Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2012


Vazind titlul, v-ati fi asteptat probabil sa vorbesc de Ungureanu, pe numele lui de alint, Unguent. Ei bine, nu. Voi vorbi de concetatenii mei, arde-i-ar pe mate ca prea-s mate fripte!

Saptamina trecuta, dupa programul de iobagie, fute-l-as, ne repezim in gasca la Jack Astor’s, la un farewell pentru un coleg care a ales sa sclavageasca pentru altii. Ma rog, motivul nu are nicio relevanta, dar comportamentul unora a fost de-a dreptul hagitudosian.

Adica-n gitii ma-tii de fomist, faci in jur de 250k pe an, incluzind bonusurile, si te bucuri la o bere de cinci lei pe care ti-o ofera unu-altu? Si nu numai atit, dar din experiente trecute, pot spune cu certitudine ca laba asta s-a dus acasa si a povestit cu emfaza si mindrie personala consoartei, la fel de fomista ca si el, cum a fost la  restaurantul „X” si cum cu doar 5 lei a baut trei beri si a halit un pound de wings. Adica, carele va sa zica, a fost un smecher cu certificat.

Si ca sa lamurim treaba, asta era seful site-ului, nu al meu direct, dar un echivalent. Adica al mai tare din parcare. Cel putin in cadrul companiei, care numara fo mie de suflete. Si poate asta-i si motivul pentru care nu-mi iau limba-n gura cu canadienizatii astia, ca nativ nu-i niciunul.

De fapt, hai s-o dau pe bune! Motivul principal pentru care nu am relatii de amicitie cu canadienizati, e in primul rind limba. Nu a mea, a lor. Nu ca n-as vorbi-o, dar sa mergi la o petrecere si s-o arzi numai in engleza, nu e nicio veselie. Vreau sa spun ca nu te distrezi asa cum te-ai distra printre ai tai, care sunt familiarizati cu subtilitatile limbii (subtilitati de vorbire, ca cele de lins sunt universale), lucruri pe care un canadez le-ar intelege doar desenate. Un alt motiv, la fel de principal ca primul, e haleala si bautura. Nu c-as fi eu vreun gurmand, desi sunt, dar s-o ard pe legume crude cu dip si c-o sticla de bere pe care s-o pup in buza seara-ntreaga, mi se pare  ca-i mai rau decit o petrecere-ntre iepuri. Aia, cel putin, si-o si pun printre rasadurile cu morcovi, la bairamele lor legumicole. Totusi, n-as vrea sa se creada ca-s absurd. Daca ar fi vorba de o petrecere a alora care-o ard pe sub poduri si se-nvelesc cu cartoane, as intelege, da’ sa ai bani cit sa nu trebuiasca sa-i numeri si totusi sa aderi la meschinarii de genul asta, mi se pare detestabil. Asa ca eu, fript fiind cu „ciorba”, dupa cum spuneam, nu numai ca suflu-n iaurt, da-l  evit pur si simplu.

Sunt convins c-am mai pomenit intimplarea cu „ciorba” prin scrierile mele, dar cum audienta se mai schimba, n-o consider neavenita. Asadar, suntem noi invitati la masa de o familie de „mangia cakes” (canadieni in viziune italieneasca si nu numai) bine pozitionata din punct de vedere social. Asta se intimpla pe la inceputurile noastre canadeze. Ei bine, aflati ca la canadieni nu e nici pe departe ca la romani, unde ti se pune tot frigiderul si toata camara la dispozitie. Astia te-ntreaba si daca esti suficient de binecrescut, ai supt-o. Asa ca, atunci cind gazda m-a intrebat daca doresc ceva de baut, am bagat un „nu” neconvingator. Neconvingator pentru altii, pentru ca gazdei i s-a parut foarte transant de vreme ce n-a mai insistat si nici nu m-a mai intrebat pina la finele soirée-ului.  Mincarea, nu c-as fi codos, dar s-a rezumat la invariabilul curcan la cuptor, umplut cu piine si nu mai stiu ce alte cacaturi, cu o lingura de piure de cartfi si legume oparite. Dar ma rog, asta le e traditia, pe care am adoptat-o si noi (mai imaginativ si doar de Thanksgiving), si n-am ce comenta. Dar in privinta bauturii, a fost ceva de coma profunda,  intrucit am baut intreaga seara … doar manierele-mi alese.

Alta data, ca se poate si mai rau, sunt invitat la lunch, impreuna cu un cunoscut de prin partea locului. Vazind ca-i vorba de BBQ, gindul m-a purtat spre vrabioare, fleici si alte romanisme. Cind colo, ala ne-a servit niste winners, adica niste polimeri in forma de crenvursti, care la momentul respectiv doar ca nu se dadeau de pomana. Dar asta nu e partea cea mai zdrobitoare, absurdul de-abea acum urmeaza. Dupa ce am consumat primul polimer infipt intr-un corn, gazdoiul ne-a intrebat, oarecum impotriva vointei lui, daca mai dorim inca un hot dog. In acel moment, canadianul cu care ma dusesem, fara sa mai astepte sfirsitul intrebarii, arunca pe nerasuflate si cu gura plina un „shure!” mustind de dorinte si de mustar. Mentionez ca atit asta, cit si gazda, avea o pozitie sociala de invidiat, in vremurile alea de rastriste, cind recesiunea ii cam cocosase pe nord-americani. In privinta berii am dus-o bine, intrucit o adusesem eu. Asa ca, dupa acest „dezmat” culinar, spre seara, cind am ajuns la casa amicului, ce credeti ca i-a spus sotiei? „Well, sweety pye, we had allready a very nice lunch, so tonight I just need a light dinner!” M-am uital lung la el, am tacut si mi-am vazut de parerea mea, intrucit in mod cert nu concorda cu a lui, nici macar ca formulare.

Tot asa si general managerul site-ului. A venit, si-a luat o bere si timp de o ora, in care toti ne-am luat si de-ale guri si diverse alte bauturi, el a supt la sticla aia din care cred ca mai ramasese jumatate cind cel care urma s-o tunda din companie l-a intrebat daca mai vrea una. In acel moment fata i s-a luminat, de parca i se aratase Chistos, iar gura-i slobozi un „Yesss!” hotarit. Bineinteles ca nici de wings n-a dus lipsa, noi punindu-le pe masa pentru toata lumea. La sfirsitul „parangheliei”, a scos jenat citiva dolarei din buzunar, cu care si-a platit prima bere, si-a sters-o multumit de „tunul” pe care tocmai il dadu-se.

Pai si in astfel de conditii, cum dracu sa te combini cu fomistii astia? Nu spun ca toti isi maninca de sub unghii, dar va asigur ca sunt destui care pastraza „bunele traditii” autohtone. Dar pentru a nu se crea impresia ca meschinariile astea sunt gratuite, am sa mai spun ca orice canadez, cu state vechi de functionare in societatea nord-americana, se ocupa preponderent si de cind il fata ma-sa cu agoniseala necesare pensionarii. Asta spre deosebire de europenii mai meridionali care-si dau unltimul euro pe o sticla cu vin s-o farfurie cu taclale.  De, moduri diferite de-a privi si a-ti trai viata. Cu toate astea, consider ca una-i grija pentru batrineturi si alta meschinaria exacerbata derivata din aceasta grija traditionala.

Anunțuri

Read Full Post »


Observ cu stupoare ca in ultimul timp Antonescu se ocupa mai mult de Gigi-Mingi decit de ceea ce ne arde pe multi dintre noi, astia mai romani la origini. Sincer sa fiu, si cred ca sunt si in asentimentul boicotistilor basisti, nu cred ca exista vreo vietate pe scoarta Pamintului care sa-si dea seama ce se afla sub scoarta cerebrala a antonescului. O fi prea mult creier, or fi prea multe fecale, nu se poate spune cu precizie, dupa aceste pledoarii halucinante intru sustinerea dejectiei politice. Poate doar o autopsie sa dezlege acest mister bine ascuns intre circumvolutiunile crinului. Ca l-a ales, n-am inteles, dar acum, ca-l sustine cu inversunare, chiar ma dezgusta. Si ca sa-i puna si mot, cacatului de decizie, penelistul afirma ca cine-i in contra cu BaSecu poate conduce si tara, ceea ce eu nu pot accepta, chiar daca voi considera intotdeauna ca actualului pseudopresedinte i-ar sta mult mai bine in zeghe, decit in Cotroceni. Poate gresesc, dar din unghiul din care privesc eu lucrurile se distinge clar o tendinta generala de transformare a Parlamentului in rezerva de prosti a Romaniei si nu de azi, de ieri.

Tind totusi sa cred ca Antonescu trece printr-o criza puternica de delir, manifestata prin pierderea temporara a simtului realitatii, dar ca-si va reveni curind, atunci cind Gigi, oratorul preferat al ovinelor, va incerca sa vorbeasca si oamenilor. Cind spun oameni, ma refer la oameni in general, fara a-i discrimina pe stelisti si pe cei cu alte handicapuri, imbroboditi deja de banii si mirlania personajului mioritic.

A propos de fotbal si de discriminare, p-asta o stiati? „Giulestiu-a devenit livid, Dinamo bate pe Rapid!” Cum-necum le-am tras-o si asta dupa ce ne-au facut bistritenii curul harcea-parcea. In fine, am demonstrat ca suntem doar intr-o moarte clinica, nu morti definitiv. Dar daca ajunge Gigi-n Parlamentul Romaniei, ca p-ala al Bruxelului l-a dat gata, atunci se poate chema ca am supt-o cu totii, asta ca sa-l parafrazez pe candidatul sectorului „Ghencea”, din partea PL-eului, titulatura mult mai adecvata acestui moment inaltator de timpeala. Nu?

Read Full Post »


Se pare ca n-am fost totusi acei barbari, civilizati de trupele romane, dupa cum ne-au imbrobodit cartile de istorie si multi, asa zisi, istorici. Ba mai mult, se pare ca romanii erau un popor trac, ceea ce ar insemna ca de fapt romanii ne-au fost frati, avind origini comune cu ale dacilor. Urmariti, daca va pasa, niste dezvaluiri remarcabile care ne scot din barbaria in care ne-a aruncat Scoala Ardeleana, influentata direct de scolile vest-europene vasale Vaticanului. Asa ca, hai sa ne cunoastem identitatea reala, intrucit acest vest al Europei, nu numai ca ne ordona cum si ce sa respiram, dar se pare ca a incercat sa ne falsifice si actul de nastere. Nu stiu daca toate aceste argumente au baze solide, desi sunt cit se poate de logice, dar stiu un lucru, m-am saturat de minciunile, interesele si jocurile politice ale „campionilor” democratiei universale si ale slugilor autohtone, gen BaSecu, Macovei si mai nou, Ponta, care conduc aceasta tara, nu se stie incotro.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Read Full Post »


Sunt multe lucrurile pe care societatea le condamna in timp ce eu le privesc cu ingaduinta si intelegere. Prostitutia sau prostituarea sexuala fiind una dintre ele. Principial vorbind, spalata e ca noua, iar faptul ca o persoana isi vinde un bun personal, mi se pare a fi treaba persoanei si nu a societatii. In fond, asa cum am mai afirmat intr-un post anterior, toti ne vindem ceea ce se cauta. Este vorba de acea relatie intre cerere si oferta. Fie ca e vorba de inteligenta, fie ca e vorba de cunostinte, fie ca e vorba de talent, de abilitati, de aspectul placut, atit fizic cit si fizionomic sau fie ca e vorba de timpul nostru sau de servicii de orice natura, fie ele si sexuale, atita timp cit exista cerere, va exista si oferta. Bun, deci, in concluzie, daca-i bunul tau, vinde-l, daca asta-ti doresti, dar cind vine vorba de bunul altora, atunci ma strofoc si eu, ca mai toata lumea. Nu pot accepta, nici futut, ca un loc in Parlamentul Romaniei sau in Parlamentul European sa fie oferit pe tava unor nonvalori.

Cind am auzit prima data ca Becali va participa in alegeri pentru un post de senator, din partea PNL, am crezut ca-i doar o ineptie caracteristica ineptului. Dar cind l-am auzit si pe Antonescu oferindu-si plenar sprijinul pentru inept, am dat in fiert.

Pai cum vine asta mai Antonescule? Ca doreai sa-l elimini pe BaSecu, era de inteles si prezenta justificari majore si multiple, dar sa promovezi o nonvaloare ca Becali, mi se pare ca se cheama prostituare politica la cel mai inalt nivel si este, dupa parerea mea, mult mai grav decit sa-ti trimiti progenitura, fie ea botoxata si timpa, la Brussels. In definitiv BaSecu, ca tata, nu poate fi considerat curva pentru ca incearca, fie si ilegal, sa-si impinga odrasla de la spate. Ca Presedinte, da. Si de aceea spun ca tu, Antonescule, te-ai dovedit a fi o specie de prostituat, prin decizia de a-ti folosi partidul pentru a promova un profan in stiinte politice si juridice, in organul legislativ suprem. Nu spun ca Gigi n-ar avea dreptul sa participe in alegeri ca independent si sa fie ales, daca electorii considera ca acest personaj ii reprezinta, dar nu accept ideea ca poate fi numit abuziv presedintele unui partid, fie el si PNG si cu atit mai putin ca poate beneficia de girul PNL, impus prin curvie politica de presedintele acestui partid istoric.

Antonescule, drept sa-ti spun, m-ai dezamagit si ca m-ai dezamagit pe mine n-ar fi vreo paguba, dar ti-ai dezamagit electoratul. Si pe-al tau si pe al PNL-ului, daca cei din conducere nu vor avea discernamintul sa-ti respinga propunerea aberanta si halucinanta. Cum iti permiti sa faci uz de functie pentru a promova incultura, diletantismul si nonvaloarea? Despre ce legislatie poate fi vorba in Romania daca Legislativul e format din irine loghine, iordanesti si becali? Uite asa veti distruge tara aia, care si asa e condusa si reprezentata de dezaxati si stalinisti  si care e jefuita din toate directiile. Ca si cum n-ar fi fost destui dobitoci in Parlament, mai trebuia unul care sa fie si mitocan si care sa-i muiasca pe toti si de la tribuna, nu doar prin telefon. De fapt, nu m-ar mira ca intr-o buna zi, razboinicul luminii sa te muiasca si pe tine, Antonescule! Singura precizare ar fi ca tu ai cam merita un bot, dupa o astfel de decizie.

Read Full Post »


Iesind din Le Meridien si luind-o  pe Av. Princesse Grace, dar nu spre Monte Carlo, ci spre est, treci pe nesimtite-n Franta. Bine, e totusi o pancarda care-ti atrage atentia ca nu mai esti in Larvotto (ultimul cartier modegasque) ci in Roquebrune Cap Martin, dar pentru un turist cu ochii scufundati in  Mediterana sau catarati pe Alpii Maritimi, semnele traficului stradal devin insignifiante. Bun, deci, trecind de acest semn, mai dai de doua ori din picioare si ajungi la Monte Carlo Beach Club. Iar daca te incumeti sa mergi pina pe terasa restaurantului, risti sa aluneci intr-un extaz profund. In primul rind eleganta, serviciul, prezentarea si nota de plata, iti pot bulversa extrem de usor ratiunea, iar in al doilea rind, privelistea de care nu te mai saturi si care-ti taie respiratia, reprezinta impreuna conditii propice colapsului. Plecind de la terasa, care are vedere spre Monaco, spre Mediterana, spre Cap Martin si spre piscina resortului (acum ma credeti pe cuvint cind spun ca ti se cam taie respiratia?) si continuindu-ti drumul spre est, dai de-o limba. Intuiesc  neastimparul care le-a cuprins pe doamne, dar limba respectiva este din nefericire de pamint. Atit pe „limba” cit si cocotate pe stinci, dai cu ochii de fel de fel de vile, vilisoare, bloculete si chiar de ruinele unui castel. Vilele, printre care si faimoasa vila a COCOanei CHANEL, prin care s-au perindat o pleiada intreaga de celebritati, sunt de ordinul sutelor de metrii patrati si a zecilor de milioane de euro. Presupunind insa ca n-ai acei 50 de milioane sa-i dai pe vila Chanel-ei, care intimplator e de vinzare, n-ai decit sa treci tantosi mai departe si daca esti cumva motorizat, in circa un sfert de ceas dai nas in nas cu Italia. Asa ca, din punctul meu, si nu numai al meu, de vedere, asta-i zona Frantei unde as vietui intr-o simbioza perfecta cu natura, daca ar fi s-o tai vreodata de pe meleagurile siropului de artar si a iernilor semestriale.

Ultima imagine, dupa cum se vede, nu-mi apartine, dar din dorinta de-a va arata si „limba”, am furat-o din internet.

Read Full Post »