Celei care stie

                    Intrucit eu n-am cunoscut-o, inca, pe cea care sa stie, ma voi referi la ceea ce se stie, dar nu s-a probat. Simbata am fost la aniversarea unor prieteni, organizata intr-un bar torontez. Barul fiind polonez, s-a dansat in draci, ca asa e la est-europeni. Nu-i vorba, am si mincat, baut si ris cu lacrimi, dar efortul principal a fost depus pe ringul de dans. Asa ca, fara prea multa gargara, am sa va prezint citeva imagini, mai cu blitz, mai fara blitz,  din timpul dezmatului organizat.

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – Voiaj

                   Nu stiu daca v-am povestit, dar eu vacantele le petrec, invariabil, trecind si prin Bucuresti. Altfel spus, Romania nu lipseste din itinerar. Asta nu pentru ca mi s-ar fi aprins calciiele dupa vreun colt de Bucuresti si nici pentru ca m-as fi uscat de dorul lui Doru Tufis, batrinelul care cinta la Jaristea, ci pur si simplu pentru ca „mai am parinti, pe Pamint, nu in gind”

                    Dar cum pe ruta Toronto – Bucuresti, nu exista zbor direct, escalele le folosim pentru a petrece o saptamina si prin alte cotloane ale Europei. Si va spun sincer, nu e placere mai mare decit acele saptamini, anuale, pe care le petrecem, fie trecind pe linga turnul cu ceas sau Big Bang-ul Londrei, fie privind Parisul de pe treptele Sacre Coeur-ului, fie pasind in mers intins prin cenusa fostului Imperiu Roman, fie admirind Egeea, pe sub albastru cer al Greciei.

                    Pitit in mintea-mi, ca un asasin chipes, parfumul acelor saptamini imi revine adesea si atunci luam pozele si clip-urile la scormonit, ca daca stau sa bag bine de seama, am putea umple o roaba cu cite am strins de-a lungul anilor. Si uite asa, ne trezim cazind din nou in capcana feerica a calatoriilor, din care nu ne revenim pina nu decidem urmatorul voiaj, care invariabil, va contine si un Bucuresti.

Read Full Post »

Mess, in loc de Messi

                    Ca federalii fotbalului romanesc sunt imbecili, o stiam. Ce dracu sa te astepti de la citiva fosti mingicari cu fite si fara carte? Dar baietii, facind parte din mafia autohtona, au reusit relativ usor sa puna gheara pe posturi si sa se lipeasca de ele ca ventuza de spinare. Si uite asa au ajuns ei sa traga sfori si sa semneze contracte paguboase, batindu-si joc de banii publici. Preocuparea lor primordiala fiind propriul jilt si propria turta pe care, cu grija si lacomie isi trag spuza afacerii care se numeste fotbalul romanesc.

                    Si bineinteles ca gloabele astea federale sunt si grandomane. C-asa le sta bine gloabelor, sa se creada pursinge. Dupa ce ca intreg fotbalul romanesc chitaie de foame si de lipsa de talente, capeteniile doresc, nici mai mult, nici mai putin, decit sa joace un amical cu Argentina, care s-ar putea sa nu mai vina. De ce? Pentru ca nu are motive. Echipa joaca prost. Antrenorul a fost demis. Vedetelor li s-a pus in vedere sa se menajeze si sa evite turca in timpul vacantelor, pentru ca una e sa joci cu echipe si alta cu urna a patra valorica. E ca si cum Eric Clapton ar cinta cu Salam. Aaaa, mda! Stiu, romanii vor sa-l vada pe Messi si ai lui, dar argentinienii pe cine vin sa vada? O trupa de handicapati condusa de alta trupa de handicapati si care fac fotbalul de rusine.

                    Da, e un contract semnat. O fi, dar e facut in asa fel incit tot noi s-o sugem la o adica. Nu stiu voi, dar eu sunt sigur ca daca Argentina ar fi fost platita din banii de buzunar ai federalilor, nici tangoul n-ar fi scapat netaxat, in cazul unui boicot argentinian. Dar pentru ca in joc sunt banii altora, federalii s-au gindit sa recurga la generozitati penibile si prost gindite. Pe de alta parte, nu voi intelege niciodata de ce nu ne intindem cit ne permite plapuma. Ce avea un amical contra Suediei? Sau chiar unul contra Belgiei, Greciei, Poloniei. Ne creste cumva cota pe piata, functie de echipa cu care jucam? Sau e vorba de aceleasi afaceri din care sa se poata trage acea spuza de care pomeneam?

                    Pe de alta parte, nu inteleg de le-o fi placind romanilor sa se faca pres in fata strainatatii. Argentina e o zaluda de tara cu o economie de guano si cu o populatie rupta-n cur si moarta de foame. E adevarat, in ceea ce priveste fotbalul si tangoul ne sunt cu mult superiori, dar in rest, se tirasc si ei asa cum se tiraste intreaga America de Sud. O tara plina de dictaturi si briantina, de hoti, fite si coarde. O natie de tigani la fel de puturoasa ca si rudele lor asiatice. Ei bine, amaritii astia au ajuns  sa ne numeasca pe noi „tigani”. Banuiesc cam ce vor spune Madalin Voicu si Madona, ca nu-i nimic injositor in a fi numit tigan, numai ca parerea mea si a altor miliarde, e alta.  Pina si-a argentinienilor, ca sigur n-au spus-o in mod laudativ. Dar cum probabil ca scarile lor valorice in privinta jurnalismului nu difera de ale noastre, declaratiile astea idioate se justifica.

                    Asa ca, se poate spune ca in loc de Messi, ne-am putea alege doar cu un mare mess.

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (5)

*

Un licarit firav de viata,

Care n-a fost, nu va mai fi, dar este,

Sta-nfipt in vesnicia-ncremenit-a iernii,

Sub draperia luminilor celeste.

 

Read Full Post »

Condurul

                    Stiu la ce va ginditi citind titlul. Condurul cenuseresei. Ei bine, va prezint o cenusereasa contemporana si mai Clintoanta, care isi pierde condurul tot pe treptele unui palat. De data asta pe ale Elysee-ului.

                    Bun, acum ca v-am saturat de cenuserese, sa trecem la ceea ce-mi inspira mie „condurul” Ei bine, gindul ma duce la descaltarea unei femei. Pentru mine, acest gest are semnificatia unui preambul sexual. Nu ma refer aici la relatia cizmar – clienta, ci la relatia fireasca dintre un barbat si o femeie. De ce spun ca acest gest mi se pare presexual, e faptul ca nu am intilnit o femeie care sa se lase descaltata de un barbat, fara a avea o intentie precisa si sexuala in minte. Despre intentiile unui barbat, descaltimd o femeie, nu cred ca e nevoie sa mai amintesc, intrucit si le pot imagina si calugaritele. Nu uitati ca vorbim de condur, nu de bocanci sau cizme de cauciuc. Priviti imaginea, poate exista vreo indoiala?

 sau

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – Orasul cu statui

by papa

Sarut adinc, vestind intunecarea,

Un opus surd si nenumerotat in timp,

O pata de repaos pe-o mixtura de suflet,

O vesnicie hida, schimbind coloratura

C-un aliaj de negru, si de mai negru-n schimb.

E prelungirea fiintei, ce si-a-ntilnit turnura,

Trecind in nefiinta, ce-a fost pornit din nimb.

*

De lacrimi ros, Vezuviul isi varsa ipoteza,

Caci pe Pamant, Pamantul te naste si te moare,

Cu eleganta undei, venita dinspre iaduri,

Pietrificind de spaima s-al Lunii palid disc,

Dintr-un nesat de magma, in satul lor de mare,

Topind in drumul mortii si tipatul din plisc.

*

Si valul da navala si se pravale-n viu,

Purtind cu el tot focul creatiei primare,

Ce-ngroapa fara groapa, in el, orice suspine,

Orice nadejdi de viata si visuri de copil,

Facind din om statuie si fiere din nectare,

  Ducind inspre adincuri, sublimul vietii tril.   

 

 

Read Full Post »

BBQ

                    Cum spuneam, simbata am avut invitati la un gratar. Well, gratar, gratar, dar nu unul obisnuit. De fapt am incercat o metoda antiromaneasca. Un frech mod de-a minca. Portii mici si felurite. Gusturi diferite, dar complementare si care sa-ti satisfaca poftele, nu neaparat, foamea.

                   Am inceput cu citeva alune, ghiudem si crochete de cascaval, unse cu Chivas

                    Am continuat cu un crab cake servit pe o felie de ananas la gratar si cu un sos facut din sun dried tomatoes.

                     In continuare, am servit un tuna tartar

                    Au urmat shrimps facuti pe gratar si marinati intr-un sos pregatit tot de mine cu ulei de masline, patrunjel, condimente si usturoi.

                   Apoi i-am wow cu un veggie tower care continea si o rondela de goat cheese

                    Spre final le-am oferit somon cu alune. Am adaugat o jumatate de lamiie si una de andiva la gratar.

                    Si am incheiat cu o placinta de prune asortata cu inghetata

                    Totul acompaniat de-o muzica mai french, doar asa, ca s-o asortez cu menu-ul.

Click pe poze!

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (4)

***

Mi-am sacrificat o coasta,

Lut ne mai fiind in stoc

S-acum ma strivesti, nevasta,

De-am ajuns din barbat, toc.

Read Full Post »

Nu-i nimic

                    Nu-i nimic mai incintator, pe lumea asta, decit sa vezi o salbaticiune in mijlocul naturii.

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – Nunta

                    Da copilasi, dupa cum va spuneam, am participat la o nunta in calitate de prieten bun al parintilor fetei. Si desi stiu ca nu-i elegant sa „toci”, am sa toc, iar spre sfirsit, am sa spun si de ce. Mentionez ca ceea ce spun aici, i-am spus si prietenei, intrebat fiind: „cum ti-a placut nunta?” Se poate deci conclude ca mi-am mai cistigat o misandra, a carei misandrie ma vizeaza doar pe mine, iar asta ma intriga. De ce? Pai pentru ca toata lumea, dar absolut toata, afirma ca prefera vorba verde si in fata, in locul unor complezente rasuflate garnisite cu susoteli dosnice. Cu toate astea, n-am intilnit inca omul careia sa-i spui o parere critica si sincera si care sa nu se ofuscheze.

                    Totul a inceput din momentul in care am aflat locatia.  Evident ca n-o stiam, dar cind am auzit ca toata tarasenia se va desfasura intr-o amarita de biserica, veche, de pe vremea primilor colonisti si situata intr-o zona a orasului in care nu e recomandat sa mergi pe jos, mi-am cam dat seama ca trebuie sa fie vorba de o mare teapa. Tinind insa cont de faptul ca prietena afirmase ca tacimul i-a costat vreo 175 de dolari si ca vine un chef bucatar de la NY, special pentru acest eveniment, ne-am imaginat cu totii ca va fi totusi o fita. Ei bine, n-a fost si-am halit-o cu craci cu tot.

                    In fine, ajungem. Biserica era o chestie paralelipipedica si inalta, interesanta pe dinafara, dar si pe dinauntru, doar ca finisajele pe interior iti cam taiau pofta de nunta si-ti dadeau o vibranta senzatie de staul. Parerea mea e ca de-o discoteca pentru pustani era numai buna, dar in niciun caz de-o nunta. Pozele nu-mi apartin.

                     E foarte adevarat ca pe jos nu era litiera, cum m-as fi asteptat, dar dusumeaua, ca asta era, arata ca dracu, desi era biserica. Tavanul, care era probabil halit de igrasie, fusese placat cu un carton presat, valurit, unflat pe alocuri de apa si  vopsit ca dracu, intr-un argintiu care-ti sterpezea dintii. Tot tavanul era decorat, involuntar, cu o coroana de igrasie la imbinarea cu peretii. Singurul lucru care m-a bucurat, a fost faptul ca nu mirosea totusi a smirna si luminari, ceea ce mi-ar fi putut provoca si senzatia de parastas.

                    Bun. La etaj, chiar in fata ferestrelor, ca sa nu poti face poze, probabil, s-a tinut ceremonia care a durat cinci minute. Mai mult au durat cele citeva speach-uri, carora nu le-am inteles rostul. De fapt, asta avea sa fie caracteristica acestei nunti, speach-ul. E adevarat ca n-a fost dans, n-a fost tortul miresei, n-a fost suficienta mincare si bautura, dar in schimb am avut speach-uri toata sera. Zic seara, pentru ca pe la zece am plecat, impreuna cu alte citeva perechi satule de cuvintari si lihnite de foame. In cele ce urmeaza va voi detalia motivele „lihnirii”.

                    Mai intii ni s-au servit stridii crude, la care femeile au strimbat din nas. Barbatii, nu. Asta poate pentru ca noi suntem obisnuiti sa devoram cruditati asemanatoare. In concluzie, am lins vreo sapte si cu ele am ramas pentru vreo trei ore, deoarece aperitivul pe care ni l-a servit next, continea citeva bucatele de brinza si opt feliute de prosciuto, noi fiind zece la masa. Dupa alta ora, s-a servit un conglomerat, un fel de terci fara gust, ca pentru bolnavii de stomac, dar care continea boabe de orez partial nefierte, ceea ce-ti creea in gura o placuta senzatie de moloz nisipos.  Probabil ca asa s-o fierbe orezul la NY, al dente. Deci, am ramas in continuare nemincat.  Dupa vreo alta ora, se serveste main dish-ul. E, asta avea o bucatica mica si extrem de subtire de pastav, citiva cartofi si fo doua legume. Mai era si o alta optiune, ribs de vaca. Ceva ca-n Flingstone. De fapt, rib, ca era unul singur, si cu putina carne la baza. Bai, nu sunt moftangiu, dar trebuie ca li se invirtea mintea-n cap ca scrinciobul, de-au  fost in stare sa bage coaste la nunta.  Dar stati ca asta nu-i tot. La vreo jumatate de ora, aduce salata!!! Da, salata. Adica nu inainte de main dish, nu odata cu, ci dupa. Ce „tubulatura” mea, hal de serviciu o fi fost ala, nu-mi dau seama, dar era iesit rau de tot din tiparele unei nunti. Pe linga asta, salata cred ca era din papadie, iasomie sau dracu s-o ia, ca avea un gust amar si nu continea nicio picatura de dressing. Adica era un fel de furaj pentru vite. Evident ca  ospatarii au dus inapoi toate castroanele alea cu nutret, intrucit nimeni nu s-a atins de ele.  Cum cafele ne cumparasem singuri de la un Convenience store, de peste drum, au urmat …prajiturile care erau de fapt un fel de jello cu o capsunica-n virf. Ei, cind am vazut si „piftia” aia dulce, mi-am luat sotia si-am zbughit-o acasa, ca ma lua cu rau de foame.

                    Va spun sincer, am fost pina acum la multe nunti, dar ca asta n-a fost niciuna, cu mincare putina, cu bautura insuficienta, intr-o locatie „bleah!”, fara dans si mai ales, fara tortul miresei. Unii au spus, „poate ca asa a vrut mireasa, sa cheltuiasca putin si sa scoata cit mai mult” Perfect, dar daca Piratul meu s-ar incapatina s-o faca in felul asta, desi e imposibil ca un om normal la cap sa-si doreasca sa se faca de ris, i-as spune,” mai nea Caisa, daca vrei nunta-n cais, noi participam, ca-ti suntem parinti si n-avem incotro, dar din respect pentru prietenii nostri, nu-i vom putea invita la pascut in biserica, doar ca sa faci tu avere! „Vrei nunta, facem nunta. Vrei jecmaneala, fa-o cu pustimea!”

                    Iata si ultimul update. Prietena a sunat ieri si si-a cerut scuze, motivind totodata faptul ca n-ar fi stiut absolut nimic, „copiii au aranjat totul” Mmmmda, si Boc are 1.94 m.

                    Si un ultim update, logic si destul de neplacut. Se pare ca nu numai romanimea a fost nemultumita, dar si italienii lui ginerica au fost complet dezamagiti. Am aflat intimplator de la unchiul baiatului, care este un client de-al nostru. Fascinant!

Read Full Post »