spune ca acel cult al personalitatii, blamat odinioara de toti, e imbratisat cu patima de-o mare majoritate, ceea ce poate parea straniu. Si poate parea pentru ca este.

Si de aceea propun putin sens artistic, in detrimentul nonsensului religios.

 

 

Read Full Post »

Moartea lui Liviu

Adaptare personala dupa cunoscuta poezie „Moartea lui Gelu” a lui George Cosbuc. Manusa-i vine actualului Liviu. Cu citeva mici si nevinovate motificari, se-ntelege.

Răzleț din oștirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Și piere.
Din rană și-ar smulge săgeata
Și n-are putere.

Pierdut-a și oaste și țară.
E noapte-n văzduhuri; și rară
E zbaterea blondei, când apa
Atinge cu aripa-i toapa
Iar Liviu, prin noapte stând singur,
Vorbește cu iapa:

Vai, Veorico, jalea mă curmă!
Mă lupt cu durerea din urmă,
Căci ranele-mi sapă mormântul,
Degeaba împrăștii tu vântul
Din coamă, piciorul tău scurmă
Degeaba pământul.

Mă chemi prin nechezuri păgâne
Și parcă zici: Vino, stăpâne!
Vezi, picură ranele tale
Și neguri se nalță, penale,
E noapte, și ziua de mâine
Ne-ajunge pe cale!

Trei suliți făcutu-și-au strungă
Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă
Și nu-mi mai simt brațul și brâul;
Tu-ți rupi cu picioarele frâul
Ah, blondo, vad să ne-ajungă,
Pe noi toti, pustiul.

Romanul cu vot m-o cuprinde
Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
Și-apoi cu legea imi sapă
Mormântul pe margini de apă.
Și-n urmă de mustata mă prinde
Și m-arunca in groapă.

Si acum …. EU si numai eu cu ceea ce cred referitor la acest caz.

Cazul e acuzativ, nici vorba, dar daca pe asta-l doream dupa gratii, cum de-l vad pe BaSecu in libertate? Au mi-a slabit vederea? Sau justitia e mai partiala decit toti arbitrii din Liga 1? Cum de Videanu e liber si zburda ca un ied prin parcurile personale? Cum se face ca Rahova are Mazare, dar n-are Udrea?

Toti urla pe la televizoare ca Romania si-a revenit. Oare?

Pai ia sa analizam. PNL-ul a fost la putere? A fost. Pai si de ce n-a facut atunci ceea ce promit acum? Dar PRO. RO? Pai nu Ponta a fost javra care i-a dat in cap lui Antonescu si PNL-ului? Si atunci cum isi permite Ponta sa spuna de Dragnea ca e javra, cind el sufera de aceeasi boala?

Dar Ciolos? N-a fost asta prim-ministru si a dat un mare chix?

Nu spun sa nu schimbam, dar ce schimbam? Un nenorocit cu altii? Buna afacere!

Dar hai sa vorbim si de-o proasta.

Dancila, proasta lu’ Dragnea, spune:  „nu inseamna ca daca cineva cere demisia trebuie neaparat s-o si depunem”. Pai bine fa, timpito, dar de data asta ti-a cerut-o poporul roman, nu Xulescu de la PNL. Cit de proasta sau nenorocita sa fii sa spui o astfel de enormitate? Pai si numai pentru o astfel de declaratie care e sinonima cu „nu inseamna ca daca poporul ne cere demisia trebuie neaparat sa ne-o dam” femeia asta ar trebui sa se duca spre domnul dracu. In loc sa fi iesit cu o astfel de declaratie, dobitoaca ar fi trebuit sa apara cu demiterea comunistului Melescanu si a altor capete al guvernului ei de nenorociti. Dupa care putea prezenta si-o demisie la care, oricum, se va ajunge mai devreme sau si mai devreme. Chiar nu si-o da seama?

 

Read Full Post »

Boul pe care-l stringe sacoul

De ce am deschis articolul respectiv? N-as putea sa spun. Poate dintr-o dorinta, nemarturisita, de-a ma prostitua. Ca desi n-o recunosc, o simt alergind prin tot sistemul meu circulator. Cum, ce? Dorinta.

Ca eu pe Badea si pe tircovnicul care seamana cu Betty Boop la cap si cu Dancila la minte, nu-i pot suporta, o stie si Voiculescu, dar ca mai citesc despre handicapatii astia, n-o stie nimeni. Nici eu nu vreau s-o stiu ca sa nu-mi stirbesc respectul pentru mine insumi. Asa ca, pe pitici, va spun si va rog sa n-o repetati, c-am vrut sa aflu ce legaturi exista intre „boul pe care-l tot stringe sacoul” si madama Veorica, pe care zice-se c-a facut-o albie de porci.

Si am aflat. Boul staulului A3, imbecil de notorietate nationala, ala care incita la bataie dupa care o si maninca, o acuza pe Dancila de imbecilism international. Firesc, as zice, intrucit se stie deja cit de ros de invidie e acel exaltat televizorist cind vine vorba ca cineva sa-l depaseasca-n dobitocism.

Ca pe Veorica ar trebui s-o cheme Dandanila, nu Dancila, nu neg, dar ca un imbecil s-o numeasca imbecila, mi se pare a fi o incercare lamentabila de-a-si arunca imbecilitatea in circa altuia. Cum spun, boul a facut-o din invidie, el fiind perceput ca imbecil doar pe plan national, nu ca Veorica lu’ Dancila care s-a facut de fecale pe toate planurile, incluzindu-l si pe cel international. Pentru ca ea, blonda lu’ Dragnea, de proasta-i proasta, nimic de zis, dar nu inteleg cum de si-a dat seama un dobitoc ca Badea de aceasta realitate.

Si ia sa deschid o paranteza, ca merita. As spune ca BaSecu a creat un trend in politica romaneasca. Guvernele nu mai pot supravietui fara blonde. E foarte adevarat ca daca blonda lu’ BaSecu era mai curva, blonda lui Dragnea e mai proasta, ceea ce constituie un regres, in acceptiunea mea. O intoarcere in timp la Elena, Lina si Alexandrina vremurilor ceausiste. Inchid paranteza ca sa nu-i dau idei, ca asta ar fi in stare s-o puna pe Eba, Codruta sau Bianca in fruntea vreunui minister, la cit de tembel ii e capul cu mustata.

Revenind la „boul pe care-l stringe sacoul” ma tot intreb fara a gasi un raspuns plauzibil. Cum de nu-i dau coarne? Oare nu-i destul de bou, ca doar a demonstrat-o de nenumarate ori?

Read Full Post »

Jumatatea plina a paharului gol

In general se spune ca e bine sa vezi jumatatea plina a paharului, metaforic vorbind. Intelegind ca jumatatea goala trebuie ignorata, ce facem in cazul paharului gol, pentru ca nimeni nu spune ce jumatate trebuie privita in acest caz? Il ignoram cu totul? Pai si atunci cine si cind va mai umple acel pahar, chiar si numai pe jumatate sau pe sfert?

Parerea mea e ca bine ar fi, , in anumite situatii, sa vezi jumatatea goala si sa-ncerci s-o umpli, pentru ca aleia pline n-ai ce-i mai face, doar s-o golesti. Ceea ce n-as zice ca-i indicat decit numai daca renuntam la metafora in favoarea bauturii.

Ca vedeti voi, omul, din diverse motive, e dispus sa-nchida ochii cind da de jumatatea goala, sarindu-i in ochi doar cea plina. Dar daca alegi sa vezi numai ce-i bun, ignorind raul, e posibil ca paharul sa se goleasca incet, incet de tot binele. Prin evaporare. Iar binele odata evaporat, cu greu il mai readuci in paharul golit. Si daca ridicam in slavi un pahar pentru partea lui plina, ce facem cu paharele goale?

Dar nu de putine ori se intimpla sa apreciem paharul pentru bruma de lichid pe care-o contine, chiar daca goliciunea lui e dominanta. Si uite asa dam nastere paharelor VIP. Pahare pe care continuam sa le apreciem, desi ele, in sine, ar merita dispretuite din cauza goliciunii evidente si voluntare. Mai mult, aprecierea de care se bucura in loc sa le umple, mai mult le goleste si de bruma de lichid cu care erau inzestrate.

Dar nu stiu prin ce fenomen ancestral, in situatiile in care ar trebui sa vedem jumatatea plina, taman atunci ne preocupa mai mult jumatatea goala, loviti de un pesimism inexplicabil. In acele imprejurari goliciunea ne orbeste, ne stapineste, ne domina si ne induce o stare de „fuck this live!” care e capabila sa elimine bruma de optimism depusa pe fundul paharului. Atunci ne simtim dezarmati, neputinciosi si terminati, fara speranta si fara orizont. Ei bine, ala ar fi momentul in care constienti de goliciune, ar trebui sa ne axam pe plinatatea datatoare de speranta si dorinta de-a umple locul ramas gol. Cu toate astea, in astfel de situatii multi se multumesc sa aleaga calea comoda, asteptind umplerea goliciunii prin rugi si lamentari inutile, in loc sa lupte pentru eliminarea ei. E alegerea lor, evident, dar in felul asta nu fac decit sa se amageasca singuri, pentru ca e greu de presupus ca un gol iti poate umple golul. Nu spun ca autosugestia n-ar fi utila, dar numai pe termen scurt si foarte scurt. Repetata iar si iar e posibil sa nu mai dea rezultate, iar paharul sa-ti ramina complet gol fara vreo jumatate plina pe care s-o poti contempla.

Just saying.

 

 

 

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (74)

*

Sunt cotoi batrin, dar astazi

Sunt afis electoral,

Si aud ca in alegeri,

Dragnea si-o va lua oral.

*

Dar am mai aflat pe surse,

Ca un constantean fugar,

O muieste pe Dancila,

Tocmai din Madagascar.

***

 

 

Read Full Post »

Blow job PSD

De ce „blow job” si nu consacrata „muie”? Pentru ca blow job suna mai „international” si pentru ca, din cite am inteles de la mijloacele de dezinformare-n masa, primul pesedist al tarii si-a luat-o-n buze de curind, la Summit-ul sibian, unde mai marele socialistilor europeni i-a refuzat avansurile de pirnaias.

Dar zic sa nu impiedicam tot aliotmanul de-un ciot pesedist. Se apropie alegerile si odata cu ele, marii profitori ai neamului isi fraca palmele in speranta unui vot care sa le asigure opulenta urmatoarelor cincinale. Ca va spun si sunt in stare sa pun pariu ca oricit vor fura, statutul de „ales” ii va proteja si obladui.

Ca una-i „numitul”, si alta-i „alesul”. Alesul are greutatea pe care i-o confera electoratul pe care a reusit sa-l duca de nas. Si asta nu-i putin lucru. Adica, dai in Dancila, dai in Dragnea, paguba-n ciuperci. Dar daca dai in BaSecu, viitorul europarlamentar, te-ai belit la putulica. Ala reprezinta poporul si cu poporul nu te pui, ca fututul te cheama. Exact ca pe vremea lui Ceasca.
Asadar, ce veti alege, aia veti avea. Penali, borfasi, mitocani, si alti onorabili care fac parte cu prestanta din tagma jecmanitorilor. Sau veti refuza votul din lipsa de optiuni oneste, ceea ce ar fi o mare palma data intregii clase politice romanesti.

Eu, dezradacinat cum sunt, nu votez ca nu-mi dau singur dreptul de-a o face. Dar daca mi l-as da, tot n-as vota din lipsa deja mentionata.
Pe de alta parte, exista si-un revers al medaliei ca poate veni unul dintre candidati sa ma-ntrebe „bine ba, papa, da’ tu te crezi mai breaz ca noi?” E si cu asta mi-am cam luat si eu blow job-ul de care vorbeam, intrucit daca ar fi sa apelez la obiectivitate, as spune ca n-oi fi bagat eu vastul ca Videanu, dar nici vreun role model nu sunt. Si atunci cum ramine? Pai ramine, ca cel putin nu-mi poleiesc arama cu aur de 24K. pentru a-i prosti pe alti aramii. Ca daca te vrei in frunte, zic ca ar trebui s-o meriti fara a-ti orbi electoratul cu sclipiri inselatoare.

Bon, in concluzie, eu vorbesc, eu aud. Realitatea e ca marea majoritate a electoratului, dupa cum spuneam intr-un post precedent, doesn’t give a fuck. Turma-si alege magarii, dupa care, behaie de nemultumire ca-i purtata spre prapastie. Mai prost e ca pe linga turma respectiva, mai e si-o mina de ciobanestii inteligenti care incearca sa protejeze turma, dar pe care, din nefericire, trebuie s-o urmeze, chiar si-n prapastie.

Democratia, bat-o vina!

Read Full Post »

Caragialienii

Nu stiu din ce motive, desi le banuiesc, personajele caragieliene continua sa existe in societatea romaneasca, ba chiar sa se multiplice de parca-s trasi la Xerox. Nu stiu cum dracu de nu poate poporul asta roman sa scape de tipatesti, catavenci, dandanachi, pristandai, mite si zoicici. Cum dispare cite unul, cum apar alti zece, exact ca buruienile care compromit recolta. Si nu spun ca e un fenomen actual. Noooo! E cam de cind suntem noi, parintii nostri, bunicii si strabunicii. Ce spun, e ca se perpetueaza din generatie-n generatie fara sanse de diminuare

Toate balabustrele si mitocanii Romaniei se regasesc pe listele pentru Parlamentul European. De Senatul si Camera Romaniei nu mai vorbesc ca ti se intorc matele, citind lista. Dar pentru a ne reprezenta in lume, partidele ale caror sefi sunt totii penali in libertatea, si-au ales nume sonore ca Nastase, Iordanescu, BaSecu si care-or mai fi, ca-s cit nu poti sa cuprinzi cu mintea. E vorba de-o minte normala.

Adica cum sa pui sa te reprezinte-n lume un neam prost, un dobitoc si un nenorocit? Cam cit a decazut poporul asta incit sa-l aibe pe Nastase, pe Iordanescu sau pe BaSecu port drapele? Ce stiu astia despre politica? Ma refer la o politica sanatoasa, nu la securismele autohtone. Ce studii politice, de drept international si economie de piata au astia care sa-i recomande? Nu spun ca un Becali sau o Eba erau mai breji, ca nu erau, dar chiar o tinem pe linia incompetentei si-a facutului de ris? Si daca asta-si doreste norodul, de ce se mai vaita?

Dar din pacate nobody gives a fuck despre cine ne reprezinta tot asa cum nici strainii don’t give a fuck despre cei care-si aleg astfel de reprezentanti. Faire game, as zice.

Read Full Post »