Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘comentarii papale’ Category


De cind e lumea pe Pamint, oamenii au inventat … inventii. Iar cei care inventeaza sunt, pe bune, mintosi de le crapa capul. Caci pe linga faptul ca au un bagaj de cunostinte cam cit un „Birou de bagaje pierdute” de la Otopeni, au si-o imaginatie julverniana. Si de aceea cind afli ca o persoana e inventator, o privesti cu oarecare veneratie.

La baza tuturor inventiilor a stat si inca mai sta necesitatea. Si intrucit satisfac anumite necesitati, cu timpul devin indispensabile. Asta, as zice, e un lucru partial laudabil. Spun partial intrucit depinde la ce necesitati raspunde inventia respectiva. La drept vorbind, dar si la sting, nu cred ca exista inventatori malefici. Mai cred ca orice inventie initiala are un caracter uman. Inumani sunt doar cei ce le utilizeaza in scopuri antisociale.

Problemele cred ca apar la inventiile derivate dintr-o inventie initiala. Pentru ca, vedeti voi, o inventie experimentata, aprobata si lansata poate genera alte idei si inventii functie de cine le gindeste si in ce scop. E absolut sigur ca cine a inventat roata nu s-a gindit ca intr-o buna zi inventia lui va servi unui genocid. Dar uite ca rotile au ajuns sa fie necesare atit pe timp de pace cit si pe timp de razboi.

Tot asa si internetul, platformele de socializare, telefoanele celulare, … etc. Sunt convins ca initial intentia a fost laudabila si asta se poate deduce din numarul exorbitant de utilizatori. Numai ca acest numar confera nu numai avantaje materiale incalculabile celor care stapinesc aceste tehnologii. Mai presus decit „malaiul”, tehnologiile le asigura putere si control. Si asta pentru ca atit consumatorii individuali cit si toate industriile, afacerile, spitalele, armatele si cam tot ce misca-n lumea noastra. a devenit dependent de aceste tehnologii. Si dependenta se va adincii din ce in ce mai mult.

Ce inseamna asta? Pai inseamna control total. Aproape nimic din ceea ce facem nu mai poate fi considerat intim. Cumparind accesul la aceste tehnologii, individul isi vinde propria intimitate. Toate datele cerute pentru aprobarea accesului sunt stocate si utilizate, la nevoie, impotriva tuturor celor care le-au oferit benevol. Mai mult decit atit, cenzurarea libertatii de expresie va ajunge s-o concureze pe cea a oricarui stat comunist.

In US, de exemplu, pe linga sprijinirea socialistilor si cenzurarea opozitiei de dreapta, toate WEB Serices au facut front comun impotriva dreptei, suspendind conturi individuale si chiar platformele, gen Parler, care nu inteleg sa joace dupa cum li se cinta. Altfel spus, care nu-si cenzureaza clientii, asa cum face twitter sau face book. Aceste „WEB Services” pot suspenda, dupa bunul lor plac orice business care nu se aliniaza ideologiei lor. Si trebuie sa mentionez ca o platforma ca Parler are sute sau mii de angajati care s-au trezit fara slujba si-n imposibilitatea de-a reactiona, doar pentru ca asta e dorinta unui activist descreierat.

Dar pentru ca dementa sa atinga paroxismul, multor companii dependente de aceste platforme, li s-a pus in vedere sa nu angajeze membri administratiei Trump sau suporteri ai acestuia. Altfel vor avea soarta celor deja suprimate. Unde pot duce astfel de totalitarisme, cred ca e destul de clar pentru noi, cei care le-am mai trait cindva.

Totusi, as zice ca deocamdata e inca bine, atita timp cit inca nu s-a ajuns la „Sufletul la control, va rog!”

Read Full Post »


„Insurectie!” zbiara ginditorul omenirii, pe numele lui de botez, Biden cel Idiot sau Mumia, dupa unii autori. Aceasta epava umana isi demonstreaza prostia ori de cite ori deschide gaura de sub nas.

Astazi, tovarasii deputati si senatori se intruneau in Capitoliu pentru a valida sau invalida alegerile, stat cu stat. Well, e putin mai complicat, dar la asta se rezuma. Cu doua ore mai devreme Trump a vorbit suporterilor lui adunati pentru a demonstra impotriva alegerilor trucate de democrati. E foarte adevarat ca discursul lui Trump a inflamat spiritele celor prezenti si asta e bila neagra pe care i-o atribui. Dar independent de cele spuse de Trump care a enumerat toate faradelegile savirsite de democrati pentru a scote Mumia cistigatoare in alegerile Presidentiale, oamenii ar fi mers la Capitoliu, unde se intruneau tovarasii. Si erau mii sau zeci de mii. Multi au aparut ulterior, deci nu participasera la pledoaria Presedintelui.

Si evident ca unde sunt zeci de mii de oameni, sunt si multi timpiti. Timpiti care au fortat intrarea in Capitoliu unde se pare ca au distrus citeva birouri. Si vreau sa spun ca aceste actiuni sunt ilegale si trebuiesc pedepsite. Asta pe linga faptul ca fac mai mult rau cauzei lor. Dar ce m-a socat, e furia cu care au sarit democratii de cur in sus, infierind aceste actiuni reprobabile. Si era normal sa fie asa, doar ca astia sunt aceeasi democrati care atunci cind BLM si Antifa au devastat orase prin US, nici unul sau una n-a scos nicio silaba. Ba mai mult, incercau sa justifice actiunile respective ca fiind un drept la libera exprimare. Libera exprimare in care s-a dat foc la masini, magazine si alte cladiri. Cind se fura ca-n codru. Cind au fost darimate statui si cind crimele se tineau lant. Cind politia era confruntata cu violenta si molotoave. Si ca sa puna si-o bomboana pe coliva ipocriziei, toti analistii se intrebau cum de politistii nu erau pregatiti sa raspunda unei astfel de miscari populare, desi in vara, toti urlau ca finantarea politiei sa fie suprimata si in multe state a fost, partial.

Well, de data asta, desi actiunea a fost reprobabila, n-a ars nicio masina, niciun magazin. Nu s-a furat si nici n-au fost impuscaturi pe banda rulanta din partea demonstrantilor ca dovada ca nu erau organizati ca cei din vara.

Mai mult, dupa cum spuneam, idiotul de serviciu a numit miscarea respectiva „insurectie” si tentativa de „lovitura de stat”. Ca el nu stapineste intelesul cuvintelor pe care le bolboroseste, e clar, dar cum de analistii politici democrati repetau aceleasi enormitati. Chiar nu stiu ce e aia insurectie? Chiar nu stiu ca aia e interventie armata impotriva unui sistem politic sau unei armate adverse? Lovitura de stat? Cind nimeni nu era inarmat si nici organizat? Cind totul a fost ad-hoc si singura persoana care a murit impuscata a fost o tinara demonstranta. Impuscata de autoritati si nu pentru ca prezenta vreun pericol anume.

Analistii p#L!! sunt consternati de faptul ca multimea s-a napustit asupra Capitoliului care, zic ei, este un simbol al democratiei si al libertatilor constitutionale. Zau? Cum de nu le-a trecut prin creierii aia alterati ca e posibil ca acest Capitoliu sa fi devenit, intre timp, un simbol al coruptiei si al ineficientei? Un simbol al mizeriei politice la care s-a ajuns.

Si inca ceva. Eu nu stiu daca alegerile au fost fraudate sau nu, dar ce stiu e ca judecatorii din toate curtile au refuzat sa asculte prezentarea probelor care, asa cum au fost expuse, par credibile si grotesti. Basca zeci de martori care au depus marturii sub juramint. Asta s-o numi democratie?

Read Full Post »


Parerea mea e ca oile sunt proaste. Proaste de behaie. Nu stiu carui accident genetic li se datoreaza prostia, dar sigur nu exista un animal mai timpit pe lume.

Pe cine mira expresia : „e prost ca oaia? Poate doar pe ciobani, ca la ei e vorba de un orgoliu mioritic si de o simbioza greu de explicat fara bulina rosie.

Pe de alta parte e adevarat ca oaia nu are nevoie sa gindeasca. Pentru fiecare oaie gindeste cea din fata ei pentru care gindeste cea din fata ei si tot asa pin-la magar. E cam ca muncitoarele de la Tricodava care cind l-au vazut pe Roman au strigat pline de entuziasm si prostie „nu vrem bani, nu vrem valuta, noi vrem Roman sa ne futa” si „noi muncim, nu gindim”. Prima strigatura fiind irelevanta in contextul de fata, am s-o ignor, de data asta. Evident ca oaia nu munceste, ca e si proasta si puturoasa. In schimb paste. Personalitatea oii e una de turma. Fara turma, oaia devine oaia ratacita, mentionata si-n Biblie. Si mi se pare fireasca metafora, ca daca Juniorul e cioban, noi am fi oile pe care le ciobaneste el cu talent divin. Iar faptul ca multi dintre noi sunt considerati oi, in sens biblic, e absolut justificat. Si iata cum, ca aici doream sa ajung, se explica tendinta unora de-a refuza sa gindeasca.

Deci, concluzia ar fi ca la oi totul se transmite din aproape-n aproape, incepind de la magar. Ce mi se pare interesant, e ca magarul nu trebuie sa le convinga-n vreun fel. Nu. El poate fi o rapciuga de magar. El se poate impletici, impotmoli, poate fi timpit, redus, corupt si mincinos, poate sa dea in gropi sau sa raga „cu cu rigu”, nimic nu le poate stramuta pe oi de la dorinta instinctiva de a-l urma. Si asta indiferent de intentiile, magarului, oricit de obscure ar fi ele. Iar pe magar e absolut clar ca in actuala conjunctura il cheama Biden, nu Roman, ca pe ala de la Tricodava.

Ieri, in plenul Camerei, Pelosi, vrajitoarea din SF, a fost realeasa magar peste oile din sala care au aplaudat, din copite, secunde-n sir. Si pentru a demonstra prostia oii, in deschidere, un pastor, dar nu cioban, ca ala zboara prin ceruri, a rostit o rugaciune pe care a incheiat-o apoteotic, dar corect, dpdv politic. Si poate n-o sa va vina sa credeti, dar va asigur ca si „sfintiile lor” sunt prosti de-mpung. Spun asta pentru ca idiotul, dupa ce bate cimpii cu emfaza, fara sa creada o iota din ceea ce spune, incheie, in stupefactia generala cu „Amen, Awoman!”. Pesemne ca dobitocul n-a vrut sa fie acuzat de misoginism religios. Numai ca amen vine din ebraica si inseamna „so be it!”, nu „abarbat”, asa cum si-o fi imaginat patrupedul, care prin enormitatea enuntata devine automat oaia neagra. Dar, totusi, ce-o insemna oare „awoman” in mintea unei oi democrate? Stie careva?

Si asta nu e tot. Camera va vota propunerea democrata de eliminare din limbajul deputatilor a termenilor, tata, mama, fiu, fica, …etc. Sugestionarea sexului fiind considerata, probabil, crima impotriva umanitatii. De acum se va spune doar parinti, copii, neamuri si … mortii ma-sii. N-au spus, inca, ce se va intimpla cu „our father who art in heaven” cu care deschid ei sesiunile lor senile. Oricum, acest efort mental cred ca ar constitui o motivatie perfecta pentru un séjour la Socola.

Morala:

Americanski, v-ati belit la pulicica!

Read Full Post »


„Speranta moare ultima” si-a murit. Tot mai speram ca Trump va cistiga alegerile. De ce? Pai, dupa parerea mea si-a altor zeci de milioane, a fost cam cel mai bun Presedinte si cel mai muncitor pe care l-a avut US. E singurul pe care l-am vazut preocupat sa faca ce-a promis. Si-a facut, cu toate ca „democratii”, pe numele lor adevarat, „socialistii ‘ulii” i-au pus piedica dupa piedica, inscenindu-i tot felul de nenorociri de care, de fapt, chiar ei se faceau vinovati. O tehnica de defaimare tipic comunista. Privindu-i si ascultindu-i, realizezi, daca nu esti vreun anti-Trump, ca tot ce detestam la oameni, constituie cartea lor de capatii.

Inca o data s-a demonstrat ca politica e o curva pazita cu grija parinteasca de o armata de pesti care traiesc bine de pe urma ei.

Cum spuneam acum citva timp, Trump a facut greseli mari si toate in detrimentul lui. Cind a luat puterea ar fi trebuit sa-si asigure supunerea totala a serviciilor, asa cum procedeaza orice nou Presedinte care schimba capeteniile fostei administratii. N-a facut-o si capeteniile l-au invins in final. A pierdut el si pentru ca s-a bazat eminamente pe alegatori, ignorind forta coruptiei politice. Prin „Drenarea mlastinii politice” si-a facut dusmani in toata clasa politica, inclusiv cea republicana pe care o reprezenta. De ce? Pentru ca el fiind un intrus in politica, incerca sa strice jocurile de culise si coruptia tacit acceptata de ambele partide, cu mici exceptii, evident. A crezut in onestitate si devotament, dar a fost tradat de multi.

De fapt, tot asa cum am mai spus, Trump a luptat aproape de unul singur, timp de 4 ani impotriva unei coalitii internationale formata din toti cei care pina la el profitau de dobitocia administratiilor Presidentiale anterioare. Astfel, UN, NATO, WHO, UE il doreau dus pentru ca le-a cerut sa contribuie cu proncentul prevazut in contracte, asa cum facea US. Apoi Iran, China, Russia, Germania, Franta, multe din tarile celorlalte doua Americi care nu mai puteau profita de incompetenta americana.

Ar mai fi si retragerea din citeva acorduri internationale falimentare pentru US si nu in ultimul rind, clasa politica americana si presa de stinga, incluzind platformele sociale gen facebook, instagram, google.

Cu toate astea, fara hotiile masive din timpul alegerilor, cind buletinele de vot apareau cu zecile de mii in timpul noptii cind observatorii erau invitati sa se duca dracu acasa, Biden ar fi supt-o-n gura. Era un fel de dubla penetrare intrucit Soros si miliardarii lui pompasera sute de milioane in curul ofilit al acestui dobitoc corupt si incapabil.

Si probabil ca unii vor intreba: „bine bine, dar daca furtul a fost atit de evident, cu martori, cu declatarii sub juramint, cu probe scrise si filmate, cum de toate actionarile in judecata le-au fost respinse de diversi judecatori, inclusiv de Supreme Courts?” Simplu si am mai spus-o. Daca aceste cazuri ar fi fost audiate, judecatorii ar fi fost fortati sa constate furtul masiv. Cine ar fi avut curajul sa arate lumii intregi si poporului american ca democratia americana e bazata pe furt, dezinformare si coruptie? Cine ar fi avut curajul sa admita ca votul, cea mai clara expresie a democratiei a fost manipulat de marile interese nationale si internationale si ca vointa electoratului nu valoreaza nici cit o ceapa degerata intr-o tara asa zis „campioana democratiei”? Si raspunsul e, NIMENI. Zic sa nu ne mai imbatam cu apa rece, incoruptibilii sunt doar eroi de roman si film iar juramintul „voi apara Constitutia etc” e doar o formulare perimata in care nu mai cred nici cei ce-o enunta, nici cei ce-i asculta.

Incet, dar sigur, speranta de-a mai avea sperante va deveni o utopie.

Read Full Post »

Ce naste din pisica …


Crescuta-n US de parintii adoptivi, Piranda noastra se dezvolta armonios, dupa care iese la rampa mediei romanesti cu o poveste cusuta cu ata fosforescenta. Don’soara preia minciunile aberante ale parintilor naturali si mai caramidari de felul lor, brodind o poveste de ti se sterpezesc maselele. Si pentru a profita de credulitatea celor ce inca mai sunt convinsi ca toti oamenii sunt onesti, isi cistiga existenta repetindu-si fals-romantata biografie in discursuri prin care-si victimizeaza parintii, blamind „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”.

Povestea incepe cu nasterea acesteia undeva in Romania, printre caramizi. Si pentru ca parintii erau mai romi si mai saraci, doctorii maternitatii, niste monstri, romani, cu multe capete, le-au spus acestora ca fata s-a nascut bolnava-moarta drept pentru care a si murit la fo doua zile. Dar vai, fata traia, bucurindu-se zilnic de laptele praf cu care o-ndopa maternitatea. Pasa-mi-te, doctorii o dosisera in vederea vinzarii, printr-un orfelinat, unor straini veniti sa adopte pe zeci de mii de dolari. Asa ca micuta ajunge in US, fara certificat de deces si neinhumata. Aici creste ce creste pina cind se vindeca de pubertate si da fuga pe google sa-si gaseasca si eventual sa-si cunoasca, lucru laudabil de altfel, parintii naturali care au plins-o zilnic, timp de 18 ani. Si-i gaseste prin Italia, la … munca. Cum altfel?

Bun, asta e fabula. Acum hai sa ne debarasam de compatimiri si sentimentalisme inutile si sa ne supunem creierii unui efort minim. Pentru asta ar trebui sa vedem care era procedura de adoptie internationala in acele vremuri de rastriste.

Sa zicem ca un Joe din … lumea larga, ateriza la Bucuresti cu aprobarea de-a adopta un copil din Romania. Aprobare pentru care era puricat de tara de provenienta pina in cele mai intime detalii mentale, financiare, comportamentale, domestice si sociale. Iar puricarea respectiva il costa citeva mii bune. In acest timp, la hotelul President de pe pe linga Arcul de Triumf se adunau marea majoritate a celor veniti sa adopte. Veneau de prin 1990 nu din 1994 cind fusese adoptata Piranda noastra. Si conform relatiei cerere-oferta, la hotelul respectiv erau multi interpreti care isi ofereau serviciile, contracost, pentru a-i ajuta pe Joe-ii lumii sa adopte.

Tot pe atunci, ca si pe acum, presa patriotarda deplingea sansa la o viata civilizata a copiilor adoptati, nu ghinionul celor condamnati la viata mizera din orfelinate. Mai mult, presa ascundea sub pres cauza pentru care acei copii erau abandonati de parintii naturali. Ar fi fost prea multa munca. In schimb ii infierau pe cei ce-si permiteau sa „vinda” viitorul tarii, adica sa ofere sutelor de copii sansa unei copilarii plina de afectiune si bunastare.

Dar ia sa vedem in ce consta procesul de adoptie internationala. Interpretul, impreuna cu Joe si cu o masina inchiriata, bintuia toate orfelinatele si maternitatile din Bucuresti si din tara. In momentul in care aflau ca parintii vreunui copil abandonat sau pe cale de-a fi abandonat ar accepta sa-si ofere copilul pentru adoptie, in loc sa-l tina ca pe un animal in orfelinat, trebuiau sa contacteze ambii parinti, chiar daca, sa zicem, divortati fiind, traiau in orase diferite sau daca vreunul dintre parinti zacea condamnat in vreun penitenciar. Dupa ce mergeau cu parintii la notar sa dea declaratia sau veneau cu notarul la penitenciar, dupa ce in prealabil luau aprobare de la Directia Penitenciarelor, se programau pentru procesul de adoptie in urma caruia primeau sau nu, hotarirea judecatoreasca. Mentionez ca decizia era luata in interesul copilului, nu al parintilor, naturali sau adoptivi si nici al statului. Dupa proces impreuna cu copilul si toate actele eliberate de spital, de parinti, de notariat si de instanta, se mergea la pasapoarte. Si numai asa un copil putea parasi Romania. Ca in timpul acestui proces trebuia sa apesi pedala de acceleratie financiara pentru a determina guvernantii sa-si bage schimbatorul de viteze intr-a 5-a, e adevarat, dar in niciun caz nu puteai elimina vreo etapa a procesului si nici nu se ajungea la sute sau mii de dolari dupa cum behaia presa. Cadouri se faceau si parintilor, dar in general numai celor saraci, lipiti si erau mai mult simbolice, dpdv pecuniar.

Deci ala fiind procesul, acum e poate de inteles de ce spun ca povestea romilor e mult mai putin credibila decit povestile cu Ileana Cosinzeana si Zmeii Zmeilor ale lui Ispirescu. Mai ales ca prin 1994 adoptiile internationale erau sub microscopul presei si a guvernului si se realizau numai prin asociatii guvernamentale, ca doar trebuia si statul sa cistige ceva. Interpretii ocazionali fiind exclusi din aceasta ecuatie.

Mai departe. In mod surprinzator, parintii Pirandei n-au cerut certificat de deces si nici n-au cerut sa-si ingroape copilul, cum fac toti parintii in astfel de situatii. Iar doctorii n-aveau cum sa vinda acea fetita fara acordul lor, chiar daca fusese abandonata in maternitate, ca de murit, e clar ca nu murise. Si niciun judecator n-ar fi aprobat adoptia fara acceptul scris si legalizat al ambilor parinti, decit numai daca se dovedea cu acte in regula a sunt morti. Precizez ca parintii erau instiintati si chemati sa se prezinte la proces. Mai mult, nici pasaportul nu ar fi fost eliberat fara sa fi avut toate actele necesare in dosar. Asa ca toata aceasta poveste fantezista e de fapt o minciuna ordinara cu care caramidarii incearca sa-si ascunda caracterul mizerabil si sa acuze sistemul institutional romanesc de rasism sau criminalitate, c-asa e-n fotbal (mai nou).

Read Full Post »

RADET sau ELECTRECORD ?


Se pare ca muzica degaja energie calorica prin radiatii greu de suportat daca te afli in bataia lor. Si de aceea cind maica-mea mi-a spus ca in apartamente e ca afara, doar ca nu bate vintul, i-am sugerat sa cinte. Ei bine, s-a suparat. Si cu toate ca i-am adus tot felul de argumente irefutabile, n-am reusit s-o conving sub nicio forma. Dar na, e o femeie in virsta care nu e la curent cu descoperirile recente ale stiintei. Si poate ca e si vina RADET-ului ca nu informeaza populatia despre posibilitatea de a-si autogenera caldura necesara unui trai civilizat.

Si daca si voi credeti ca bat cimpii, asa dupa cum mi-a indicat maica-mea, atunci am sa va reamintesc faptul ca mai peste tot in lume interpretele de muzica pop, rock, punk si care-o mai fi, inainte sa se apuce de cintat, se dezbraca. Nu mai vezi una sa apara pe scena sau la tv in rochie lunga inchisa pina-n git. Nu nene, craci, tite, totul scos la racoare pentru un mai eficient transfer al caldurii. Chiloti si sutiene, inca se mai poarta, dar ca si la piscina sau pe litoral, sunt pe cale de disparitie. Ca daca s-o inventa cintatul canicular, atunci e posibil sa se treaca la frunze. Dar nu la d-alea de artar, cit palma. Nu, frunze de salcie, subtirele pentru fata, ca la spate oricum e suficienta doar codita. Pentru ca, sa stiti, daca din nefericire uita sa se dezbrace, exista riscul de-a se suprainfierbinta si atunci, ca oricarei statii de amplificare, le sare siguranta si le moare piuitul.

Io-te si-un exemplu graitor care sa-mi certifice spusele.

Totusi se recomanda mare atentie intrucit in unele cazuri, cind se cinta cu multa pasiune si determinare, caldura produce … calduri care, stocate, devin imposibil de controlat fara o actiune energica si mai ales, manuala, pentru disiparea lor.

E foarte adevarat ca exista si interprete imbracate pina-n ochi, dar asta numai pina termina regimul ierbivor. Dupa aceea trec si ele la reducerea textilelor pentru a mari suprafata de contact a pielii cu mediul ambiant.

Si va mai spun ca de un timp incoace pina si barbatii cinta despuiati din cauza energiei calorice emanata de … coarde. E adevarat, doar pina la briu, desi unii, unii multi, deja bronzati de cit au tot cintat, apar cu pantalonii cazuti pina sub buci si turul pe la genunchi. Cu alte cuvinte, tot in chiloti. Dar cum pentru noi, barbatii, pudoarea constituie un mare handicap de care cu greu ne putem debarasa, suntem nevoiti sa facem pasi mici pentru a ne invinge timiditatea. Banuiesc totusi ca nu va mai trece mult timp si pe cei cu voci fierbinti ii vom vedea aparind in costumul asta cu bretele a lui Borat. Frumos costum, chiar daca e intreg!

In incheiere as intreba, „nu-i asa ca argumentele mele in favoarea incalzirii muzicale sunt suficient de convingatoare?” Si de aceea cred ca Electrecord va lua in curind locul RADET-ului, care da caldura dupa ce se asigura ca au murit suficient de multi clienti de frig.

Read Full Post »

Colt Alb


Colt Alb, eroul cartii cu acelasi nume, era un ciine. Coltescu, desi dupa nume pare ciine, e om. Tot alb si mai arbitru de fotbal. Si nu numai atit, dar Coltescu a intrat in gura lumii pentru ca i-a spus unuia „negru”. Si ca sa vedeti coincidenta, ala nu era alb, era chiar negru. Mai mentionez ca negrul respectiv era tot om. Ei bine, de aici a inceput un adevarat iures absurd si gratuit care va lua amploare si care va culmina cu jucatul fotbalului de-a busilea. Pina acum se ingenunchea inaintea inceperii partidei pentru a protesta contra rasismului in sport.

Ati auzit de cea mai uzitata expresie americaneasca, in limba engleza? „Fuck you”, care se pronunta mai mult „fuck yo”. Si nu-i asa ca daca-i spun unui american „fac eu” care se pronunta „fac ieu” ar spune ca-l injur? E, cam asta s-a intimplat ieri cind Coltescu i-a strigat lui Hategan, arbitrul de centru, „ala negru”, referindu-se la un negru din staff-ul uneia dintre echipe. Dar vezi ca negru l-a auzit si-a sarit in sus de parca i-ar fi infipt-o-n cur. Teapa. Din acel moment toti negrii de pe pajiste au dat in clocot confundind, probabil, romanescul „negru” cu anglo-saxonul „nigger”. E ca si cum unei romance care n-o are cu numismatica i-ar spune cineva venit din Botswana „iti dau o mie de puli” sau ar invita-o pentru un sejour in Pula (Croatia). Mentionez ca nigger e un termen jignitor cu care albii ii dragalaseau pe negri inca din timpurile scaviei americane si pina mai acum 50-60 de ani.

OK, astea sunt faptele si lumea corectitudinii politice a facut spume la gura ca pruncii la cur, acuzindu-l pe Coltescu de rasism. Evident ca aceasta corectitudine politica a depasit orice limita a suportabilului omenesc, dar aici e vorba de cu totul altceva. A numi un negru, „negru” nu constituie rasism. A, daca acest Coltescu ar fi spus „fiinta aia inferioara” atunci ar fi fost rasism pur si fara sa-i mentioneze culoarea, doar ca intentia a fost de a-l identifica, nu de a-l jigni. Ca acum pe bune, cum trebuia sa spuna? „Uite, ala cu capu-ntre urechi si nas deasupra gurii?

Dar pentru a intelege pina unde merge ipocrizia si absurdul, negrii se adreseaza unii altora cu „nigger” si nu se basica nimeni. Ca e sarcasm, desi jignitor, inteleg, dar parca nu doreau sa li se aduca aminte de acea perioada neagra (oops! asta s-o incadra tot la rasism?) a existentei lor. Mai mult, am avut in departamentul meu o inspectoare negresa. O tipa destupata la minte si cu un dezvoltat simt al umorului. Pe linga asta era si o muncitoare exemplara. Ei bine, intr-o zi, discutind despre quality managerul companiei, seful ei direct, care era tot negru, am fost surprins s-o aud referindu-se la el „… that fucking monkey” Sincer, am ramas cu gura cascata, nu de fuck-ul folosit ci de faptul ca tocmai se referise la un negru ca si ea cu apelativul respectiv. Si am intrebat-o „how that works?” sau „cum vine asta?” La care tipa mi-a explicat un fapt pe care ea-l considera ca fiind evident. „Pai nu vezi cit e de negru, nu ca mine” Si a continuat prin a spune ca intre negrii, cei deschisi la culoare se considera superiori celorlalti si-i trateaza cu dispret. Evident ca am intrebat care-i motivul. Si Murdel mi-a explicat ca sclavii deschisi la culoare, provenind din inperecherea stapinilor cu sclave, lucrau in conac, pe linga stapini sau ii pazeau pe cei mai inchisi la culoare care trudeau pe cimpurile cu bumbac. Si inca din acele timpuri cei „ai casei” ii tratau pe ceilalti cu superioritate.

Asa ca daca e sa cautam de rasism, ar fi mai indicat sa analizam mai intii relatia din interiorul raselor, fie ca e vorba de negri, de albi, de galbeni sau de verzii universului care ne inconjoara.

Si un ultim detaliu. Ce se intimpla cu toata media care foloseste termenul de „negru” cind se refera la negri? Cum de aia nu se critica si acuza de rasism intre ei? Dar cu negri care se refera la albi cu „honky” care este un termen dispretuitor. Dar filmul „White man can’t jump „Ala cum de n-a fost catalogat ca rasist?

Of, of, of rau am mai ajuns si sunt convins ca peste 10 ani vom regreta si vremurile astea.

Read Full Post »

Noul Bau-Bau


N-a mai duduit presa de articole anti-nationalism cam de cind Partidul Romania Mare facea valuri prin politica romaneasca. Dar uite ca au venit recentele alegeri si o data cu ele un partid nou format care a retrezit sentimentele anti-romanesti in constiinta sclavilor de presa.

Noul Bau-Bau cu care se lupta presa romaneasca sufera de NATIONALISM. Adica, apara drepturile si aspiratiile nationale. Adica revitalizeaza constiinta nationala tranchilizata de globalizare si globalistii ei. Adica pune interesele natiunii in fruntea prioritatilor politice, economice, culturale, religioase si care-or mai fi. E rau? Parerea mea e ca n-ar fi. Ca nationalismul poate avea si o latura extremista, nu disput, dar nu inteleg de ce nationalismul e asociat, apriori, extremismului. Cum de presa tace si-nghite cind e vorba de UDMR. Adica AUR in Parlament, nu, dar partid sau partida sau uniune, dracu s-o ia, creata pe considerente etnice, da.

Pe de alta parte, miscarile nationaliste se nasc dintr-o necesitatea, nu aiurea-n gard, ca nu sunt fut, „hop top hai ti-o-ndop!”. Din necesitatea de-a balansa extremismul globalizarii. Pentru ca in momentul de fata natiunile acestei UE tind sa-si piarda identitatea nationala. S-a inceput cu „hai sa dam mina cu mina”, s-a continuat cu introducerea monedei unice, apoi cu „ajutoare”, inrobirea Greciei si finantarea proiectelor de dezvoltare, cu alocarea de refugiati, ajungindu-se la vasalitate, la impunerea anumitor politici economice si sociale. In curind Germania va realiza ce n-a reusit Hitler, sa devina dictatorul Europei in conditii de pace.

Va fi rau? Va fi bine? Nu stiu, dar ce stiu e ca Anglia nu-i vreo proasta p#l!! si uite ca e prima care s-a trezit „din visul cel de moarte” si a pus STOP la intersectii. Mai sunt si alte tari care miriie pe la colturile mahalalei, dar care nu-si permit dpdv economic s-o taie, pentru ca planul Germaniei a fost ca acest conglomerat numit UE, sa creeze dependenta. Tarile aspirate de Uniune si-au pierdut independenta economica. Politicile, de orice natura, sunt dictate de Bruxelle. Niciuna dintre tari nu mai e de capul ei. Si nu peste mult timp isi vor pierde si identitatea nationala. Asta fara doar si poate. Europa va deveni un al doilea URSS, doar cu o ideologie putin diferita. Si ghici care-i va fi limba oficiala?

Asa ca, n-ar fi exclus ca aceste partide nationaliste care incearca sa iasa din rindurile, disciplinat formate, sa fie, probabil, anihilate si, de ce nu, scoase in afara legilor noii democratii impuse de la „centru”. Dar pina atunci, sper ca acest AUR sa se tina de promisiuni si de programul propus si sa lupte pentru imbunatateasca traiul romanului pe care, de trezeci de ani incoace, l-a tradat si stinga si dreapta si globalizarea.

Read Full Post »


Sunt convins ca ati citit cartea sau ati vizionat filmul „Zbor deasupra unui cuib de cuci” Ei bine, daca „da”, atunci aflati ca acolo s-a ajuns. Am devenit, fara voia noastra, niste cuiburi de cuci pe deasupra carora zboara amenintaror vulturii guvernamentali. Dar hai sa-ncep cu inceputul.

Ieri a fost zi de canasta, pentru ca acest campionat nu poate fi suspendat indiferent de cite pandemii vor biciuii Pamintul. Asa ca, dupa ce am terminat de devorat parte din afumaturile si brinzeturile cumparate cu doua zile inainte de la unguri, am facut putina miscare, trecind la masa de joc, din celalalt capat al camerei, in vecinatatea Pomului de Craciun.

Trec peste faptul ca am cistigat detasat si ma opresc la unul din subiectele discutiilor. Codul Rosu, despre care aflu cu stupoare unele detalii de care nu aveam habar si asta pentru ca nu urmaresc posturi canadiene. Nu le urmaresc pentru ca e ca si cum as viziona TVR 1 pe vremea lui Ceasca. Programe lipsite de nerv si interes. Programe socialiste de accept a prostiei guvernamentale si a inaintarii spre comunism in zbor (deasupra cuiburilor de cuci). Programe cenzurate, paracenzurate, futute si rasfutute in care se vorbeste ca sa nu se taca si in care Gigoloul National nu poate fi combatut, el fiind batut numai de soarta direct in cap si-n gura.

Aflu, cum spuneam, ca in intelepciunea lor, tovarasii din conducerea provinciei au hotarit de capul lor smochinit sa dea un cod rosu citorva orase ontariene. Printre acestea se numara Toronto si Brempton. Brempton-ul asta e cam la o aruncatura de obuz de Toronto, fiind leaganul hinduismului si sikhismului ontarian. E adevarat ca vacile nu zburda slobode pe strazi, dar nici nu e departe ziua in care ne vom bucura de prezenta lor printre masini.

Deci, orasele in care locuim, atit noi, cit si invitatii se afla sub incidenta acestui cod care inseamna, nici mai mult nici mai putin ca prin jocul nostru de canasta l-am incalcat in mod flagrant. Adicatelea, nu ai voie sa inviti sau sa fii invitat prin alte case. Ca o fi insemnind si alte demente, nu ma indoiesc, dar ma opresc doar la aceasta restrictie care mi-a amintit de filmul cu Nicholson.

Eu cred ca exista o dorinta salbatica de selectie naturala. Dorinta pe care o nutreste guvernul mondial si care consta in epurarea populatiei pamintene. Impunerea acestor cuiburi de cuci are rolul de-a pastra numai indivizii puternici atit mental cit si fizic si pe cale de consecinta, de a-i elimina pe cei slabi, neputinciosi si labili psihic. Stiu ca suna a teorie conspirationista, dar cam asta e singura concluzie la care se poate ajunge daca asculti opiniile unor reputati medici virusologi, despre care am scris intr-un post precedent si care afirma ca shutdown-ul economic si izolarea pot crea probleme medicale mult mai grave decit pandemia in sine. Asa dar, guvernele trec peste sfaturile si predictiile medicale si impun izolarea cu orice pret. Izolare pe care, s-a dovedit, ei n-o respecta. Si atunci la ce draci de concluzii poti ajunge, daca nu la acea selectie naturala de care aminteam?

Nu incerc prin ceea ce spun sa influentez pe nimeni in niciun fel, dar nici nu pot ignora evidentele. Si inca ceva. Citesc cu satisfactie faptul ca in RO a aparut un partid nou, pe nume, AUR si care se pare ca doreste cam ce-si doreste tot omul. Si pentru ca tot se vorbeste numai de virusi, sper sa nu se lase contaminat de celelalte purtatoare de virusi din Parlament si sa-si indeplineasca planul declarat.

Read Full Post »


Cu chiu, cu vai, dar mai mult cu vai decit cu chiu, am reusit sa intram in luna Craciunului. E adevarat ca va fi o luna ca vai de mama ei, dar intrucit in casele noastre inca mai putem face una, alta, zic ca nu e chiar atit de mare jalea. Mai ales ca porcu-i porc si tuica-i tuica. Asta in ce ne priveste pe noi, romanii, ca celelalte natii conlocuitoare o ard pe partea lor, mai cu peste, mai cu curcan, mai cu dracu sa-i ia de balaoachesi cu vacile lor sfinte.

In fine, nu intru in detalii ca sa nu-mi stric ziua. Dar ce vreau sa spun e ca „de dimineata linga lac pescarul amator, …”. Aaaaa, nu, ca asta-i dimineata lui Grigoriu. De dimineata, zic, dau fuga la dracu cu carti unde salasluieste un magazin maghiaro-romanesc care constituie sursa mea si a altor citeva sute de unguri si romani cu afumaturi si alte delicatesuri. Si pot spune c-am ajuns acolo intr-o stare de spirit … disco. Asta pentru ca pe drum am bagat-o pe un post de radio care de la 1 decembrie o arde numai pe carols, adica pe muzica de Craciun, ca aici Craciunul incepe cam de cind se ‘firseste cu Thanksgiving-ul american. Bun, cumpar eu cit sa-mi ajunga pina dupa Revelion si ma ritornerez pe aceeasi muzica plina de ritm si veselie.

Ajung acasa, imi fac un sendvis XXL, bag prada la frigider si-mi trag si-o tuica, pentru ca fiind decembrie, tuica se bea inca de cum rasare soarele. Asa, dar pentru ca la tuica nu merge cu carols, l-am invitat pe Hrusca la microfon cu colindele lui. Bai, baiatule, de nu m-a podidit o jale, de mai aveam putin si-i plingeam nasterea Juniorului. Adica din cit eram eu de bine dispus, bine mincat si bine baut, mi-am dat seama ca daca mai ascultam mult la zmiorcaiala aluia, mi-as fi futut toata ziua. Ca asta vreau sa spun. Bai, noi suntem ca jidanii. Toate sarbatorile noastre au o muzica de sa-ti bati copiii, nevasta si nevestele vecinilor.

Ca eu stiu asa, sarbatoarea-i sarbatoare si vesnica pomenire e vesnica pomenire. Adica de ce sa le „azmesticam” ? De ce sa dau in melancolii si ginduri negre din cauza unor linii melodice lesinate si lipsite de viata, cind ma pot binedispune pe acorduri jucause? Ca doar d-asta-i zice sarbatoare si nu doliu national. Ca o fi muzica comerciala, ca o fi lipsita de miez, de vina, de simtire, se poate, dar mie-mi trezeste simtirile pe care mi le doresc la ceas de sarbatoare. Ca sincer, ati auzit voi de vreo … sa zicem, nunta, la care se danseaza pe muzica lui Wagner? Tot asa si cu Craciunul, fie ca-l crezi, au ba. Si n-as vrea sa se inteleaga ca nu-mi plac colindele. Imi plac, chiar foarte mult, dar sa le ascult atunci cind cufundat in nostalgii, mi-e dor.

In concluzie, voi imbina intr-un mod fericit delicioasa culinareala traditionala romaneasca cu ritmurile alerte ale Caciunului saxon. Si nu azi sau miine. Toata luna.

Read Full Post »

Older Posts »