Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘comentarii papale’ Category


Aseara m-am uitat la tenis. Nu ca ma omor dupa el, dar cind joaca fetele, spectacolul devine mult mai atractiv si nu-mi explic de ce. Dar pentru ca n-am avut de unde alege, am dat peste Sharapova. Asta juca contra altei …ova pe care cred c-o mai vazusem si-n alte dati, dar care nu prea are cum sa-ti atraga atentia. In schimb Sharapova are. Ca fara exagerari, asta arata a femeie. Dar aici se impune o paranteza. Arata a femeie pina deschide gura. Si cum o deschide de fiecare data cind loveste mingea, e cam greu sa n-o compari cu o vita injunghiata sau, cautind o comparatie mai sexoasa, pe masura aspectului, cu o vita la prima ei monta.

Nu spun ca e singura care rage, dar Sharapova o face de ti se zbirleste organul pe tine. Daca e sa asculti si sa nu vezi, ai spune ca esti intr-un abator. Si nu rage numai cind da sa rupa mingea, asa cum facea Bruce Lee cind termina armate intregi de samurai. Nooo! Asta urla si cind o mingiie. Pe minge. Ceea ce ma determina sa cred c-o face premeditat si nu neaparat pentru a-si elibera plaminii de rezidurile efortului, cam cum face toba de esapament cu gazele rezultate din ardere. Am asa o convingere, a mea, care spune ca rage cu intentie, nu din necesitate.

Urlete scotea ea si inainte, cind inca nu fusese depistata pozitiv, dar acum urletul e prelung si tare-mi e ca o sa inceapa sa urle si intre lovituri. Sau intre ghemuri. Ca, de ce nu? Daca tot i se permite. Permisiune care mi se pare inexplicabila si absurda. Adica nimeni n-are voie sa scoata un scincet in ditai stadionul, numai asta poate sa zbiere cit o tin bojocii. Pai daca Bruce Lee, ca acum daca m-am apucat si de asta, macar sa-l termin, urla sa-si inspaiminte adversarii, de ce Mariei i se permite sa si-i inspaiminte pe ai ei? Poate ca „inspaiminte” e prea mult spus, nefiind vorba de full contact, dar sa-si derajeze oponentele.

Ca d-asta zic, mai Shut up-ova, fa!

Si inca ceva, Halepa tocmai i-a tras-o Eugeniei Bouchard.

Anunțuri

Read Full Post »


Ce ne deosebeste fundamental de animale, in afara aspectului, este ratiunea si comunicarea. De comunicat comunica si ele, dupa cum stiti, dar nu articulat, asa cum o facem noi. Nici articulat si nici „colorat”. Chiar asa, animalele s-or injura? Si daca, da, cum?

Multi sustin si ideea ca animalele actioneaza instinctiv si ca numai noi, oamenii, am dispune de ratiune. Ca numai noi gindim, judecam, analizam, comparam, evaluam si luam decizii in consecinta. Bull shit! Parerea mea e ca si animalele gindesc si citeodata, al dracului de bine. Exemple fiind nenumarate si dupa cum stiti, le-am postat in trecut. Orca atac ar fi unul dintre ele, dar nu singurul.

Bun, asta zic eu, dar hai sa presupunem, prin absurd, bineinteles, ca noi am fi singurele fiinte rationale. Ba mai mult, datorita ratiunii, ne-am autoproclamat fiinte superioare. Dar oare ratiunea asta chiar ne confera acea superioritate de care facem atita caz? Le suntem noi superiori din toate punctele de vedere? Actioneaza cumva ratiunea si in detrimentul nostru?

Ati auzit de vreun animal care sa violeze un alt animal?

Ati auzit de animal sa tradeze?

Ati auzit de animale care sa priveasca cu placere acte de violenta?

Ati vazut sau auzit de animal care sa urasca?

Ati auzit de animal onanist?

Ati auzit de animal masochist?

Ati auzit de animal betiv?

Ati auzit de animal care sa tortureze?

Ati auzit de animale care sa-si omoare semenii fara motiv?

Ati auzit de animale care lupta si/sau omoara din placere.

Ati auzit de animale care sa-si distruga propriul habitat?

Ati auzit de animale care sa priveze de libertate alte animale?

Ati auzit de animale care sa rapeasca oameni si sa-i tina in Gradini Antropologice?

Ati auzit de animale habotnice, extremiste, fundamentaliste, teroriste?

Ati auzit de animale care sa fuga de responsabilitate sau sa dea vina pe alte animale?

Ati auzit de animale care sa birfeasca?

Ati auzit de animale care sa minta?

Ati intilnit animale care se fac vinovate de ipocrizie?

Pe linga toate astea, mai sunt si activitati reprobabile care sunt comune, cum ar fi furtul, misoginia, lingusirea, pedepsirea, egoismul, samd.

Intrebarea de final ar fi, lasind ipocrizia de-o parte, in ce masura le suntem superiori animalelor? Pentru ca excluzind forta fizica, unde le suntem net inferiori, se pare ca nici moral nu ne prea putem lauda. Altfel spus, se pare ca instinctele lor sunt mai morale decit ratiunea noastra. S-au mi se pare doar mie?

Pe aceeasi tema, dar mai altfel

https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/07/homo-homini-lupus/

Read Full Post »


Problema nu e chiar de corason, ca ce sa aibe muschiul cu iubirea, dar asa s-a impamintenit ideea, cum ca iubirea ar fi localizata-n torace, ca cica acolo ne-ar salaslui sufletul. Alta gogorita care ne-a patruns adinc in instincte. In fine, realitatea e ca numai creierul se face vinovat de toate trairile, emotiile si multe alte paranghelii. Dar cum creierul nu poate diferentia bucuria de durere, ne ramine noua sarcina sa le segregam. Si uite asa, din aproape-n aproape, s-a ajuns la ideea ca a iubi e-o fericire. Ca cica iubirea te inalta … sau asa ceva. Ba mai mult, am mai auzit spunindu-se ca cine nu iubeste, nu stie ce-nseamna fericirea. Bull shit! zic eu.

Dar sa ne intelegem, nu e vorba de iubire paterna, materna, filiala, de tara si partid, de sine, de zoofilie, necrofilie, pedofilie si alte filii. Nu si nici macar de iubirea iubirii, de care suferea Eminescu. Ma refer strict la iubirea pe care o simte un barbat fata de o femeie sau pe care o simte o femeie fata de un barbat, pentru ca si reciproca e valabila. Evident ca includ si iubirile homofobe, ca doar n-au draci pe ele.

Problema e ca iubirea nu te face fericit decit in situatii de reciprocitate. Daca insa iubirea are sens unic, atunci ai belit-o si chestia cu fericirea se scurge duios spre canal fara sa-ti produca vreo bucurie-n corp. In cazul respectiv iubirea e durere, suferinta si necaz. Si mai bine n-ai iubi, decit sa te trezesti ca esti cam singur in ecuatia respectiva, pentru ca suferinta din dragoste duce, nu de putine ori, la paroxism. Puteti citi sau reciti unul dintre numeroasele exemple, aici.

Asa ca, e oare iubirea acel sentiment care te inalta, te face sa te simti in al noualea sau al zecelea cer sau e unul care te doboara, te striveste, te lasa fara suflare?

Si uite ca prima care mi-a raspuns a fost Beth Hart (am ales versiunea cu lyrics, nu cea live, pentru o mai buna intelegere a „comentariului” ei muzical )

 

Read Full Post »


Dupa cum se stie, planeta a-nebunit si avocatii exulta. Si daca nu chiar toata planeta si nici chiar toti avocatii, in mod sigur cei ce populeaza partea de lume unde-mi petrec cam 11 luni pe an, an de an, sunt in culmea fericirii. Concluzia la care se poate ajunge fara vreun indreptar de gindit omeneste, e ca toti barbatii E porci….. Oops! Nu ca asta era valabila si-n Romania. Cum zic, ca toti barbatii, sau aproape toti, se dedau la asazisa hartuire sexuala. Spun aproape toti, pentru ca, dintr-o simpla coincidenta, cei acuzati pe banda rulanta sunt oameni cu bani si pozitii sociale situate undeva pe culmile societatii. Nu stiu care-i fenomenul, dar n-am auzit de niciun homeless acuzat de hartuire sexuala si purtat prin tribunale. Asta ar insemna ca toti saracii si toti oamenii strazii nord-americani sunt, fie onanisti, fie homosexuali, ceea ce-i exclus. Sau ca astia nu se tin de hartuiri sexuale din cauza gaurii din bugetul personal, care le restrictioneaza manifestarile cu caracter sexual. Sau, c-ar mai fi fo doua-trei variante, ca hartuire sexuala se cheama doar cea performata de barbatii cu averi sau ca acuzatoarele se simt hartuite numai cind simt mirosul conturilor care stau sa se reverse. E drept, totusi, ca saracii nu prea constituie „News” si poate ca hartuiala lor se incadreaza la „si altele”, motiv pentru care faptele lor sunt prescrise de media.

Dar lasind motivatiile in plata reclamantelor care, desi au acceptat avansurile, acum ii dau in judecata pe avansatori, pentru ca, nu-i asa, dupa douazeci de ani poti evalua cu mai mult discernamint faptul ca unu s-a uitat mai insistent la picioarele tale dezvelite pina aproape de confluenta, sa vedem cit de absurda e legea hartuielii emisa, culmea, de hartuitori. Ca pina la urma trebuie sa recunoastem cu totii ca cei mai morali dintre noi sunt … imoralii.  De aceea cred ca maxima aia cu „sa nu faci ce face popa”, poate incorpora si tagma politicienilor si a VIP-urilor in general.

Cum spuneam, ma voi referi la Nord-America, pen-ca din news-uri reiese ca numai aici exista procese de hartuire si deci, numai aici femeile sunt hartuite sexual sau poate ca numai aici femeile isi aduc aminte si ce ar fi dorit sa se intimple. Oare sa fie numai continentul asta plin de futaciosi sau si mai rau, de obsedati sexuali? N-am citit vreo statistica si de aceea ma abtin de la o evaluare speculativa, dar daca e sa vedem ce prevede legea in privinta hartuirii sexuala, ne va fi suficient sa ne dam seama ca nimeni nu are scapare, daca are-ntre picioare, o coadita, cit de mica, sau, mai stiu eu, cit de mare (n.a. rima total involuntara)

Eu inteleg asa, ca barbat, ca e absolut natural sa faci avansuri unei femei care te atrage. Mai inteleg de asemenea ca daca tipa spune „stop!” trebuie sa te reorientezi. Dar daca „stop”-ul e mai cintat si cu inflexiuni in glas, adica mai „stoooop!” , e clar ca flirtul poate continua. Pentru o mai buna edificare a ceea ce poate sugera o femeie doar cu modulatiile vocii, va prezint un exemplu celebru

Revin, ca asta-i de orgasm spontan.

Evident, condamn propunerile la schimb, pe care le consider josnice, indiferent din ce directie ar veni. Tot asa si black mail-ul. Dar cum absurdul poate sa atinga paroxismul, ceea ce s-a si intimplat, chiar daca tipeza accepta si-i face placere, nu inseamna ca tu, ca mascul, n-ai fi condamnabil. Ba esti. Esti chiar daca don-soara si-a dat seama, dupa 20 de ani,  ca de fapt nu-si dorea acel flirt. Si ar mai fi o situatie de un penibil si un absurd care intrece cu mult imaginatia umana.  La America, nu prea conteaza daca cei doi accepta astfel de conversatii, atita timp cit o a treia persoana, care, asa, ca dintr-o-ntimplare, a tras cu urechea, se simte ofensata de flirtul lor. Contrariata si revoltata de ceea ce i-a penetrat timpanul, terta va adresa o plingere la Human Resurses iar domnul cu pricina va ramine fara slujba, instantaneu. Pentru a intelege mai bine ridicolul situatiei, s-a ajuns ca-n anii ’60 in timpul revolutiei culturale maoiste sau si mai rau, in perioada stalinista cind o simpla anonima iti putea rezerva un bilet, one way, spre Siberia.

Impresia e ca traim intr-o societate tovaraseasca in care barbatilor li s-a suprimat dreptul de-a face vreo aluzie, de-a baga un a propos, de-a mai invita la o cafea sau de-a mai complimenta o femeie. Pentru ca daca-i spui, asa, in treacat, „ce bine-ti sta rochia asta” sau tunsoarea sau culoarea sau orice altceva, replica legii e ca nu-i treaba ta si ca asta este de fapt hartuire sexuala, pedepsita de aceeasi lege intransigenta. Ba mai mult, pina si o privire iti poate aduce osindirea, chiar daca gura ti-a fost muta. Si sa nu ma intelegeti gresit, eu nu acuz legea, ca ea saracuta n-are nicio vina, dar aia de-au gindit-o si votat-o, ar merita sa fie hartuiti sexual, pina le ies ochii din cap ca la melcii de gradina.

Acum, pe bune, intreb desi stiu raspunsul, oare o fi vreun barbat care sa nu incerce? Nu cred. De fapt, or fi si d-aia, da’ eu inca n-am avut ghinionul sa-i cunosc. Dar femei carora nu le place sa fie complimentate, chiar si cu ceva picanterii? D-alea or fi existind? La intrebarea asta mi-e imposibil sa raspund, fiind inca barbat. Dar daca doriti si sunteti femei, o puteti face voi.

Read Full Post »


Era cindva, pe cind in Romania se circula doar cu redegisme, uresesisme si autohtonisme, o emisiune radiofonica pe numele ei, „Melodia preferata” Interesant e faptul ca toate melodiile cerute de „ascultatorii” … care erau ascultatori, erau exact melodiile pe care aia le difuzau toata ziua. Si ma intreb, oare le cerea careva sau erau cerute din oficiu de CC? In fine, dracu sa-i ia!

Dar ce mi se pare a fi fost absolut uimitor si paradoxal, e faptul ca daca radioul si televiziunea erau cenzurate de ajunsesem la nivelul Koreei de Nord, pe la sfirsitul anilor ’80, discotecile si barurile erau un adevarat Occident. Cum de alea scapasera tembelismului comunist sau ce dracu o fi fost perioada respectiva, e greu de spus, dar nu poate decit sa ma bucure, privind retrospectiv, lipsa de vigilenta a cozilor de topor si chiar a topoarelor propriu zise. Viata „depravata” era pur si simplu irezistibila, cu atit mai mult cu cit se savirsea in conditiile de restrictie ceausista si in mod legal sau aproximativ legal.

Si pentru ca tot am amintit de irezistibilul oazelor de libertate, io-te si o irezistibila cam din acea perioada. De fapt nici nu stiu ce-i mai irezistibil, muzica sau fetele. As opta pentru ambele.

Read Full Post »


Bizar titlu! N’est-ce pas? Dar stati sa vedeti!

Ce i-o fi venit sa incorporeze movul ala, nu stiu. Ce stiu e ca gasisem o poza a unui tablou si i-am dat-o sa mi-l picteze, ca era el mai arhitect decit mine. Pe linga atuul asta, mai avea, al dracu, mina formata pe pensula, ochii pe colorit si mintea pe creatie. Si, dupa cum se vede, l-a pictat, numai ca originalul era pe nuante de alb, negru si intre.

De fapt idea lui a fost buna, pentru ca mi-as fi dorit o pata de culoare care sa rupa-ntr-un fel lipsa cromaticii. Oare albul si negru sunt considerate culori sau doar lumina si-ntuneric? Nu stiu, dar ce stiu e ca griul si negrul se folosesc in draci la exteriorul caselor moderne. Ba chiar si la interioare, ceea ce nu-mi displace, daca exista pe undeva si un rosu, un albastru, …. un ceva care sa-ti aminteasca de viata, ca griul si negrul prea sunt moarte rau.

Orhidea am primit-o, nu eu, sotia, si pentru ca, din intimplare, culoarea se regasea in tablou, am mutat vaza care arata exact ca masuta si am bagat exotica la-naintare ca mi s-a parul o coordonare inedita de culori intre o planta, vie, si un tablou, mort.

SONY DSC

Read Full Post »


Nu stiu cum o fi prin alte parti, da’ la noi, cind vine primavara, infloresc toate gropile asfaltului. Nu spun c-ar fi cu nemiluita, dar sunt. Sunt si nu le sti. Probabil ca imbobocirea se produce sub saramura de cheata, pentru ca asta toamna nu le bagasem de seama. Si poate ca nu m-ar deranja foarte tare daca ar fi marcate, dar cum nu sunt, imi vine sa dau cu roata-n toate, sa le calc, cum ar veni. Ei si atunci dau drumul la folclorisme. Multe! Pina ma satur sau pina la urmatoarea „inflorescenta”

Ca nu stiu ce proprietati are asfaltul asta, dar bag sama ca e asfalt de Florida care cum da de minus, revine la starea de agregare initiala a elementelor care-l compun, facindu-se zdrente. Adica chiar nu exista un asfalt care sa reziste la stresul termic exacerbat? Ca daca o mai tin astia pe diferente de 20C de la zi la zi, mi-e teama c-o vor punem de-un desert canadez. Cit sa reziste si asfaltul sau piatra la variatiile astea termo-idioate?

Dar hai sa spunem ca intrucit astia cu asfaltarile, de cum da caldura, zburda ca iezii sa capaceasca rupturile asfaltine, nu e totusi prea rau. Rau e ca in timpul anotimpului cu gropi, turbanele sofeaza. Iar astia, fiind crescuti printre biciclete, namoluri, cobre si elefanti, sunt mai putin grijulii cu vecinii de autostrada. Ei au grija doar de „elefantul” de sub ei. Asa ca, atunci cind vad groapa, o evita. Ca o evita e firesc, dar o evita pe stinga cind au masina-n stinga si pe dreapta cind au masina-n dreapta. Nici fututi n-ar evita groapa pe banda libera. Asa ca, tu, pentru ca n-ai experimentat vreodata traficul cu elefanti, trebuie sa te feresti si de gropi si de turbane, ceea ce multiplica folclorismele de care vorbeam pina la limita superioara a suportabilului. Masina mai are putin si vomita de citi pasti, dumnezei si organe genitale ii aud difuzoarele. dar ce sa-i fac? Trebuie sa se obisnuiasca. Evident ca pentru variatiune o mai dau si pe folclor anglo-saxon, dar fiind o masina cu GPS, repereaza imediat suduielile, indiferent de provenienta lor geografica.

Si de aceea cred ca nu numai eu, dar si masina asteapta cu nerabdare vara.

Read Full Post »

Older Posts »