Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2017


… ca eu m-am hotarit sa-mi trag o vacanta prelungita. Nu de la munca, ca la aia salivez de cind m-am angajat, ci una de pe blog. Nu, nu sunt bolnav, sau cel putin nu ma bintuie nicio simptoma, si nici n-am de gind sa ma retrag in sihastrie sau in meditatii transcedentale, religii si alte activitati oculte si aberante. Nu ma simt obosit, nu sunt ofticat, suparat, frustrat, ocupat sau saturat si nici n-am primit fo restrictie de la forurile superioare ale conduceri de partid si de stat din cadrul familiei. Pur si simplu ma retrag pentru citva timp din virtual, dorind sa dedic acel timp, realului, care, chiar daca poate nu da bine la public, voi spune ca mi se pare mai atractiv.

Imi cer scuze celor 150 de „haitasi” care ma urmaresc, dupa cum afirma wordpress-ul si evident celor care comenteaza cu regularitate. Dar na, cind ti se pune pata se cheama ca esti dalmatian, chiar daca Doberman ar suna mai bine.

Probabil ca voi mai intra ca sa nu uit password-ul, dar in liniste si consens.

Pup you all! (for now)

Read Full Post »

Butler


by papa

Ieri, cum pregateam eu masa,

Mi-a venit in gind, v-o jur,

O idee dintr-acelea,

Fara cap si fara cur.

*

Afara era ca dracu,

Ca bagasera iar frig.

Unu d-ala de nu-mi vine,

Nici sa tac, dar nici sa strig.

*

Si cum zic, m-a batut gindul,

Sa incerc o fita noua,

Pe care acum in versuri,

Am sa v-o transmit si voua.

*

Mi-am turnat un scotch cu gheata

Si m-am asezat comod,

Incercind sa-mi petrec timpul,

Mai placut si in alt mod.

*

Ca acum v-o zic pe bune,

Am carat de m-am spetit.

Ba ia miel, ba vegetale,

De-ai fi zis ca-s nehalit.

*

Basca toata bautura,

C-ai dracu nu-s abstinenti,

Ba as zice ca-n absorbtii,

Iar intrece pe bureti.

*

In final fiind si gatitul,

In muncita-mi socoteala,

Pregatirea poa’ sa para, 

Ca o penetrare-anala.

*

Si de-aceea zic in treacat,

Ca ma simt muncit destul,

Sa le las lor mise en place-ul

Sa-l alerge, ca-i mai cool.

*

Iar apoi, dupa cafele,

Cind or vrea sa plece-acasa,

O sa-i pun sa stringa masa,

Ca doar nu-s vreo fata-n casa.

*

Conu Mircea la chiuveta,

La dishwasher, un alt Conu

Si ma angajez, ca gazda,

Responsabil cu butonu.

*

Asta mi-a fost, insa, visul,

Ca in visuri tot se poate,

Numai vezi ca pin-la urma,

Eu le-am cam facut pe toate.

*

Dar cum nici eu nu pun mina

Pe vreun pai, cind merg la ei,

Butler, e menirea gazdei,

Daca nu si-a tras lachei.

***

 

 

Read Full Post »


Dup-atita „frig si ceata” a venit timpul sa mai relaxam atmosfera. De fapt nu intentionez sa vorbesc despre sex, desi as avea ceva cunostinte in materie, dar am ales titlul asta pentru ca-mi place cum suna. Any comments?

Si pentru ca ne-am linistit in privinta continutului, ziceam sa povestesc cite ceva despre locul care-mi maninca 8 ore din viata, zilnic. Nu zic, si eu le maninc ceva malai si beneficii, dar ce dracu sa fac daca nu se mai poate trai doar din cules, vinatoare si albinarit?

Compania in care lucrez se numeste … X, ca doar nu v-ati asteptat sa-i spun numele in clar, si se afla la confluenta unei autostrazi cu o strada auto, ca tot masini o circula si p-aia, nefiind pietonala. Ei bine, cind ies de pe autostrada si intru pe strada auto, ma prostdispun. Bag sama ca apropierea de munca nu-mi face bine, pentru ca, dupa cum am mai spus, munca mi-e draga cam ca scarlatina. Si asta ar fi motivul pentru care, atunci cind intru pe strada companiei, toate lucrarile in curs de rezolvare imi inunda creierii. Asa ca, de multe ori, drumul de la hwy pina-n parcare nu-l mai constientizez, gindind la caii verzi care-mi tropotesc pe zidurile biroului. Intr-o zi un coleg mi-a spus „te-am claxonat cind stateam la stop, dar nici nu m-ai bagat in seama”. Zic „nu-mi amintesc sa fi stat la vreun stop”. Sunt convins ca vi s-a intimplat si voua, dar nu zilnic, ca mie.

Ajuns in birou, imi infig lap-top-u-n priza ma-sii si-mi incep rutina zilnica. Cafea, rapoarte si fut. Futul e de doua feluri. Unul se manifesta de jos in sus. Si altul de sus in jos. Diferenta, exceptind sensul, este ca la futul de jos in sus pot riposta cu propriul fut, spre deosebire de cel de sus in jos la care scincesc neputincios, intrucit de multe ori, si mai totdeauna, e dolorant. Dar ca sa fiu absolut sincer, am sa spun ca dolorant a fost la inceputuri. Acum am devenit mai nepasator si detasat. Bag sama ca ori mi s-a largit orificiul afectivitatii, ori aia din zonele rarefiate ale corporatiei nu reusesc sa ma mai sperie, oricit de urit s-ar strimba la mine.

Dar hai sa detaliez putin futul pe care-l aplic celor care incearca sa mi-o traga de jos in sus. In meetingurile, pe care le conduc desi condusul respectiv nu-mi produce niciun fel de fiori pe sira, se aduna lume multa si pestrita. Odata chiar ma gindeam, uitindu-ma la ei, ca parca-ar fi un cird de bibilici. Si pentru ca ma dureau ochii, privindu-i, le-am spus ca de a doua zi sa vina cu halatele pe ei. Asa ca acum, in sedinte, vad albastru. Albastru vedeam si inainte, dar nu din cauza tinutei.

E si uite asa incepem meetingul cu ce este, desi n-ar trebui sa fie, motiv pentru care urmeaza acel sir lung de why-uri. Cum justificarile „pestritilor” sunt, in general, puerile, singele mi se urca direct in creieri, inundindu-i. E si atunci se lasa cu ceva tipurituri. Numai ca asa cum m-apuca, tot asa trebuie sa-mi treaca, chiar daca nu-mi trece. Pentru ca, pe bune, trecerea e doar aparenta. Fiind nevoit sa-i aburesc cu ce au de facut si ca un alt rezultat nu e acceptabil, ma vad nevoit sa-l joc pe mister Cool. Insa nu de putine ori, nici eu nu-s convins de ceea ce trebuie sa-i conving pe ei. Dar na, trebuie sa-mi fac treaba asa cum mi-o cere „tara si partidul”, nu constiinta, pregatirea si experienta profesionala. Altfel spus, sunt nevoit sa maninc cacatul, desi nu-mi place, oricit ar fi el de dulce. Ca daca nu-l maninc, I’ll be in shit, care tot cacat s-ar traduce.

Totusi, zilele de lucru au si un farmec aparte pe care-l percep doar la 4PM cind fug spre casa, ca detinutii din pirnaie. Si ca sa vezi fatalitate, toti caii aia verzi dispar de parca nici n-ar fi existat vreodata. Sau poate ca nu dispar, dar desi ramin sa se zbenguiasca in continuare pe peretii biroului, I don’t give a shit until next morning.

Read Full Post »


Nu stiu cum o fi prin alte parti, da’ la noi, cind vine primavara, infloresc toate gropile asfaltului. Nu spun c-ar fi cu nemiluita, dar sunt. Sunt si nu le sti. Probabil ca imbobocirea se produce sub saramura de cheata, pentru ca asta toamna nu le bagasem de seama. Si poate ca nu m-ar deranja foarte tare daca ar fi marcate, dar cum nu sunt, imi vine sa dau cu roata-n toate, sa le calc, cum ar veni. Ei si atunci dau drumul la folclorisme. Multe! Pina ma satur sau pina la urmatoarea „inflorescenta”

Ca nu stiu ce proprietati are asfaltul asta, dar bag sama ca e asfalt de Florida care cum da de minus, revine la starea de agregare initiala a elementelor care-l compun, facindu-se zdrente. Adica chiar nu exista un asfalt care sa reziste la stresul termic exacerbat? Ca daca o mai tin astia pe diferente de 20C de la zi la zi, mi-e teama c-o vor punem de-un desert canadez. Cit sa reziste si asfaltul sau piatra la variatiile astea termo-idioate?

Dar hai sa spunem ca intrucit astia cu asfaltarile, de cum da caldura, zburda ca iezii sa capaceasca rupturile asfaltine, nu e totusi prea rau. Rau e ca in timpul anotimpului cu gropi, turbanele sofeaza. Iar astia, fiind crescuti printre biciclete, namoluri, cobre si elefanti, sunt mai putin grijulii cu vecinii de autostrada. Ei au grija doar de „elefantul” de sub ei. Asa ca, atunci cind vad groapa, o evita. Ca o evita e firesc, dar o evita pe stinga cind au masina-n stinga si pe dreapta cind au masina-n dreapta. Nici fututi n-ar evita groapa pe banda libera. Asa ca, tu, pentru ca n-ai experimentat vreodata traficul cu elefanti, trebuie sa te feresti si de gropi si de turbane, ceea ce multiplica folclorismele de care vorbeam pina la limita superioara a suportabilului. Masina mai are putin si vomita de citi pasti, dumnezei si organe genitale ii aud difuzoarele. dar ce sa-i fac? Trebuie sa se obisnuiasca. Evident ca pentru variatiune o mai dau si pe folclor anglo-saxon, dar fiind o masina cu GPS, repereaza imediat suduielile, indiferent de provenienta lor geografica.

Si de aceea cred ca nu numai eu, dar si masina asteapta cu nerabdare vara.

Read Full Post »


Postez de data asta un comentariu pe care mi l-a lasat windy la postul precedent. Si de mult ce-mi place, m-am gindit c-ar fi pacat sa ramina pierdut printre alte comentarii. Este de fapt preluat dintr-un post al lui Paul Gabor, dar oricum ar fi, il postez aici cu felicitari pentru autor. Sugestia mea e ca mai intii sa porniti clipul pentru a obtine efectul scontat, desi si numai vorbele te duc in pragul extazului …well … literar.

*

Aromatherapy

by Paul Gabor si preluat de windy

Nu-i prima data cand fac shower cu ochii inchisi. Am orbecait in intuneric printre picaturile fierbinti care-mi sapau ceafa, spatele, picioarele. Apoi pe pipaite, mirosind fiecare flacon, incercam sa le simt culoarea. Se confundau lavender cu fructe de padure, aloe, smirna, cocos si alge din Pacific.

Pielea se topea frigand dar asez fruntea pe geamul shower-ului si-mi racoresc mintea. Trupul frige, imi curge lava in crestetul capului, o Etna minuscula venita la domiciliu ca un messenger caruia i-am dat un bacsis bun.

Torn alge pe mine cu intunericul adunat in ghemul de burete si simt cum Pacificul intra in pori, scurma indecent in carne. Miroase a petrecere de canibali unde totul fierbe, toti fumeaza ierburi aromate. Shower-ul lor e de argint, straluceste in noapte ca pupilele de pisica lovita oblic de luna plina.

Nu vreau sa deschid ochii deocamdata, mi-e bine. Ma misc odata cu torentul, plec unde vrea el sa ma duca.

N-ar fi prima data cand te-ai despuiat alaturi de mine. Nu-i premiera. Fara cortina, fara preludiu, doar cateva prejudecati si maini care urca si coboara pe spate, pe umeri, pe picioare, vinuri destupate cu gesturi stangace …

Vreau sa continui pe intuneric, imi place cum miroase prosopul. A inghetata de vanilie si a mers pe strazi, fara sens, a urcat in turnuri, a rataciri pe carari uitate.

Aprind lumina. Ma ustura ochii de-atata strans. Nici n-am realizat cand m-am uscat pe jumatate. Am parul ud, alunec spre soarele sec, care se lipeste si topeste tot trupul gol. De undeva răsună acordurile lui Paco… Un soare sec, are un fel indecent de-a lumina; se propteste obraznic in fata mea si rade cu toata gura. Pustieste fara mila, condamna la mutenie. Cum isi face loc peste tot, felul in care ma obliga sa tin ochii inchisi.

Read Full Post »


 

*

Dimineata sus in baie,

Ca-i mai bine si racoare,

Trageti, dupa cum se cere,

Mai intii, o-nviorare.

*

Chiar de sunt copiii-acasa,

Cel mai sigur si sublim,

Nu e-n pat, ca ala geme

Doar a fut, nu si a gym.

*

Push ups, push downs, pe la spate,

Ca doar nu e cu program,

Si va sprijiniti la contre,

Sa nu dati cu capu-n geam.

*

Cafeaua poate s-astepte,

Chiar de-i rece. Ce, e supa?

Si v-o spun din experienta,

E mai necesara … dupa.

***

Read Full Post »


*

Dac-ar fi sa ni se-ntimple, Pamintul sa-l parasim,

N-as alege Marte, as lua-o poate spre Venus,

Ca decit sa dirdii, mai bine sa transpir.

***

Read Full Post »

Older Posts »