Daca ar fi, desi nu e, ce-ati decide si de ce?

Nietzsche, bice si carice! Nietzsche asta, pe linga numele imposibil de scris si descifrat, era un dement care, cu multa indulgenta, era catalogat si ca filosof. Asadar, acest Nice, ca nu mai am rabdare sa-l scriu ca-n actul de nastere, spunea, pe vremea cind inca mai respira, ca demiurgul e mort, ceea ce ofera posibilitatea aparitiei unuia nou nout, dar din rindul filosofilor. Altfel spus, un luminat la cap, pentru ca-n acceptiunea lui, doar filosofii beneficiau de lumina-n cap. Dar cum si paranoicii se cred luminati, fie ca sunt sau nu, filosofi, evident ca teoria a prins imediat, mai ales ca suna foarte convenabil, motivindu-le paranoia. Unul dintre guvizii care au muscat-o fiind chiar amicul Hitler, bun prieten cu Elisabeta, sora lui Nice.

Ba mai mult, tot Nice sustinea si tot pe vremea cind inca era viu, ca tot ce e perimat, incluzind bolnavii, handicapatii si rasele, considerate de el, inferioare, trebuie distrus, pastrindu-se numai valorile reale, in acceptiunea lui sau a noului „demiurg”. Mai era si vrajeala cu rasa ariana, rasele inferioare si alte timpenii care-i infierbintau mintea-i vatamata, dar pe care nu le mai amintesc pentru a nu ma indeparta de subiectul propus.

Deci, jumatate de introducere fiind facuta, zic sa trec la intrebare.

Ce v-ati dori, ca sistem social, o dictatura luminata sau o democratie?

Si io-te ce cred eu.

Daca alegi democratia, se cheama ca o minoritate educata se va supune deciziei celor multi care sunt, in marea lor majoritate, doar … multi. Iar pentru cei multi, un „Nea Gigi” e numai bun de Presedinte, tot asa cum o Eba e buna de reprezentant in Parlamentul European, iar Salam si Minune reprezinta, arta. Pentru ca asta-i elita actuala. Avantajul democratiei fiind doar acela ca-ti asigura anumite libertati, inexistente intr-o dictatura. Problema e ca sunt prost intelese, atit de cei multi cit si de cei putini, dupa cum se poate vedea in modelul de democratie romaneasca, dar nu numai.

Iar daca alegi dictatura, oricit ar fi ea de luminata, mai devreme sau mai tirziu va naste monstri iar intreaga suflare se va ploconi unui singur individ. Ca ce altceva poate crea cultul oricarei personalitati? Cam ca-n religie.

Si atunci ce facem? Ne ritorneram la Comuna Primitiva? Vreau sa spun, ca sistem social. Luam modelul kibbutzurilor evreiesti? Sau ce?

Si inca ceva, pentru a preintimpina anumite comentarii penibile, care s-au mai vinturat si-n trecut. Intreb pentru a deschide o discutie de principiu, nu pentru ca asta ar putea rezolva situatia de fapt.

Read Full Post »

28 iunie 1940

Am auzit pe multi spunind ca-si iubesc tara si poporul din care se trag. Ca sunt munciti de sentimente patriotice si chiar nationaliste. Pe de alta parte, la fel de multi, daca nu chiar aceeasi, spun ca nu-i intereseaza politica. Pai n-as vrea sa mi se ia in nume de rau, dar eu am impresia ca la mijloc e o mare aberatie. Pai cam tot ce se intimpla acestei tari si acestui popor e legat de politica. Fie ca e vorba de nivel de trai, de legislatie, de independenta, de pace, de razboi, de constructie, de distrugere, de economie, de religie de securitate, de vasalitate, de societate, de dictatura, de democratie, de prezent, de viitor si de alte 10000 de chestiuni de interes national si international ale Romaniei si romanilor, totul este indisolubil legat de politica. S-au ma insel eu si nepasarea fata de politica poate reprezenta acea dragoste de tara cu care toti se bat cu caramida-n piept? O fi, dar eu, personal, n-o halesc.

Multi poate vor spune ca eu ar trebui sa fiu ultimul in drept sa vorbesc de acel romanism, tocmai pentru ca am plecat din Romania. Numai ca, dupa parerea mea, romanismul si chiar patriotismul nu constau in domiciliul stabil sau flotant, ci in ceva mai mult de atit, mai intens si mai personal si care se demonstreaza prin atitudine si luari de pozitii, nu prin declamatii ieftine. 

Daca am gresit sau am deranjat pe cineva, cu cele afirmate, imi cer iertare. 

Despre subiectul acestui post am mai scris, dar cum rana a ramas deschisa, m-am hotarit sa scriu din nou, cu atit mai mult cu cit afirmatia lui Ponta mi l-a reactualizat.

Stie oare cineva ce reprezinta titlul acestui post si cu ce se maninca? Poate, dar oricum sunt convins ca nu-s multi. Dar politicienii? Aia or fi stiind ce-i cu acel 28 iunie ’40?

Sincer sa fiu, ma indoiesc, desi toti cei care s-au perindat prin guverne si parlamente de la 1990 incoace, ar fi trebuit sa reinstaureze aceasta zi de doliu national. Ziua in care Basarabia a fost furata din nou Romaniei. E totusi de dezbatut daca a fost furata s-au oferita. Nu stiu daca multi realizeaza grozavia acestui act. E vorba de scindarea unei tari si a unui popor, ceea ce mi se pare a fi o crima odioasa savirsita atit de cei care au pretins, cit si de cei care au permis.  

Dar in loc de doliu national, absolut firesc, Ponta, ca idiotul, promite un referendum care sa determine modalitatea de guvernare a Romaniei. Altfel spus, daca romanii isi mai doresc regalitate sau nu.

Si ma intreb, <ca ce altceva as putea sa fac?> se mai poate pune problema regalitatii, cind pe degeneratii astia-i doare fix in cur de Romania? Asta nu inseamna ca pe degeneratii care conduc actualmente Romania iar durea capul, dar sa invoci revenirea regalitatii, a superioritatii prin nastere, mi se pare o prostie la fel de mare ca dinastia Nord Koreana. 

Ei bine, de la aceasta afirmatie electoarala, am ajuns la marea durere a neamului acestuia, Basarabia. Stiu ca Ponta n-are vreun gind de referendumuri, dar pentru a cistiga votul regalistilor, a decis sa se puna capra. Si lasind la o parte  neconstitutionalitatea afirmatiei in sine, eu am sa tratez problema din alt punct de vedere.

Adica descreieratul de Carol II a renuntat la tronul tarii de trei ori pentru o evreicuta rea de musca, iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica nemernicul de Carol II a instaurat dictatura in Romania, dupa ce a distrus partidele politice si parlamentul, infiintindu-si partidul unic cu care sa se joace,  iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica acelasi venetic a semnat cedarea Basarabiei, ciumei rosii, iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica acest dezaxat de Carol a fugit cu Lupeasca-n mortii ma-sii, luind un tren plin de valori si Ponta vorbeste de regalitate? Mare pacat ca acel Carol II n-a intrat pe mina legionarilor, care au tras in trenul ala ca la nunta.

Adica Mihai, fiul nenorocitului de Carol II, se intoarce in tara, dar nu de dragul romanilor si nici al Romaniei, ci de dragul proprietatilor coroanei, pe care a pus ghiara de cum s-a repatriat  si Ponta vorbeste de regaliate?

Adica acelasi Mihai a fugit ca un nenorocit, lasindu-si tara pe mina criminala a rusilor si Ponta vorbeste de regalitate?  Romanovul Nicolae, Tarul Rusiei, n-a fugit din calea bosevicilor, desi a avut posibilitatea. Dar s-a sacrificat, atit el cit si intreaga lui familie pentru ca nu putea sa-si lase tara sa moara iar el sa traiasca. Mihai a putut.

Ar mai fi multe de spus, dar imaginile si muzica o vor face mai bine decit mine.

Iata prin ce genocid au trecut romani de dincolo de Prut, in timp ce regalitatea romaneasca chefuia cu Lupeasca.

 Iata-i si pe romanii ingenuncheati pe 28 iunie 1940, pe Calea Victoriei din Bucuresti, atunci cind Basarabia si Nordul Bucovinei  i-au fost cedate lui Stalin de catre Carol II.

 Si iata si o romanca careia-i pasa de tara, de popor si de politica.

 

Read Full Post »

Am fost, am vazut, mi-a placut, dar mi-a si ajuns

Nu, n-am intilnit-o pe Udrea la Monaco si nici pe Videanu. De fapt nici nu-mi doream si ca sa fiu sincer, nici nu e mare brinza de acea „localitate” care se afla de sute de ani la cheremul Grimaldilor, un alt gen de udre si videni. Da, Monaco, un lindicut de-a lungul marii, e interesant, dar consider ca numai pentru un sejour. E adevarat ca-i scump, ca-i plin de rusi parveniti, de yahturi, de fete generoase si pretentioase,  de masini paralizante, ca e curat si cu o criminalitate apropiata de zero absolut, ca e cladit pe stinci si ca se revarsa-n mare, dar in niciun caz nu e vreun Paris si nici vreun Las Vegas. Iar in afara portului in care ancoreaza miliardele produse de petrolul arab si de sudoarea mujicului rus, singura atractie majora poate fi considerata Piata Casino-ului cu Hotel de Paris, ale carui preturi iti ingheata singele-n vena si Cafe de Paris, unde se aduna protipendada vizitatoare, ca localnicii n-ar avea niciun motiv s-o faca. Ar mai fi totusi un alt interes major, dar e anual si se numeste Formula 1. Ei bine, aceasta cursa este considerata un fel de zeu sacru al acestui Principat. Toti iti vorbesc despre ea si nu e lipsit de interes faptul ca in dreptul celebrului  „ac de par” a fost construit hotelul Fairmont, unde o camera ajunge la 20.000E pe noapte in perioada cursei. De fapt, nu numai Fairmont-ul crapa de bunastare in acea perioada a anului, ci intregul „clitoris” freamata sub greutatea placuta a euroilor care se revarsa generos din toate conturile mapamondului.

Un alt punct de atractie sau mai bine spus, atragator, unde seara de seara poti admira zeci de perechi de picioare, prea lungi petru minusculele fustite si zecile de perchi de sini gata sa plesneasca decolteurile deja plesnite, este Cafe Llorca. Aceasta cafenea-restaurant este cocotata pe Grimaldi Forum si deschisa spre Mediterana.  De fapt vis-a-vis, la Le Bouchon, mincam zilnic, asa ca eram la curent cu toate picioarele care luau liftul spre Llorca. Ca se duceau acolo si nu in alta parte, am aflat-o luind si noi liftul spre inaltimi de citeva ori, pentru o cafea, un coctaile si o ceasca de high life. Nu cred, desi sunt sigur, ca am mai vazut alta cafenea care sa aibe la fiecare masuta de pe terasa, baldachim si candelabru, asa cum puteti observa in poza de mai jos.

Altfel,  ce-ar mai fi de spus? Cannes-ul, atit cit l-am vazut, mi s-a parut mult mai tare si mai atractiv decit Monaco, chiar si in privinta luxului si a boutique-urilor intinse de-a lungul Boulvard de la Croisette. Ei, dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult in aceasta vacanta monegasca, a fost Eze, Gourdon, St Paul de Vence si Grimaud. Pitorescul primelor doua este de un farmec indescriptibil. Construite din piatra, in virful stincilor, cu stradute strimte si intrari minuscule, cu obloane colorate si magazinele la toate parterele, cu bistrouri cochete si multicolore si cu privelistea vailor din jurul lor, aceste locuri iti incinta ochiul, sufletul si simtul estetic. Nu spun ca mi-as dori sa locuiesc vreodata in astfel de vizuini, dar vizitarea lor o gasesc ca pe o delectare inedita si absoluta. In ce priveste  St Paul de Vence, particularitatea consta in faptul ca este cel mai medieval loc pe care l-am vizitat si care e plin de  expozitii de arta, cu vinzare. Iar Grimaud, este o Venetie artificiala in miniatura, unde merita sa-ti petreci citeva ore bune la un lunch, un espresso si o plimbare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Un fel de dezamagire a acestei vacante a fost insa St. Tropez-ul, asta daca elimin Romania din socoteala finala. Cum spun, St Tropez-ul ma asteptam sa fie un fel de „wow!!!” si n-a fost. Pot spune cu mina pe… orice-mi cade-n mina, ca St Tropez-ul frantujilor este mult, dar mult de tot, sub nivelul Capri-ului italienesc. Poate ca ar fi mai exact sa spun ca nici nu sufera comparatie. Dar de, e posibil ca eu sa ma fi asteptat la mai mult, tinind cont de faima capatata inca de pe vremea jandarmului Funes si a sexoasei BB, care cumparindu-si oarece proprietati prin partea locului, a stimulat boom-ul imobiliarelor santropiste (asa s-o fi spunind?) din acele vremuri. In orice caz, acest colt de Azur nu l-as recomanda nici boicotistilor basisti, if you know what I mean.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

N-as vrea totusi sa las impresia ca am fost dezamagit de Monaco in sine, dar nici n-as putea spune ca imi arde buza sa ma intorc, desi tot ce am vazut a fost interesant iar cazarea excelenta la Le Meridien, un hotel pe care-l recomand pentru serviciile ireprosabile, pentru micul dejun foarte bine asortat si numai cu lucruri proaspete, pentru plaja proprie, artificiala bineinteles, ca mai toate plajele sudului stincos al Frantei si pentru restaurantul si terasa unde te puteai delecta cu o cina stilata in linistea albastra a Mediteranei.

E si uite asa, din aproape-n aproape, ajungem si la Romania, unde contrar asteptarilor, n-am fost arestat si nici macar chestionat pentru vehementa posturilor mele. Sigur ca sunt o persoana neinsemnata, care nu prezinta un risc pentru gioarsele basiste, dar vazind ca blogul mi-e vizitat de oaresce botoxista de UE, nu va ascund ca gindul respectiv m-a strafulgerat, la aterizare. Mai apoi, vazind reactia anglo-italo-austriaca si autoincriminarea idioatei cu breton si mai macoveinianca de felul ei, mi-am dat seama ca Basescului i s-a poruncit si pus in vedere ca nu va mai exista un alt suport la o eventuala noua „abatere” si ca next time around se va da democratia jos din podul in care au sechestrat-o lusitano-luxemburghezii, caz in care el ar zbura, ne mai fiind nici ales si nici numit. Asta nu inseamna ca slugile lui nu actioneaza in continuare spre a-i netezi sederea la Cotroceni, dar pe aia-i roade Ponta, nu opinia publica de care s-a ocupat deja Barroso si Reding. Pentru alegerile din decembrie strategia malefica a Basecului si a bandei lui de tilhari s-a schimbat.  Avind in vedere faptul ca nu mai pot controla electoratul, pierdut ireversibil, iar boicotul nu-i mai ajuta, vor incerca sa controleze votul, ca in aceasta privinta au o experienta bogata, fiind specializati cu totii in fals si furt. Dar asta n-o pot face decit daca-l stirpesc pe Ponta, pentru a-si „organiza” singuri si in liniste realegerea majoritatilor necesare unui totalitarism stalinist. Dupa cum am mai spus-o, Guvernul e acum tinta lor suprema si nu cred ca vor avea somn pina nu-l vor indeparta. Nu sunt sigur ca va fi posibil, dar sunt sigur ca daca va exista o sansa, oricit de mica si oricit de ilegala si mirsava, Ponta va fi out.

Si inca ceva. In Romania am ramas absolut stupefiat de faptul ca inca mai exista vreo doua milioane de oameni care-l sustin pe nenorocitul numit de straini in fruntea tarii. Este de neconceput, cel putin pentru mine, cum un asemenea gunoi moral, social si in definitiv, uman, poate sa mai aibe simpatizanti. Nu voi intelege niciodata cum un traficant ordinar, un instigator fara scrupule, un anti-roman, un denaturat, un dezaxat, un mizerabil, un imoral, un infractor, un anticrist poate atrage simpatia oamenilor, inclusiv a celor cu frica de Barosan (cind spun Barosan, nu ma refer la Barroso, ci la Dumnezeu). Motivul pentru care am invocat aceasta „frica de Dumnezeu” o explic prin faptul ca am intilnit credinciosi care sa-l simpatizeze pe acest Iuda si asta mi s-a parut culmea ipocriziei omenesti. Nu m-ar mira sa apara si un banc pe tema asta.

Degeaba incearca saracul Ghisa sa destupe capul multora, mai  politicieni sau mai putin, acele capete se pare ca vor ramine ferecate pe mai departe in bezna absurdului sau in lumina interesului propriu si de aceea spuneam in titlu  ca  „mi-a si ajuns”.

In postul urmator, doar poze din Monaco si Provence

Read Full Post »