Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘pamflet’ Category


 

*

Allah mare, ce femeie!

Asta zic si eu minune!

Nu cearceafuri si fantome,

Negre, parca-s din carbune.

*

Asta-i blonda, mare, alba,

O pun capra si o ard,

Ca pe caprele de-acasa,

Care mi le-a luat Assad.

*

Spume-or face cind le-oi spune

Ce-am futut intru Islam,

S-atunci sa vezi tot Damascu

Dind toti buzna-n Amsterdam.

*

Numai daca i-as gasi-o,

Ca ma doare sub curea

Si ma-nvirt ca bou-n cercuri,

Incercind sa dau de ea.

*

String din dinti si tot o-nping,

Dar nu intra, nicidecum.

Le-o fi inchis pe amindoua?

Poate-ar fi bun un sapun!

*

Astea sunt ele frumoase,

De-ti vine sa li te-nchini,

Dar le au si tari si strimte.

Ce folos ca-s in bichini?

*

Parca tot mai buna capra,

Chiar daca mai behaia.

Da’ era calda si-adinca,

Nu ca asta, rece, rea.

***

 

Reclame

Read Full Post »


 

Read Full Post »


Titlul e o traducere mai mult decit aproximativa a ceea ce se vrea de fapt  „Pourquoi se („me”, in original) réveiller, ô souffle du printemps?” din opera Werther a lui Massenet. Dar fiind vorba doar de-o litera, mi-am zis „de ce nu?”, ca parca-mi suna mai imbietor decit trezitul in bataia unei calde adieri de primavara si-n biziit de muste. Basca faptul ca daca veti considera, privind clipul, ca Jonas Kaufmann pune intrebarea in traducerea mea, va veti strica de ris, privindu-l. De fapt nici mimica Charlottei, iubita lui Weether, maritata cu altul, nu poate parea mai putin haslie in versiunea papala.

Dar ca sa fiu sincer, am incercat sa urmaresc intreaga opera, insa n-am reusit, din motive de incompabilitate muzicala. In schimb aria asta ma subjuga, asa cum de altfel v-am mai spus-o de vreo zece ori si-n trecut. Dar na, cu cine sa ma-nteleg? Si de aceea am ales s-o mai pun, encore une fois, ca poate asa sa-mi intelegeti trairile si framintarile interioare pe care mi le produce amicul Jule cu partitura primaverilor lui.

Pe de alta parte, imi propun sa mai descretesc fruntile greu incercate de subiectul postului anterior si de aceea am sacrificat postul si aria dindu-le o nuanta hilara prin jocul de cuvinte.

 

Read Full Post »


Scriu acest post din dorinta declarata de-a reabilita reputatia sexului caruia-i apartin. Reputatie care ne e terfelita in mod sistematic si pe nedrept. Ultima oara, chiar la petrecerea de aseara cind o doamna, nu spun care, ne-a servit-o pe neasteptate, tocmai cind eram angajati intr-o discutie, bine argumentata, referitoare la calitatile indiscutabile, atit fizice cit si fizionomice, ale unei persoane, de sex opus, se-ntelege.

Dupa cum se stie,  chiar de la virste fragede, afirmatia „nu conteaza, gaura sa fie” face parte din recuzita verbala a femeilor, are caracter defaimator si-i vizeaza doar pe barbati. Ei bine, consider aceasta acuza ca fiind nefondata si lipsita de adevar. Ar mai exista o alta varianta, dar de care nu ma dezic „daca era vreo … scoica, ai fi vazut-o imediat!” , dar sa pretinzi ca noua, barbatilor, ne-ar cadea mucul dupa orificiul oricarei doamne, mi se pare malitios si revoltator. Mentionez ca „scoica” e o substituire arbitrara a originalului.

Multa lume, cu exceptia mea, pretinde ca frumusetea interioara e primordiala. O fi, dar cind? Ca prima care-ti sare-n ochi e cea exterioara, chiar daca stim cu totii ca are un caracter efemer. Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor. Ca eu va spun, cu mina strinsa pe drapel, ca n-am auzit vreun barbat, mergind pe strada, in vreun restaurant sau la vreun party spunind „mama ce m-as casatori cu tipa aia!” De fapt nici pe mine nu m-am surprins vreodata gindind „bai, ce-as mai duce-o la Sfatul Popular!” Si asta, poate, pentru ca primul imblod e de fut, nu de pirostrii. Si cum nu toate organele stiu carte, dupa cum am mai declarat-o si cu alte ocazii, e clar ca o „piesa de muzeu” nu poate fi omisa, indiferent daca are sau nu un „interior” mustind de calitati si cunostinte.

E foarte adevarat ca daca doamna, in afara fatadei si a backyard-ului, nu ofera si un interior mobilat cu gust, dupa vreo doua – trei vizite e posibil sa pornesti in cautarea altor proprietati imobiliare, dar in mod sigur, pe aceleasi criterii, vazut-placut sau neplacut. Si asta-i motivul pentru care nu accept sa fiu banuit ca m-as baga pe-un defect de fabricatie, doar pentu ca are mai multe orificii decit mine. Asta, nu. Ca va spun, poate sa aibe gauri cit Emmentaler-ul, ca nu m-ar interesa nici dupa doi ani de galera. Dupa patru, poate, ca si rabdarea isi are limita ei, pe care dac-o sari poti da direct in timpeala sexuala.

Cum spun, exista si ceva exceptii, dar nu vreau sa ma refer la cei care o vad doar la salariu sau la Craciun, functie de „condamnare”. Pe aia, si-o cana cu ceai cald i-ar satisface. Dar marea majoritate a „regulatilor” nu vor cadea in limba sau cu limba in orice orificiu, chiar daca li se ofera cu darnicie.

Ba mai mult, daca e sa bag bine de seama, as putea afirma ca femeile sunt mult mai conciliante in privinta aspectului exterior decit suntem noi, barbatii. E foarte adevarat ca n-am fost niciodata femeie, dar din observatii, afirmatii si din „trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu”, rezulta ca un barbat nu trebuie sa fie neaparat si frumos. Ba poate fi chiar nasol, atita timp cit detine un … ceva apreciabil si o vrajeala nimicitoare. Altfel spus, in privinta barbatului, sigur trebuie sa prezinte un interior atragator. Numai c-o fatada placuta si un backyard bombat nu cred ca-si poate trage decit vreo moarta de „foame” sau vreun cougar in calduri.

Si desi as putea sa trag anumite concluzii tendentioase, ma abtin, lasindu-va pe voi s-o faceti.

Read Full Post »


Ca iubirea nu tine cont de reguli, o stie toata lumea. Cind doua sau mai multe persoane se iubesc, restul lumii devine un detaliu pe care, de cele mai multe ori, iubaretii il ignora. Nu pentru ca ar vrea, ca in mod sigur n-o fac premeditat, dar in momentele iubirii intense, simturile-ti detecteaza doar sursa, nu si zgomotul de fond. Si pentru a exemplifica cele sustinute, am sa postez citeva imagini din diferite sporturi  din care se poate deduce ca dovezile de iubire sunt de nestavilit, indiferent de timp, loc si asistenta.

5faac81c0c5f4b49261904668b0fe36c 1282a7d9f71a3d34f16109242c9c7ffd 796972-sco-4028lampard-and-terry sport-is-funny-and-random-05 5c0c1a202f6107df09be746b2ff4376d crazy-and-funny-sports-photos-12 maxresdefault

Read Full Post »


Se spune ca un criminal se intoarce intotdeauna la locul crimei si se mai spune ca tot ei, criminalii, de obicei si prin diferite mijloace isi povestesc crimele chiar inainte sa fie prinsi. Multi dau politiei adormite tot felul de indicii despre crimele savirsite sau despre cele in curs, numai ca vasnicii aparatori ai legii sunt mult prea ocupati cu cine trece strada pe rosu.

Pornind de la aceste constatari indubitabile, am observat cu stupoare ca multi criminali si-au recunoscut faptele fara a da totusi de banuit autoritatilor. Ba mai mult, au ajuns ca declaratiile lor sa devina extrem de indragite la „Floarea din gradina”

De notorietate este celebrul exemplu „in padure pe carare / ma-ntilnii c-o fata mare” in care, desi nu exista o declaratie incriminatoare a victimei, actul de viol cu dezvirginare mi se pare evident si indisputabil. Adica ce cauta ala in padure? Fragi si mure? Canci! O fi rimind padure cu mure, da’ ala era sigur la praduit. Si cum in padure n-avea ce pradui, ca sigur avea locuinta racordata la termoficare, e absolut clara intentia de penetrare a orificiilor penetrabile intilnite „pe carare”. Si nu numai atit, dar tot el spune ca fata era virgina. Pai daca era la jogging, asa cum cred c-ar fi declarat, de unde draci sa stie ca aia era nefututa? Ce, scria pe tricoul ei „Virgin Islands” sa-ti dea de inteles ca unele „zone” ar fi neumblate? Nu, asa ca singura varianta plauzibile nu putea fi decit o dezechipare cu japca si singerosul viol. Mai exista si posibilitatea ca fata sa fi fost pe ciclu si boul sa fi crezut ca-i virgina. In fine, amanuntul este irelevant intrucit violul nu depinde de calendarul victimei. A futut-o fara voia ei, e viol. Numai ca nenorocitul nu spune ca ea s-ar fi impotrivit, tocmai ca sa se creada ca saraca fata isi dorea o dezvirginare silvica si ca el doar facea pe padurarul. Bull shit! Era clar ca fata mergea la bunica, desi cintecul nu aminteste de vreo bundita rosie si ca asta, lupul dracului, hamesit, i-a tras-o de-a umplut-o de hematii.

Pe de alta parte, inainte sa apara internetul si ademenitorii lui de copile nevinovate, dar dornice de p#!@, erau cintelele fratilor Grigoriu. Pai cind spui „macarale, rid in soare argintii, te-astept sa vii”, nu spui „mi s-a sculat, treci!” Ba mai mult, ca sa elimine orice fel de ambiguitate, astia mai spun si ca „uite bratul lor de fier cum ridica pin-la cer, zeci de „blocuri”” Pai adica timpit sa fii sa nu-ti dai seama unde bat obsedatii astia cu „macaraua” lor si cu erectia psihogena a „bratului”. Ca si blocurile alea, de ce credeti ca le spunea blocuri? Pentru ca aveau „balcoane” if you know what i mean?

E, eu asta am avut de spus si daca voi ati mai descoperit astfel de declaratii mascate, dati-le-n vileag pentru ca numai asa putem stirpi flagelul.

 

Read Full Post »


Postul de fata isi propune sa dezbata natura umana, desi titlul n-ar sugera-o. Dar iata despre ce e vorba. Sa presupunem ca ea incearca sa cumpare o masina iar el casa. Si dupa ani de cautari zadarnice, reusesc sa gaseasca unul casa, celalalt, masina pe care si le doreau cu ardoare. Singura problema ar fi faptul ca masina este mult prea mare pentru garajul casei sau mult prea mica. Intrebarea e, ce-ati face? Dar pentru a inlesni decizia celor care vor raspunde cu „pai de unde bani, Papa pentru masina sau pentru casa” am sa simplific ecuatia si am sa renunt la metafore, intrucit nu e vorba nici de masini si nici de case, ci de sex.

Asadar, domnilor, daca garajul casei de care sunteti indragostit e mult prea mic sau exagerat de mare, pentru masina dumneavoastra, ati mai achizitiona casa, cautind alte garaje, pe masura, prin vecini? Sau ati renunta la casa, raminind pe mai departe cu masina si garaje de ocazie?

Si doamnelor, daca masina dorita, de care v-ati atasat sufleteste, e mult prea mare sau mult prea mica, pentru garajul dumneavoastra, ce veti face? Veti cauta alta masina? Veti lua masina, dar o veti parca in driveway si va veti folosi de taxiuri?

De ce va pun aceste intrebari? Ca in mod sigur se va trezi vreun lotus sa ma-ntrebe. Ei bine, vreau sa vad si sa vedeti cit de lipsiti de prejudecati sunteti si cit de deschisi in a discuta lucruri pe care toti le gindim. Nu in ultimul rind, cit de onesti puteti fi atunci cind va exprimati opiniile plenar.

Si ca intotdeuna, voi fi piua-ntii. Eu as renunta la casa, poate cu ceva pareri de rau, dar in mod sigur as renunta. Poate ca decizia n-ar fi considerata una morala, dar cred eu ca-i mai sanatoasa decit un compromis din care pot rezulta tot felul de complicatii. Pentru ca, in cultura noastra, care e destul de libertina, comparativ cu a altor semintii, intr-o casnicie, daca sexul merge, restul poate sa mearga sau nu, dar daca sexul nu merge, atunci nimic nu merge si sa stiti ca nu incerc sa-l plagiez pe Marin Preda, dar chiar cred ceea ce spun. Voi?

Dar daca pudoarea si reticentele va frineaza pornirea de-a raspunde, voi intelege, ca nici mie nu mi-a fost usor s-o declar, dar am facut-o in interesul stiintei.

Read Full Post »

Older Posts »