Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘comentarii papale’ Category


Asa cum s-a anuntat in intreaga lume, in Toronto a avut loc un atentat. Ca-l numim terorist sau nu, e doar o problema de semantica sau de ordin politic. Dar spre deosebire de jihadisti, in cazul de fata e vorba de-o dejectie umana, de o cu totul alta natura, care a ucis 10 si ranit alti 15 inocenti pentru ca nu-l placeau pe el femeile. Si nu glumesc.

De fapt nu e singura dejectie umana care se deda la astfel de acte monstruoase. Un alt „inaintasi” de-al lui, dar mai la sud si mai prin 2014, a pus-o in acelasi fel si pentru aceleasi motive. De fapt, ieri am auzit pentru prima data ca aceste fecale ale umanitatii si-au format o organizatie online. Nu le dau numele pentru ca din punctul meu de vedere nu pot avea nici nume si nici statut. Sunt niste scursuri si cam atit. Ca exista, e regretabil, dar as avea de facut o observatie care mi se pare interesanta. Armeanul asta, dupa nume, ca si celelalte animale de teapa lui, cind e lovit in amor, omoara. Dar pina acum, a auzit cineva de vreo femeie care sa procedeze la fel intr-o situatie similara? Eu n-am auzit. Femeile, in general, se sinucid, ceea ce mi se pare civilizat. Barbatii, in schimb, simt nevoia sa se razbune pe societate si pornesc la vinatoare de nevinovati. De ce adica nu-si iau viata, daca o considera inutila si-o simt respinsa de celelalte vieti? De ce nu se intreaba ce-i wrong cu ei, nu cu ceilalti?

Dar in fine, banuiesc ca e imposibil de inteles un act de o asemenea gravitate si o minte deraiata. Poate doar daca esti la fel de nenorocit sau de monstru.

Dar acum ca l-au prins, intreg si, din pacate, nevatamat, intra in actiune societatea care l-a rejectat si care va fi obligata sa-l suporte. Pentru ca, vedeti voi, animalul are drepturi. Personal ii recunosc doar dreptul de-a muri, altele imi scapa, oricit mi-as opinti mintea. De ce n-a fost executat in strada cind i-a infruntat pe politisti, cerindu-le sa-l impuste? Pai pentru ca nu era inarmat, decit cu un portofel sau cutit sau pix sau dracu sa-l ia,  si acei politisti care i-ar fi tras-o, ar fi fost „exmatriculati” si poate chiar bagati la racoare pentru exces de forta. Ca acum asta se numeste justitie. Criminalul odios are drepturi. Dar ce se intimpla cu drepturile celor asasinati? Dar cu drepturile familiilor lor? Dar cu drepturile societatii? Alea de ce nu intra-n discutie? De ce e obligata societatea sa-l finanteze pina la adinci batrineti? De ce nu-i suporta cheltuielile senatorii, judecatorii si celelalte cozi de topor care dau legi si iau decizii? Daca refuza sa execute un astfel de monstru, de ce nu-l finanteaza ei, din propriul buzunar. Si pentru ca tot divagam, as spune ca sunt 100% convins ca daca ar trebui ca ei sa scoata bani, asta ar fi executat inainte de apusul soarelui. Dar nu, ei numai decid, in intelepciunea lor de melci, ca familiile indoliate sa-l suporte pe criminalul care de fapt le-a indoliat.

Se spune ca nu-i uman sa condamnam la moarte. Dar e uman sa condamnam nevinovati in a sustine criminalul? In asta consta umanitatea. E uman sa lasam nepedepsit un inuman care a curmat cu de la sine putere alte 10 vieti?

Unii spun ca puscaria il va reabilita si reintegra in societate. Poate, nu contest, desi nu cred, dar chiar asa fiind, cum ramine cu cele 10 vieti? Pentru ca daca pe criminal il bagam in training si recuperare, s-ar chema ca societatea este cea pedepsita, nu numai financiar, dar si moral si si legal pentru disparitia celor 10 vieti.

Asadar, el comite crime impotriva umanitatii si umanitatea e cea pedepsita prin lege. Si atunci, ma intreb si nu sunt singurul, nu e oare firesc ca justitia sa se numeasca „Injustitia”? Mi se pare doar mie sau asta-i titulatura care ar reflecta realitatea in mod fidel?

 

Anunțuri

Read Full Post »


Scriu acest post din dorinta declarata de-a reabilita reputatia sexului caruia-i apartin. Reputatie care ne e terfelita in mod sistematic si pe nedrept. Ultima oara, chiar la petrecerea de aseara cind o doamna, nu spun care, ne-a servit-o pe neasteptate, tocmai cind eram angajati intr-o discutie, bine argumentata, referitoare la calitatile indiscutabile, atit fizice cit si fizionomice, ale unei persoane, de sex opus, se-ntelege.

Dupa cum se stie,  chiar de la virste fragede, afirmatia „nu conteaza, gaura sa fie” face parte din recuzita verbala a femeilor, are caracter defaimator si-i vizeaza doar pe barbati. Ei bine, consider aceasta acuza ca fiind nefondata si lipsita de adevar. Ar mai exista o alta varianta, dar de care nu ma dezic „daca era vreo … scoica, ai fi vazut-o imediat!” , dar sa pretinzi ca noua, barbatilor, ne-ar cadea mucul dupa orificiul oricarei doamne, mi se pare malitios si revoltator. Mentionez ca „scoica” e o substituire arbitrara a originalului.

Multa lume, cu exceptia mea, pretinde ca frumusetea interioara e primordiala. O fi, dar cind? Ca prima care-ti sare-n ochi e cea exterioara, chiar daca stim cu totii ca are un caracter efemer. Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor. Ca eu va spun, cu mina strinsa pe drapel, ca n-am auzit vreun barbat, mergind pe strada, in vreun restaurant sau la vreun party spunind „mama ce m-as casatori cu tipa aia!” De fapt nici pe mine nu m-am surprins vreodata gindind „bai, ce-as mai duce-o la Sfatul Popular!” Si asta, poate, pentru ca primul imblod e de fut, nu de pirostrii. Si cum nu toate organele stiu carte, dupa cum am mai declarat-o si cu alte ocazii, e clar ca o „piesa de muzeu” nu poate fi omisa, indiferent daca are sau nu un „interior” mustind de calitati si cunostinte.

E foarte adevarat ca daca doamna, in afara fatadei si a backyard-ului, nu ofera si un interior mobilat cu gust, dupa vreo doua – trei vizite e posibil sa pornesti in cautarea altor proprietati imobiliare, dar in mod sigur, pe aceleasi criterii, vazut-placut sau neplacut. Si asta-i motivul pentru care nu accept sa fiu banuit ca m-as baga pe-un defect de fabricatie, doar pentu ca are mai multe orificii decit mine. Asta, nu. Ca va spun, poate sa aibe gauri cit Emmentaler-ul, ca nu m-ar interesa nici dupa doi ani de galera. Dupa patru, poate, ca si rabdarea isi are limita ei, pe care dac-o sari poti da direct in timpeala sexuala.

Cum spun, exista si ceva exceptii, dar nu vreau sa ma refer la cei care o vad doar la salariu sau la Craciun, functie de „condamnare”. Pe aia, si-o cana cu ceai cald i-ar satisface. Dar marea majoritate a „regulatilor” nu vor cadea in limba sau cu limba in orice orificiu, chiar daca li se ofera cu darnicie.

Ba mai mult, daca e sa bag bine de seama, as putea afirma ca femeile sunt mult mai conciliante in privinta aspectului exterior decit suntem noi, barbatii. E foarte adevarat ca n-am fost niciodata femeie, dar din observatii, afirmatii si din „trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu”, rezulta ca un barbat nu trebuie sa fie neaparat si frumos. Ba poate fi chiar nasol, atita timp cit detine un … ceva apreciabil si o vrajeala nimicitoare. Altfel spus, in privinta barbatului, sigur trebuie sa prezinte un interior atragator. Numai c-o fatada placuta si un backyard bombat nu cred ca-si poate trage decit vreo moarta de „foame” sau vreun cougar in calduri.

Si desi as putea sa trag anumite concluzii tendentioase, ma abtin, lasindu-va pe voi s-o faceti.

Read Full Post »


Aseara m-am uitat la tenis. Nu ca ma omor dupa el, dar cind joaca fetele, spectacolul devine mult mai atractiv si nu-mi explic de ce. Dar pentru ca n-am avut de unde alege, am dat peste Sharapova. Asta juca contra altei …ova pe care cred c-o mai vazusem si-n alte dati, dar care nu prea are cum sa-ti atraga atentia. In schimb Sharapova are. Ca fara exagerari, asta arata a femeie. Dar aici se impune o paranteza. Arata a femeie pina deschide gura. Si cum o deschide de fiecare data cind loveste mingea, e cam greu sa n-o compari cu o vita injunghiata sau, cautind o comparatie mai sexoasa, pe masura aspectului, cu o vita la prima ei monta.

Nu spun ca e singura care rage, dar Sharapova o face de ti se zbirleste organul pe tine. Daca e sa asculti si sa nu vezi, ai spune ca esti intr-un abator. Si nu rage numai cind da sa rupa mingea, asa cum facea Bruce Lee cind termina armate intregi de samurai. Nooo! Asta urla si cind o mingiie. Pe minge. Ceea ce ma determina sa cred c-o face premeditat si nu neaparat pentru a-si elibera plaminii de rezidurile efortului, cam cum face toba de esapament cu gazele rezultate din ardere. Am asa o convingere, a mea, care spune ca rage cu intentie, nu din necesitate.

Urlete scotea ea si inainte, cind inca nu fusese depistata pozitiv, dar acum urletul e prelung si tare-mi e ca o sa inceapa sa urle si intre lovituri. Sau intre ghemuri. Ca, de ce nu? Daca tot i se permite. Permisiune care mi se pare inexplicabila si absurda. Adica nimeni n-are voie sa scoata un scincet in ditai stadionul, numai asta poate sa zbiere cit o tin bojocii. Pai daca Bruce Lee, ca acum daca m-am apucat si de asta, macar sa-l termin, urla sa-si inspaiminte adversarii, de ce Mariei i se permite sa si-i inspaiminte pe ai ei? Poate ca „inspaiminte” e prea mult spus, nefiind vorba de full contact, dar sa-si derajeze oponentele.

Ca d-asta zic, mai Shut up-ova, fa!

Si inca ceva, Halepa tocmai i-a tras-o Eugeniei Bouchard.

Read Full Post »


Ce ne deosebeste fundamental de animale, in afara aspectului, este ratiunea si comunicarea. De comunicat comunica si ele, dupa cum stiti, dar nu articulat, asa cum o facem noi. Nici articulat si nici „colorat”. Chiar asa, animalele s-or injura? Si daca, da, cum?

Multi sustin si ideea ca animalele actioneaza instinctiv si ca numai noi, oamenii, am dispune de ratiune. Ca numai noi gindim, judecam, analizam, comparam, evaluam si luam decizii in consecinta. Bull shit! Parerea mea e ca si animalele gindesc si citeodata, al dracului de bine. Exemple fiind nenumarate si dupa cum stiti, le-am postat in trecut. Orca atac ar fi unul dintre ele, dar nu singurul.

Bun, asta zic eu, dar hai sa presupunem, prin absurd, bineinteles, ca noi am fi singurele fiinte rationale. Ba mai mult, datorita ratiunii, ne-am autoproclamat fiinte superioare. Dar oare ratiunea asta chiar ne confera acea superioritate de care facem atita caz? Le suntem noi superiori din toate punctele de vedere? Actioneaza cumva ratiunea si in detrimentul nostru?

Ati auzit de vreun animal care sa violeze un alt animal?

Ati auzit de animal sa tradeze?

Ati auzit de animale care sa priveasca cu placere acte de violenta?

Ati vazut sau auzit de animal care sa urasca?

Ati auzit de animal onanist?

Ati auzit de animal masochist?

Ati auzit de animal betiv?

Ati auzit de animal care sa tortureze?

Ati auzit de animale care sa-si omoare semenii fara motiv?

Ati auzit de animale care lupta si/sau omoara din placere.

Ati auzit de animale care sa-si distruga propriul habitat?

Ati auzit de animale care sa priveze de libertate alte animale?

Ati auzit de animale care sa rapeasca oameni si sa-i tina in Gradini Antropologice?

Ati auzit de animale habotnice, extremiste, fundamentaliste, teroriste?

Ati auzit de animale care sa fuga de responsabilitate sau sa dea vina pe alte animale?

Ati auzit de animale care sa birfeasca?

Ati auzit de animale care sa minta?

Ati intilnit animale care se fac vinovate de ipocrizie?

Pe linga toate astea, mai sunt si activitati reprobabile care sunt comune, cum ar fi furtul, misoginia, lingusirea, pedepsirea, egoismul, samd.

Intrebarea de final ar fi, lasind ipocrizia de-o parte, in ce masura le suntem superiori animalelor? Pentru ca excluzind forta fizica, unde le suntem net inferiori, se pare ca nici moral nu ne prea putem lauda. Altfel spus, se pare ca instinctele lor sunt mai morale decit ratiunea noastra. S-au mi se pare doar mie?

Pe aceeasi tema, dar mai altfel

https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/07/homo-homini-lupus/

Read Full Post »


Problema nu e chiar de corason, ca ce sa aibe muschiul cu iubirea, dar asa s-a impamintenit ideea, cum ca iubirea ar fi localizata-n torace, ca cica acolo ne-ar salaslui sufletul. Alta gogorita care ne-a patruns adinc in instincte. In fine, realitatea e ca numai creierul se face vinovat de toate trairile, emotiile si multe alte paranghelii. Dar cum creierul nu poate diferentia bucuria de durere, ne ramine noua sarcina sa le segregam. Si uite asa, din aproape-n aproape, s-a ajuns la ideea ca a iubi e-o fericire. Ca cica iubirea te inalta … sau asa ceva. Ba mai mult, am mai auzit spunindu-se ca cine nu iubeste, nu stie ce-nseamna fericirea. Bull shit! zic eu.

Dar sa ne intelegem, nu e vorba de iubire paterna, materna, filiala, de tara si partid, de sine, de zoofilie, necrofilie, pedofilie si alte filii. Nu si nici macar de iubirea iubirii, de care suferea Eminescu. Ma refer strict la iubirea pe care o simte un barbat fata de o femeie sau pe care o simte o femeie fata de un barbat, pentru ca si reciproca e valabila. Evident ca includ si iubirile homofobe, ca doar n-au draci pe ele.

Problema e ca iubirea nu te face fericit decit in situatii de reciprocitate. Daca insa iubirea are sens unic, atunci ai belit-o si chestia cu fericirea se scurge duios spre canal fara sa-ti produca vreo bucurie-n corp. In cazul respectiv iubirea e durere, suferinta si necaz. Si mai bine n-ai iubi, decit sa te trezesti ca esti cam singur in ecuatia respectiva, pentru ca suferinta din dragoste duce, nu de putine ori, la paroxism. Puteti citi sau reciti unul dintre numeroasele exemple, aici.

Asa ca, e oare iubirea acel sentiment care te inalta, te face sa te simti in al noualea sau al zecelea cer sau e unul care te doboara, te striveste, te lasa fara suflare?

Si uite ca prima care mi-a raspuns a fost Beth Hart (am ales versiunea cu lyrics, nu cea live, pentru o mai buna intelegere a „comentariului” ei muzical )

 

Read Full Post »


Dupa cum se stie, planeta a-nebunit si avocatii exulta. Si daca nu chiar toata planeta si nici chiar toti avocatii, in mod sigur cei ce populeaza partea de lume unde-mi petrec cam 11 luni pe an, an de an, sunt in culmea fericirii. Concluzia la care se poate ajunge fara vreun indreptar de gindit omeneste, e ca toti barbatii E porci….. Oops! Nu ca asta era valabila si-n Romania. Cum zic, ca toti barbatii, sau aproape toti, se dedau la asazisa hartuire sexuala. Spun aproape toti, pentru ca, dintr-o simpla coincidenta, cei acuzati pe banda rulanta sunt oameni cu bani si pozitii sociale situate undeva pe culmile societatii. Nu stiu care-i fenomenul, dar n-am auzit de niciun homeless acuzat de hartuire sexuala si purtat prin tribunale. Asta ar insemna ca toti saracii si toti oamenii strazii nord-americani sunt, fie onanisti, fie homosexuali, ceea ce-i exclus. Sau ca astia nu se tin de hartuiri sexuale din cauza gaurii din bugetul personal, care le restrictioneaza manifestarile cu caracter sexual. Sau, c-ar mai fi fo doua-trei variante, ca hartuire sexuala se cheama doar cea performata de barbatii cu averi sau ca acuzatoarele se simt hartuite numai cind simt mirosul conturilor care stau sa se reverse. E drept, totusi, ca saracii nu prea constituie „News” si poate ca hartuiala lor se incadreaza la „si altele”, motiv pentru care faptele lor sunt prescrise de media.

Dar lasind motivatiile in plata reclamantelor care, desi au acceptat avansurile, acum ii dau in judecata pe avansatori, pentru ca, nu-i asa, dupa douazeci de ani poti evalua cu mai mult discernamint faptul ca unu s-a uitat mai insistent la picioarele tale dezvelite pina aproape de confluenta, sa vedem cit de absurda e legea hartuielii emisa, culmea, de hartuitori. Ca pina la urma trebuie sa recunoastem cu totii ca cei mai morali dintre noi sunt … imoralii.  De aceea cred ca maxima aia cu „sa nu faci ce face popa”, poate incorpora si tagma politicienilor si a VIP-urilor in general.

Cum spuneam, ma voi referi la Nord-America, pen-ca din news-uri reiese ca numai aici exista procese de hartuire si deci, numai aici femeile sunt hartuite sexual sau poate ca numai aici femeile isi aduc aminte si ce ar fi dorit sa se intimple. Oare sa fie numai continentul asta plin de futaciosi sau si mai rau, de obsedati sexuali? N-am citit vreo statistica si de aceea ma abtin de la o evaluare speculativa, dar daca e sa vedem ce prevede legea in privinta hartuirii sexuala, ne va fi suficient sa ne dam seama ca nimeni nu are scapare, daca are-ntre picioare, o coadita, cit de mica, sau, mai stiu eu, cit de mare (n.a. rima total involuntara)

Eu inteleg asa, ca barbat, ca e absolut natural sa faci avansuri unei femei care te atrage. Mai inteleg de asemenea ca daca tipa spune „stop!” trebuie sa te reorientezi. Dar daca „stop”-ul e mai cintat si cu inflexiuni in glas, adica mai „stoooop!” , e clar ca flirtul poate continua. Pentru o mai buna edificare a ceea ce poate sugera o femeie doar cu modulatiile vocii, va prezint un exemplu celebru

Revin, ca asta-i de orgasm spontan.

Evident, condamn propunerile la schimb, pe care le consider josnice, indiferent din ce directie ar veni. Tot asa si black mail-ul. Dar cum absurdul poate sa atinga paroxismul, ceea ce s-a si intimplat, chiar daca tipeza accepta si-i face placere, nu inseamna ca tu, ca mascul, n-ai fi condamnabil. Ba esti. Esti chiar daca don-soara si-a dat seama, dupa 20 de ani,  ca de fapt nu-si dorea acel flirt. Si ar mai fi o situatie de un penibil si un absurd care intrece cu mult imaginatia umana.  La America, nu prea conteaza daca cei doi accepta astfel de conversatii, atita timp cit o a treia persoana, care, asa, ca dintr-o-ntimplare, a tras cu urechea, se simte ofensata de flirtul lor. Contrariata si revoltata de ceea ce i-a penetrat timpanul, terta va adresa o plingere la Human Resurses iar domnul cu pricina va ramine fara slujba, instantaneu. Pentru a intelege mai bine ridicolul situatiei, s-a ajuns ca-n anii ’60 in timpul revolutiei culturale maoiste sau si mai rau, in perioada stalinista cind o simpla anonima iti putea rezerva un bilet, one way, spre Siberia.

Impresia e ca traim intr-o societate tovaraseasca in care barbatilor li s-a suprimat dreptul de-a face vreo aluzie, de-a baga un a propos, de-a mai invita la o cafea sau de-a mai complimenta o femeie. Pentru ca daca-i spui, asa, in treacat, „ce bine-ti sta rochia asta” sau tunsoarea sau culoarea sau orice altceva, replica legii e ca nu-i treaba ta si ca asta este de fapt hartuire sexuala, pedepsita de aceeasi lege intransigenta. Ba mai mult, pina si o privire iti poate aduce osindirea, chiar daca gura ti-a fost muta. Si sa nu ma intelegeti gresit, eu nu acuz legea, ca ea saracuta n-are nicio vina, dar aia de-au gindit-o si votat-o, ar merita sa fie hartuiti sexual, pina le ies ochii din cap ca la melcii de gradina.

Acum, pe bune, intreb desi stiu raspunsul, oare o fi vreun barbat care sa nu incerce? Nu cred. De fapt, or fi si d-aia, da’ eu inca n-am avut ghinionul sa-i cunosc. Dar femei carora nu le place sa fie complimentate, chiar si cu ceva picanterii? D-alea or fi existind? La intrebarea asta mi-e imposibil sa raspund, fiind inca barbat. Dar daca doriti si sunteti femei, o puteti face voi.

Read Full Post »


Era cindva, pe cind in Romania se circula doar cu redegisme, uresesisme si autohtonisme, o emisiune radiofonica pe numele ei, „Melodia preferata” Interesant e faptul ca toate melodiile cerute de „ascultatorii” … care erau ascultatori, erau exact melodiile pe care aia le difuzau toata ziua. Si ma intreb, oare le cerea careva sau erau cerute din oficiu de CC? In fine, dracu sa-i ia!

Dar ce mi se pare a fi fost absolut uimitor si paradoxal, e faptul ca daca radioul si televiziunea erau cenzurate de ajunsesem la nivelul Koreei de Nord, pe la sfirsitul anilor ’80, discotecile si barurile erau un adevarat Occident. Cum de alea scapasera tembelismului comunist sau ce dracu o fi fost perioada respectiva, e greu de spus, dar nu poate decit sa ma bucure, privind retrospectiv, lipsa de vigilenta a cozilor de topor si chiar a topoarelor propriu zise. Viata „depravata” era pur si simplu irezistibila, cu atit mai mult cu cit se savirsea in conditiile de restrictie ceausista si in mod legal sau aproximativ legal.

Si pentru ca tot am amintit de irezistibilul oazelor de libertate, io-te si o irezistibila cam din acea perioada. De fapt nici nu stiu ce-i mai irezistibil, muzica sau fetele. As opta pentru ambele.

Read Full Post »

Older Posts »