Toti pentru unu, nimeni pentru toti

„Toti pentru unu, unu pentru toti” Suna cam sindicalist, dar asa ne-a ramas de la latini. E adevarat ca lumea ii atribuie lui Dumas brevetul de inventator, dar nu el si nici elvetienii care-l folosesc ca motto national, nu sunt initiatorii acestei ziceri, ci latinii.Acelasi motto se pare ca l-au preluat si romanii, cu mult succes, dar nu ca motto, ci ca paradox national, aducindu-i un mic amendament „Toti pentru unu, nimeni pentru toti” si asta mai mult dintr-un accentuat simt al originalitatii.

Asadar cei 7.4 mil. de romani sunt tot nemultumiti si probabil ca se simt tradati de Ponta si PSD-ul lui. Si uite aici apare paradoxul Dumas-ian, intrucit „toti pentru unu” inca se mentintine, dupa ultimile sondaje, desi „unu pentru toti” s-a cam dus la dracu in coabitari (dracu fiind BaSecu). Si asta pentru ca multi ii acorda Pontei circumstante de ordin strategic. Problema e alta. Nu stiu cine-i va acorda circumstante de ordin juridic atunci cind… Am si eu citeva intrebari, retorice, la care raspund doar daca voi avea chef.

1. Daca Kovesi a incalcat legea, ca procuror sef, favorizind, acceptind si musamalizind ilegalitatile comise de presedinte, se cheama ca e o posibila penala. Ponta numind o posibila penala in fruntea DNA, ar putea deveni la rindul lui penal, in cazul in care posibila penala ar deveni penala cu hotarire judecatoreasca? Cu atit mai mult cu cit el cu gurita lui a acuzat-o de concubinaje politico-juridice cu BaSecu.

2. Daca oameni ai lui BaSecu, acuzati de subminarea economiei de stat, vor fi dovediti vinovati si bag seama ca nu-i mare lucru sa se si intimple, Ponta se va face si el vinovat pe cale de consecinta, tinindu-i in functii?

3. La procesul lui BaSecu pentru subminarea interesului national, pactul de coabitare semnat cu Ponta, nu il va incrimina si pe acesta din urma, mai ales ca a consimtit la subordonarea pe mai departe a unor institutii de forta ale statului, acestui impostor?

4. Isi risca Ponta libertatea cu buna stiinta sau stie ca nu risca nimic, indiferent de ce parte a gratiilor vor fi tovarasii de mai sus?

Adica legea nu-l poate viza si pe el ca pe un eventual coautor prin ignorarea evidentelor? Faptul ca lasa-n functii, desi detine puterea, indivizi carora li se aduc acuzatii grave, chiar si de catre el insusi, nu il incrimineaza in fata legii? Eu cred ca da si mai cred ca legea ar trebui sa overright poruncile venite din Bruxells-ul epurat mental de penala treime, Macovei-Eba-Preda”. Cu toate acestea, as fi gata s-o dau la rate daca numele lui Ponta va fi pomenit in cazul unor decizii cu executare contra basistilor, ramasi la butoane cu acceptul premierului. Oare e normal si mai ales legal sa nu fie considerat partas?

Dar hai sa lasam legea, ca si asa a ajuns o tirfa pe care toti o fut si nimeni n-o respecta. Dar poporul? Poporul cum de-i mai acorda Pontificatului pesedist 70%? E adevarat ca in USL mai sunt si liberalii, dar sa ajungi la 70% dupa ce te coabitezi zilnic cu BaSecu, mi se pare ca face din deviza muschetarilor un paradox greu de digerat.

Dar sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intimplat si pe vremea Iliescului si pe vremea BaSecului, ceea ce ma face sa cred ca paradoxul acesta a devenit, la romani, parte din cotidian. Cu toate astea expresia politica la moda este ” just in case” sau „pentru orice eventualitate”, care imbie la precautie. Pentru ca, nu-i asa, atunci cind mergi pe nisipuri miscatoare, e bine sa fi legat c-o funie de siguranta. Mai nasol e atunci cind funia ti-e legata de git, asa cum i s-a intimplat lui Nastase.

Asa ca Don Ponta, personal iti mai acord vreo doua, hai trei circumstante atenuante, dupa care ma lepad de tine daca vei mai continua sa-i faci respiratie gura la gura muribundului plesuv.

Read Full Post »

Gest de meloman sau de plictiseala?

Un alt „Gidea Show” discutabil. Arhimandritul a reusit, pentru ca asa cum am mai spus-o, are intotdeauna invitati de marca, sa obtina un interviu, pe viu, cu Andrea Bocelli. Dar problema interviurilor lui nu sunt invitatii, ci intervievatorul, adica el, Gidea. Ma fac ca nu inteleg de ce nu-i spune nimeni sa-si vada de treaba lui de director si sa taca, ca tacutul il executa cu eleganta si profesionalism, dar macar din raspunsurile primite ar cam trebui sa-si dea singur seama ca intrebarile-i sunt, de multe ori, timpite.

Cum spun, anuntat cu mare vilva si superlative bombastice, de parca urma sa-l intervieveze pe Hristos, interviul cu Andrea Bocelli da sa inceapa, dar nu inainte ca Ponta sa-i serveasca o replica usturatoare in legatura cu interviul pe care tot el, Gidea, i-l luase lui Adrian Nastase cu o seara inainte. La intrebarea „ce v-a impresionat cel mai mult din interviul de aseara?” Ponta raspunde „raspunsul la intrebarea lui Badea”!!! A? Ce? Aha!

Si acum trecind la Bocelli, hai sa bag citeva perle din interviul toscanezului, asta ca sa nu vorbesc pe uscat.

Gidea:  V-ati nascut si ati crescut in Toscana, de ce ati ales sa traiti aici? Pai tocmai, d-aia, bolovane. Doar tu ai spus-o si asta ti-a repetat si Bocelli in raspuns, neintelegind rostul intrebarii-raspuns pe care i-ai adresat-o.

Gidea: De ce casa d-voastra e asa de calda? De la semineu, i-as fi raspuns eu. Adica ce se astepta sa i se raspunda? Era casa omului, o vila veche, traditionala, in care traia linistit alaturi de familie, undeva intr-un catun la malul marii. Adica nu era vreo pestera si nici vreo casa parasita construita de Gaudi in centrul Barcelonei, fara ferestre si prin care sa fluiere vintul. De fapt intrebarea asta mi-a amintit de bancul cu Scufita Rosie care il intreba pe lup: „lupule de ce ai ochii rosi?” iar replica: „de la sudura, fa”

Gidea: In aceasta camera vad ca pastrati multe amintiri, pozele pe care le-ati facut cu diverse personalitati.

Mai Gideo, baiatul tatii, omul e orb, asta daca nu ti-ai dat inca singur seama. Ce dracu de amintiri ii poate trezi o poza pe care n-are cum s-o perceapa? Ca daca pozele ar putea fi auzite, mirosite sau gustate, da, dar cind e doar o imagine, despre ce amintiri bati tu cimpii? Iar Bocelli ti-a servit-o, ce-i drept, mai delicat decit mine, spunindu-ti ca sotia e cea care a tinut si executat operatiunea de pe pereti, ceea ce poate ti-a atras atentia c-ai cam dat cu oistea-n gard.

Gidea:  Copiii v-au mostenit talentul? Asta chiar a fost o intrebare de admitere la medicina veterinara. Bai, buze fierbinti, de cind se mostenesc coardele vocale? Si uite cum iar te-ai facut de fecale, Bocelli spunindu-ti ca n-aveau cum sa-l mosteneasca, dar ca spera sa le insufle pasiunea pentru muzica, de care el insusi se face vinovat.

Gidea: Ati spus ca fericirea este…..bla, bla, bla. La care raspunsul a fost de paralizie faciala. „Nu-mi amintesc sa fi spus asa ceva, dar pot spune ca sunt de acord”  Ouch! Gideo, ai furat-o, raaau. Asta a fost ca replica aluia de la „Vita de vie”:  „trei in pula mea!”

Dupa care, Bocelli s-a apucat sa bata darabana pe clapele pianului in timp ce Gidea mai scremea cite o intrebare. O fi fost asta un gest de meloman sau unul de plictiseala? Eu as zice, de plictiseala. Gidea l-a interpretat ca pe o nerabdare cauzata de dorinta artistului de a-i oferi lui, Gidea, un concert ad hoc. Asa ca Gidea al nostru il intreaba daca n-ar vrea sa interpreteze ceva pentru publicul roman, un cintec, un fragment, un acord, o nota, un ceva, acolo, sa fie la interviu. In fine Bocelli cinta pret de nici 10 secunde, dind de inteles ca nu demonstratia muzicala fusese motivul darabanei. Dar ce sa vezi, de parca-l ascultase pe Chopin, Gidea, mare critic muzical, ingina extaziat: fabulos! Bai, esti timpit, or what? Omul a dat de trei ori din degete ca sa-ti stavileasca insistenta, ce geniu pianistic ai descoperit tu intr-un sfert  de portativ? Adica tu, afonul, desi intelesesei dick-all din alea 15 note pianizate, te spargeai in orgasme de muzicolog extaziat? Pai si Bocelli si-a dat seama ca a fost doar o complezenta rasuflata si nelalocul ei, din partea-ti. Nu puteai ca in locul euforiei prost jucate, sa fi multumit pentru bunavointa si sa treci la urmatoarea intrebare timpita?

In fine, s-a terminat. S-a terminat cu Bocelli, dar Gidea o avea in program si pe Veronica, madame Bocelli. Bun, la asta n-am sa ma mai refer pentru ca incepusem deja sa bat darabana pe „clapele” laptop-ului, schimbind site-ul pe you tube, care mi se parea mult mai atragator decit intrebarile  lui Gidea.

Read Full Post »

Liant fara voie

Asadar, Antonescu, cel care ar deveni presedintele Romaniei in cazul in care BaSecu ar mai avea un accident de circulatie, dar pe bune, nu la misto si ar ajunge imobilizat pe-un pat la … Belu, Antonescu zic, pare defazat de Ponta. N-am sa speculez cine e pe faza mare si cine pe cea mica, dar prima impresie lasa sa se intrevada o oarecare brambureala intre cele doua sinusoide politice. Rezultanta acestei situatii, evident ca-l poate avantaja pe seful echipei de zgomote, recte BaSecu. Si nu se poate spune ca ametitul asta nu incearca din rasputerile lui fizice, ca p-alea mentale le-a epuizat, sa bage un si mai mare bruiaj intre frecventele USL-ului. Marele noroc e ca BaSecu, pe linga faptul ca-i nenorocit, e si dobitoc. Sclipirile lui, alea malefice, ca altele n-a avut niciodata, s-au cam dus dracu, lasind in loc un gol care tinde sa se umple cu toata prostia pe care-o poate asimila un creier imputinat si maladiv.

BaSecu, in loc sa lase defazarea sa se autoamplifice, isi gijiie zilnic bruiajul timpit care mai mult baga cele doua sinusoide politice inapoi in faza. Paranoicul asta chiar nu-si mai da seama ca a inceput sa calce-n toate strachinile politicii. El nu realizeaza ca iesirile lui, lesios de dulcegi, au un efect contrar si ca Antonescu e suficient de inteligent incit sa-si de-a seama de scopul lor dezbinator. Cum nici Ponta nu-i vreun prost, parerea mea e ca acum asistam la un fel de „magarul la mijloc” in care BaSecu stapineste mijlocul. Pentru ca de fapt, inversunarea basista de-a rupe USL-ul ii tine pe liderii celor doua partide uniti, desi e clar ca pozitiile lor politice sunt divergente. De fapt BaSecu e cel care a generat formarea acestei aliante, o alianta contra naturii, dar si contra lui. Acest USL s-a nascut, traieste si va exista atita timp cit scopul acestei uniuni va mai face umbra Cotrocenilor. Si uite cum un dezbinator de tara, de popor si de profesie ajunge sa fie liantul unor partide potrivnice lui. Asta cum s-o numi, culmea prostiei politice sau masochismul narcisistului politic?

Capul lui de testoasa nu mai poate asimila realitatea sau refuza s-o asimileze. El continua sa traiasca in lumea lui securista, plina de intrigi, sforarii si coruptie. Impostorul nu mai poate constientiza nici macar evidentele. Refuza in paranoia lui sa accepte faptul ca pentru a scapa tara de el, s-ar uni si apa cu uleiul, nu doar stinga cu dreapta. Tot asa cum refuza sa accepte ca fie-sa e o proasta si-o rusine, incercind tot ilegal sa-i ofere un al doilea mandat de penibilitate bruxxxeliana.

Dar ar mai fi ceva de spus. Ceva care probabil a nemultumit si nemultumeste in continuare pe cei ce au crezut in potenta USL-ului. Evident ca n-am probe, dar logic vorbind, faptul ca toate capeteniile jefuitorilor pedelisti si basisti se zbenguie in libertate, pune mari semne de intrebare in mintea celor 7.4 milioane de antibasisti. Sa nu va mire, pe mine n-ar avea cum, ca acesti jefuitori de tara sunt inca liberi doar pentru ca toate dosarele capeteniilor patate ale USL-ului sunt in pozitie de stand by. Sa nu va mire ca ele au fost pastrate cu grija, ba chiar completate cu evidente noi si ca asteapta doar un semn basist pentru a intra pe rol.

E foarte adevarat ca politica, spre deosebire de jurnalistica, justitie si dresaj, nu se face cu biciul, dar nici nu exclude blackmailing-ul, ba as zice, dimpotriva. Si uite cum, BaSecu devine liant si in aceastra privinta, tinindu-i pe toti coruptii strins uniti in jurul lui, fluturindu-le dosare celor carora li s-a urcat independenta, legalitatea sau constitutionalitatea la cap.

Read Full Post »

Copia cu păr a lui BaSecu

Hai ca poate n-o fi chiar o copie, mai exagerez si eu, dar de semanat, au inceput sa semene ingrijorator de mult la apucaturi si preferinte justitiare. Aceasta copie sau sosie, cum vreti sa-i spuneti, e Ponta, cel care, dupa bunul obicei agreat si instaurat de BaSecu, e procuror. La fel de procuror ca toate capeteniile justitiei si ai satelitilor ei artificiali, abreviati dupa cum urmeaza: CC, CSM, DNA, DIICOT, PITICOT, BARBACOT si in general, toti cei care-i fac BaSecului BOT. Ah, uitasem taman PARCHETUL, care-i compus din rumegus si clei de oase. De, lemnul bun se exporta.

Ei bine, aflati ca acest basm cu procurori  imi trezeste-n corp o stare nostalgico-medievala , intrucit imi readuce-n memorie aventurile Evului Mediu, citite pe nerasuflate, pline de lirism, curvasarie, intrigi, menuete si inchizitii. Mai precis, ca asa sunt eu, ca ceasurile elvetiene, ma simt ca-n secolul XIII pe cind puricii se potcoveau cu 99 de ocale si cind nu existau nici aparatori, nici judecatori, ci numai inchizitori. De fapt, judecatori ar fi fost ei, dar si astia tot rol de inchizitori aveau, ca si acum cind se utilizeaza cu succes substituirea judecatorilor incoruptibili cu procurori destoinici, slugarnici si corupti. Dar cum ramura inumana a justitiei a terminat aceeasi facultate, ca tot juristul, de ce n-ar conduce ea toate abrevierile mai sus amintite? De fapt, dupa capul sec al BaSecului (daaa!) ne-ar trebui cite un procuror in fruntea fiecarui minister, intreprinderi, afaceri, si scari de bloc, pentru a putea aspira si noi la Europa.

Copie necopie, mi se pare extrem de interesanta atitudinea publica a celor doua capetenii de tara, fata de each-other. BaSecu, ala chelu, il tine-n brate, de un timp incoace, pe ala cu par pe cap si-l mai si leagana, de-ai zice ca-i vreo Elena, nu ditai premieru’. Si asta ma intriga tocmai pentru ca nu stiu la care dintre cele doua concluzii neverosimile sa ma opresc.

Ori BaSecu a reusit cu intrigareala-i cunoscuta sa mai puna mina si pe procurorul care-i lipsea din insectar. Ori Ponta, adicatelea procurorul, e mai smecher decit l-am evaluat eu (asta cu evaluarea face ravagii in Romania actuala. Termenul a ajuns mai popular decit „super” sau „deci”) Ca zau, n-ar fi exclus ca jocul asta de-a coabitarea sa ascunda fo cacialma la care Antonescu sa fie partas. Nu ca i-as crede in stare pe cei doi de astfel de farse, dar intrucit Iliescu-i inca-n viata, sunt convins ca nu sta sa taie frunza comunitarilor. Iar daca asta si-a bagat coada, in mod sigur BaSecu e mort. Asta nu inseamna ca viitorul romanimii ar fi mai viu, dar cel putin am avea un satrap mai putin la putere.

Parca-l aud pe Iliescu: „mai minjilor, ascultati si luati aminte ale mosului cuvinte. Ce e Kovesi? Procuror. Bun. Ce e Morar? Procuror. Si mai bun. Ce e Haimaneala aia? Pai, ce sa fie, asisderea. Dat tu, tu Victore, nu tot procuror te numesti? Ba daaaaa. Adica, sunteti de-o seama, de-o faptura si de-o mama, cum ar veni, un fel de frati in ale inchizitiei. E si cum toti astia pe care i-am amintit sunt coruptibili, ca asa sunt ei de formatie, de ce l-ar mai tine in brate pe BaSecu care-i doar un matelot pe duca si n-ar asculta de voi, daca-i veti numi in functii, promitindu-le ca-i veti mentine pina la adinci batrineti? Ca doar voi veti fi viitorii tartori si voua va trebui sa va intre-n voie, de voie sau de nevoie. Iubirea lor pentru BaSecu tine atita timp cit le poate asigura securitatea si bunastarea, cind insa i se vor termina bateriile nenorocitului, il vor reevalua (ca e la moda) la adevarata-i nonvaloare si-l vor scuipa ca pe o masea stricata. Asa ca, dati-i vint lu’ Pivnicereasa aia, ca e mult prea incoruptibla pentru planul meu si hai sa-l decapitam pe dezaxat cu propria-i ghilotina ” am incheiat citatul.

Si sanchi, ca n-o fi fost asa!

Read Full Post »

A fi Morar = A fi moral (doar in acceptiunea pelticilor)

Morar si-a dat demisia fortat de imprejurari si interventii televizate. Altfel spus, omul isi declara in mod plenar vasalitatea, fara ascunzisuri si echivoc. Adica, ce era doar o opinie pina mai ieri, a devenit o certitudine pina mai azi.   Omul a facut si face ceea ce i se porunceste, singura diferenta e ca acum a si recunoscut-o, aparent revoltat, ca da bine la public.

Moralitatea acestui individ patat, atit la figurat, cit si in virful capului, consta in convingerie lui.

Prima convingere: mai bine plinge tara, decit sa plinga mama

A doua convingere: dreptatea sunt eu si cel ce mi-o porunceste

A treia convingere: sunt stapinul celor care ma considera sluga

A patra convingere: decit sa rezolv dosare, mai bine le distrug

Ultima convingere: sunt cel mai Moral, sa moara mama

Read Full Post »

Romania, l’amour d’autrefois

Din vreo zece persoane, noua m-au intrebat daca sunt intreg la minte. Pai ce sa spun? Nu stiu, o fi, dar intentia afirmatiei mele nu era de a ma diagnostica pe mine, ci de-a intelege, direct de la sursa, cam care mai este sentimentul romanilor fata de tara in care traiesc. Iar cind spun tara, nu ma refer doar la gura de rai sau de „vai-vai!” dintre hotare.

Evident ca nu e vorba de vreun poll condus in mod stiintific, pe esantioane reprezentative, cu calcule matematice si concluzii multiple, dar chiar si asa, simplificat pina la limita trivialitatii, acest minisondaj de opinie emana, zic eu, chintesenta realitatii. Ideea mi-a venit atunci cind tipa care lucra la banca si la care ma dusesem sa schimb ceva bani, m-a intrebat daca imi place ceea ce am gasit in Romania, referindu-se la situatia de ansamblu, nu la un ceva anume. Ei bine, cind i-am raspuns ca ma bintuie gindul repatrierii, i-au sarit ochii din cap ca la melci. Pret de citeva secunde ma privi cu un interes nedisimulat, ca pe-o operatie de schimbare de sex. Apoi ingina ca pentru ea „hm, sa vrei sa traiesti unde nu-i de trait!”

Mai apoi, avind ideea deja formata si formulata-n cap, am bagat acelasi text si altor persoane cu care am venit in contact saptamina trecuta, petrecuta in Romania. Ba mai mult, am incercat ca cei carora-mi spovedeam intentia sa aibe un statut social diversificat, convins fiind ca asta va atrage dupa sine si o oarecare diversitate de opinii. Din pacate m-am inselat, maica-mea fiind singura fiinta rationala care nu a dazavuat intentia, ba as zice, chiar dinpotriva. Dar intrucit optiunea materna contravine pragmatismului riguros si logicii matematice, fiind de cea mai pura natura sentimentala, ma gindisem s-o elimin din calcul. Singurul motiv pentru care am decis s-o iau in consideratie e doar faptul ca in general procentajul de 100% pare neverosimil, prin perfectiunea lui, si n-as fi vrut ca rezultatul actiunii mele sa fii fost pus cumva la indoiala, nici chiar de sceptici.

Asa ca, dupa cum spuneam, in afara maica-mii, nimeni altcineva nu mi-a apreciat intentia declarata. Si asta ma duce cu gindul, impotriva vointei mele, la sceleratul Cotrocenilor, care intreba printre hahaieli, intr-un tete-a-tete cu diaspora  „pai de ce v-ati intoarce?” Si tot el, din cite-mi amintesc, ii invita pe doctori s-o-ntinda spre alte zari albastre, ceea ce s-a si intimplat.

In concluzie, se pare ca Romania a ajuns o tara in care nu mai merita sa traiesti, cel putin pe lumea asta. Si asta o spun cei ce-o traiesc, nu vreo Merkel sau vreun Barosso care dau verdicte aberante in ceea ce-i priveste pe romani. Oare cine o fi de vina pentru halul in care a ajuns aceasta tara a noastra? „Ghici ghicitoarea mea”, vorba unui mare ginditor contemporan.

Read Full Post »