Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘natura’

Cineblogoteca


Restrictiile impuse de virusi, prin intermediul guvernelor, produc efecte imprevizibile subiectilor. Dintre aceste efecte, trei sunt de-o importanta vitala. Pe primele doua nu le stiu, dar al treilea este culturalizarea fortata si in masa. Mentionez ca semnificatia termenului „masa” difera de cea a termenului „masa”, desi la singular au aceeasi forma. Diferenta mai consta si in numarul de picioare. Asa ca, dupa cum spuneam, noi, masele, ne culturalizam de cred c-o sa ne crape capul de-atita cultura.

Culturalizarea consta in tras de fiare, beletristica, muzica, film si Australian Open, ca tocmai i-au dat startul. In ceea ce ma priveste ma mai culturalizez si cu ceva football in limba engleza. Nu de alta, dar nu-mi pot lasa nervii sa lincezeasca. Si pot spune ca Chelsea mi-i intinde la maxim, pina aproape sa-mi plesneasca. Dar cum sunt un tip echilibrat, ma linistesc rapid in compania cartilor. Un bridge, o canasta si uite asa reusesc sa-mi revin dupa un meci tensionat.

Dar astazi ma voi opri din nou la un film. „Greenland”, care, desi e mai mult white decit green, a reusit, filmul nu insula, sa-mi reaminteasca faptul ca suntem niste nimeni in Universul asta si ca valorile noastre n-au nicio valoare la scara macro. E adevarat ca filmul o da cotita cu iubiri, familie, devotament, sacrificiu si alte daraveli de care Universului i se cam rupe, dar aduce-n discutie si marea problema a omenirii, existenta. Existenta noastra si dependenta ei de tot ceea ce ne inconjoara. La drept vorbind, existenta noastra e un paradox. Pe de-o parte natura ofera conditii prielnice vietii iar pe de alta incearca necontenit prin cutremure, eruptii, cicloane, tzunami si alte dulcegarii de genul astora, s-o curme. De curmat incearca si Universul, nu doar natura. Si nu sunt convins ca toata lumea realizeaza faptul ca locuim pe o imensa bomba riscind zilnic sa fim bombardati cu cataroaiele care cutreiera Universul fara vreun scop anume. Daca nu ma credeti, intrebati dinozaurii.

Stiu ca e depresant sa vorbesti de-asa ceva, dar asta e filmul si nu numai filmul, ci si realitatea. Imaginile de final ale filmului redau aspectul dezolant dupa un mega bombardament cu meteoriti. Bombardament in urma caruia numai cei care au apucat sa ajunga si sa fie primiti in buncarele antiatomice, au supravietuit.

Evident ca multi mintosi, minati de un egocentrism exacerbat, vor invoca tot felul de motive abracadabriene producerii acestor fenomene, abolut firesti, la nivel universal. Iar asta ma face sa cred ca omul, la modul general, si-a pierdut simtul masurii. Multi au impresia eronata ca Universul se roteste in jurul nostru si ca numai pacatele omenirii pot declansa astfel de calamitati devastatoare. Ei, adica aia multi la numar si la fabulatii, cred ca aceste dezastre constituie o pedeapsa cereasca si ca de fapt, „Universul” sau, who ever, ne iubeste de se topeste, pur si dezinteresat, cind de fapt noi suntem importanti doar in mintea noastra muncita de nestiinta, supozitii si frica.

Dar filmul mai devoaleaza un aspect al realitatii pe care toti il cunosc, dar prefera sa-l ignore. Si anume instinctele primare carora inca le suntem vasali. Meteoritii rupeau Pamintul si oamenii spargeau si furau din magazine. Nu toti, dar multi. Si jur c-am mai vazut imagini de genul asta acum, de curind, dar nu mai tin minte cu ce ocazie.

Undeva prin adolescenta am citit „Ultimatum. Ultimile zile ale unui razboi atomic” scrisa de Mordecai Roshwald. Finalu e asemanator, doar ca fiind vorba de razboi atomic, cei ascunsi prin buncarele din lumea intreaga si care comunicau unii cu altii prin radio, ca si in filmul de fata, refuzau sa informeze partea „adversa” de tipul de plutoniu folosit ca nu cumva aia sa poata iesi primii la suprafata. O degradare umana care cu greu poate fi explicata, gindindu-te ca la suprafata nu mai exista viata si nici caramida pe caramida. Astfel ca probabilitatea ca unii sa ajunga sa-i distruga pe ceilalti era practic nula. Cu toate astea instictele de jivina si nu logica sau umanitarismul, primau.  

Un fim trist, nu prin actiune in sine, cit mai mult prin crudul realism.

Read Full Post »

De dragoste


by papa

La marginea padurii, as vrea sa ma mai culc,

Sa-mi cinte adierea in frunze verzi de nuc,

Sa ma-ncalzeasca raza, patrunsa printre crengi

Si roua de pe buze, cu buzele-ti sa-mi stergi.

*

Sa uit de lumea-ntreaga si tot ce zace-n ea,

Sa-mi pese doar de tine, stiindu-te a mea,

Si-nbratisati in iarba sa imi soptesti pe strune:

-Pornesti, dracu, grataru’, ca foamea ma rapune?

*

Si-atunci sa zbor cu fluturi, sa ma reped in lemne,

Sa le asez cu grija, ca sa le ard, pesemne,

Cu dragostea ce-ti port, sa imi aprind iar focu,

Si-n dezmierdari fierbinti, sa frig carnea lu’ porcu.

***

Read Full Post »


Nu, n-am sa ma refer la basmele religiei, ci la un fenomen natural, fute-l-as, care s-a abatut si asupra tirgusorului meu. Pina mai ieri ii compatimeam pe floridieni si pe calgarieni, dar de luni spre marti am reusit  sa ma compatimesc si pe mine. De fapt se pare ca ma voi compatimi si in noaptea asta intrucit aia cu meteorologia au spus ca furtuna aia nenorocita s-ar putea sa aibe si o sora mai mica, dar la fel de nefututa.

Dar mai intii hai sa explic de ce nu vreau sa vorbesc de Noe si arca lui plurizoologica si pluriseminologica? Pentru ca mi se pare o prostie cit Casa Poporului. Adica ia el animale de sexe diferite si seminte de tot felul sa le inmulteasca si nu ia o femeie? Pai cam cit de timpit trebuie sa fii sa nu-ti dai seama ca omenirea nu s-a nascut din laba si ca specia din care se trage va muri odata cu el?

Lasind basmele de care si copiii fac misto, as spune ca potopul in sine, nu e vreo fantezie ci e rupt din realitatile naturii mama.  Ca mi se pare absurd sa poti concepe ca nu natura, ci acel Mosulica, a tot facatorul si a toti judecatorul ii penalizeaza pe oameni la gramada, fara vreun discernamint. Adica de ce oare furtuna de alalteieri mi-a umplut basementul de apa? Pe cine am omorit eu? Pe cine am santajat sau furat eu? Dar hai sa zicem ca eu, paginul, nu cred in pensionarul neandului si asta in ochii lui loviti de cataracta se cheama tot o specie de pacat.  Bai da’ de ce potopul sau mai stiu eu ce uragan nu-i haleste doar pe pacatosi si necredinciosi? De ce-i ia de-a valma pe toti, daca tot se zice ca exista acel ceva cu barba alba care „te iubeste”? Pai ce mama dracului de dragoste o mai fi si asta fata de cei ce-l  aduleaza si venereaza pin-la limita sclaviei?

Dar revenind la potopul torontonian, as spune ca m-a luat absolut prin surprindere. Ca a plouat ca la balamuc, nu m-a surprins desi ma miram ca boul la poarta noua, vazind valurile ceresti pravalindu-se peste back yardul meu si de acolo direct in piscina vecinului, cu tot cu noroiul din straturile lui de flori. Dar ce m-a surprins „the most” a fost pana de curent.

Su pump e o pompa submersibila care arunca apa acumulata in putul din cold room, in afara casei. Asta pentru ca idioti fiind, aia care au construit zona, au bagat niste canalizari doar pentru jeturi scurte de pipi. Motiv pentru care fiecare casa din zona e prevazuta cu acea gaura si pompa care sa scuipe surplusul de apa rezultat in urma ploilor. Acum ca ne-am lamurit si cu asta ne va fi mai usor de inteles de ce m-a lovit in moalele capului aceasta pana de curent, taman in timpul potopului. Pai adica, daca pompa nu mai pompa, ca n-avea curent, unde pielea mea era sa se duca apa care se acumula cu repeziciune in putul respectiv? In basement, fireste. Asa ca, pe la ora 12 dintre zile, am constatat ca basementul nostru devenise un fel de piscina vecinului. Pe moment m-am strofocat, injurind de la  ciclul apei in natura, pina la liberali si dobitocul de Justin Trudeau, care oricum nu merita altceva.

Cum injuraturile nu mi-au ajutat la nimic, m-am hotarit sa privesc frumosul si utilul, acolo unde lipseste cu desavirsire. Pai nu-mi doream eu sa bag heated floor in basement? Ba doream si uite asa, in loc de comotie cerebrala cauzata de nervii care deja se incordasera peste limita suportabilului, m-am ales cu o satisfactie greu de materializat in conditii de pace si timp frumos.

Nu spun, e vorba de-o paguba, dar cum poti vorbi de satisfacerea unor mofturi fara pagubele aferente?

Read Full Post »


*

Din mosi-stramosi ne-am masurat, puterea bratelor si-a mintii,

Cu-ale naturilor stihii, crezind ca le vor clantani toti dintii.

Caci multi mai cred c-o pot opri, cu forta sau cu gindul,

Desi ea-si vede de-al ei drum, in timp ce noi, indoliem Pamintul.

Read Full Post »


                    Titlul va poate duce cu gindul la cartea revelatiilor si la ce se presupune ca spunea Hristos in mod obsedant, pentru a-si imbrobodi ovrei. Numai ca eu nu doresc sa imbrobodesc pe nimeni, dar fie ca sunteti adeptii evolutiei, fie ca sunteti adeptii creatiei,

.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

fie ca stiti cine a poruncit nimicului sa se transforme-n univers, fie ca agreati ipoteza formarii treptate de-a lungul a mii de miliarde de ani, fie ca stiti cu exactitate cum a aparut omul peste noapte si femeia din „flotanta”, fie ca acceptati evolutia organismelor monocelulare in ceea ce suntem astazi, fie ca va inchinati si rugati de dimineata pina seara sperind ca cineva va va salva sufletul pe lumea cealalta, fie ca preferati sa vi-l salvati singuri pe lumea asta, fie ca ati ales sa credeti intr-o…ceva sau preferati sa credeti in voi insiva, un lucru cred ca e cert pentru toti, chiar daca nu ne suna bine nici unora, nici celorlalti. Pentru ca tot ce are un inceput, are indiscutabil si-un sfirsit si desi distantele in Univers sunt colosale, un eventual cataclism nu poate fi exclus de nimeni. Dar daca inceputul umanitatii si ce va fi dupa disparitia ei nu ma intereseaza, fiind pure speculatii ale framintatei noastre minti, disparitia in sine n-as spune ca ma lasa nepasator. Poate si pentru ca acum exist si e normal sa ma preocupe un eveniment cu astfel de implicatii care ma poate afecta si pe mine. Intrebarea este, cum si in ce fel. Oare, va fi un cataclism natural sau va fi vorba de-o autodistrugere, intrucit amindoua mi se par plauzibile, avind in vedere dorinta inexplicabila a omului de-a-si da singur in cap? Personal, dupa cum am mai spus-o, cred ca noi ne vom fi calaii si nu cred ca va fi pentru prima oara in istoria de patru miliarde si jumatate de ani a Pamintului. Ca va fi acum sau peste o mie de ani, nimeni nu stie, nici macar  speculantii clar vazatori, dar posibilitatea nu poate fi negata, cred eu. 

Read Full Post »

Nu-i nimic


                    Nu-i nimic mai incintator, pe lumea asta, decit sa vezi o salbaticiune in mijlocul naturii.

Read Full Post »


Zeci de mii de cadavre impinzesc strazile. Port-au-Prince a devenit de doua zile un urias cimitir uman. Haiti este in acest moment, insula groazei si a mortii. Stiu ce inseamna un cutremur de asemenea magnitudine. Este infiorator iar imaginile de mai jos imi readuc in memorie groaza pe care acest inimaginabil fenomen natural o poate genera. Din pacate suntem la cheremul naturii si nimic nu putem face, nici noi si nici plasmuirile noastre ceresti. Fenomenele naturale-si urmeaza cursul indiferent de vointa, dorinta sau rugamintile noastre. Pentru natura, suntem o cantitate neglijabila si lipsita de valoare. Natura se autocreaza si autodistruge dovedindu-ne, evident involuntar, cit de insignificanta este existenta noastra in economia universala. Din pacate Natura pe care o cintam, o pictam si-o admiram poate avea si-o fata hidoasa. Iat-o!

Read Full Post »


by papa

Amurg de vis, al soarelui altar,

Din cer cobori pe riuri de clestar,

Cu aur si rubine, mindru crai,

Iar ochilor uimiti in dar le dai,

Bolti de margaritar.

*

Amurg zglobiu, neprihanit amurg,

Larma si ris aduci la noi in burg.

Argintul viu din case-l scoti la riu

Si se stropesc si-s toti uzi pina-n briu,

In apele ce curg.

*

Amurg de foc, incandescent tangou,

Vapai aprinzi in noi ca un ecou

Si negre umbre prin colturi intinzi,

Ca-n dar sa dai perechilor ce prinzi,

Navalnicul cadou.

*

Amurg cu flori, inmiresmat amant,

Impurpuri seara, tandru si pedant.

C-o boare delicata ca un fum,

O-nvalui si-o seduci cu-al tau parfum,

De amorez charmant.

*

Amurg prea scurt, ce vietile ne iei,

Te furisezi abil prin flori de tei,

Cu albe diademe sa-ncununi

Frunti dragi si obosite de batrini,

In parcuri, pe alei.

*

Amurg prelung, insingerat, temut,

Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.

Frumos, trufas dar niciodat’ spasit,

Pe veci vei fi al zilelor sfirsit

Si-al noptii inceput.

Read Full Post »