Priveste-ma-n versuri (26)

Nu sunt vreun Mastroianni, n-am vila la Capri,

Da’ stiu ce-i Dolce Vita, ca nu suntem copii.

Si pe cuvint de papa, cind soarele e pronto,

Nu e mai dolce vita, ca vara la Toronto.

Read Full Post »

Selfie

……………………………

Iara mie mi-as dori,

Nisip fin la mal de ape,

Si „caldura” unor clape,

Ce te-ndeamna a iubi,

In amurguri purpurii,

Cind „al meu”-ti apartine

Si cind vinuri curg prin vine,

Sa petrecem amindoi

In frumos, in cald si-n … noi,

Fara gind de-a ne pazi

De-ale noastre fantezii,

De abuzuri si gustos,

Fie sus sau fie jos,

Vom abandona restrictii,

Reguli, coduri, definitii

S-om trai o saptamina,

Tineri, iar, si mina-n mina.

*

Si ia NU mai minati, mai, c-asta nu-i blog de „zurgalai”!

 

 

Read Full Post »

Mi se rupe cind nu se rupe, dar cind se rupe, nu mi se mai rupe.

Pescuitul este una din placerile mele cele mai mari si care poate echivala doar cu untura de peste pe care mi-o bagau fortat pe git, cind eram si eu doar un crapcean. Vazind insa ca toti barbatii sunt lesinati dupa mirosul de peste si ca ar fi in stare sa umble-n limba doar sa-si vire rima-n balta, m-am hotarit sa-mi scot si eu cirligul la agatat.  E foarte adevarat ca amintirile-mi sopteau ca as putea prinde fix carasu’, dar dorinta de-a intra in rindul adevaratilor barbatii ai Canadei, toti est-europeni si asiatici, m-a impins catre Canadian Tire. Aici ajuns, mi-am tras permis, bat, momeli artificiale si o guta Spider cu care puteai remorca tot lacul. Cind a fost sa-mi aleg mulineta, mi-am adus aminte de invataturile unui pescar batrin ca timpul si posesor de blog, care mi-a spus:  ” numarul rulmentilor e cheia succesului”. E si uite cum mi-am cumparat o  mulineta care numai ca nu mulineaza singura, in rest iti poate satisface toate placerile manuale. Guta, cum spuneam, era indistructibila si asta datorita unei revelatii pe care-am avut-o cu mult timp in urma. Pe atunci, tin minte, am dat de-o pestoaica care mi-a rupt ata exact cind sa-si depuna icrele, de care era plina. Vai ce m-a durut acel esec! Si asta pentru ca mi se rupe cind nu se rupe, dar cind se rupe, nu mi se mai rupe, ca ma intorc acasa pleostit, acoperit de rusinea neputintei. Se spune ca aceste fiinte acvatice numite crapoaice, mai intii o pupa, dupa care o sug si daca le excita papila, o-nghit cu totul, de le ajunge pina-n branhii. Asa ca, pentru a le satisface gustul sofisticat, am invirtit acasa o mamaliga dupa o reteta oprientalo-canadeza, cu miere si scortisoara. E si uite asa, inarmat pina-n gingii, plec spre locul crimei. Era un parc pe malul apei, frumos amenajat, dar caruia-i lipsea mirosul. Mult timp, nu mi-am dat seama ce fel de miros ii lipsea, pina cind, un biban prins de rasa galbena, mi-a mingiiat olfactivul cu acele miresme, atit de dragi erectiilor. In fine, istorioarele pescaresti referitoare la locul acesta, povesteau de crapi cit porcii, hamesiti de foame si dornici sa se friga in tepusele oricarui doritor. E si dupa ce ne aranjam noi gospodareste, cu berea dosita, ca aici la Canada bautul berii-n public, echivaleaza cu incestul. Asa ca, avind  „surorile” ascunse, ne-am aruncat linistiti tentatia-n apa. Mai intii am aruncat cu porumb, apoi am aruncat cu mamaliga apicola pe care-o pregatisem, apoi am aruncat cu sinteticele cumparate, apoi am aruncat cu rime. Ce sa va spun? Doar cu pietre n-am aruncat dupa ei. Degeaba! N-au vrut s-o muste si pace. Si uite cum a trecut ziua fara sa frigem nici macar un somotei. Asa ca, pe la apus aratam ca niste pirliti si-n desaga si pe corp, caci soarele ne daduse un pronuntat aspect de raci opariti. Ca tot se-nserase, mi-am strins scula folositoare, dar nefolosita si am plecat spre casa, binecuvintind la fiecare pas  pestii, soarele si initiativa, pe cararuia ce serpuia cuminte spre parcare.

Read Full Post »

Amurg

by papa

Amurg de vis, al soarelui altar,

Din cer cobori pe riuri de clestar,

Cu aur si rubine, mindru crai,

Iar ochilor uimiti in dar le dai,

Bolti de margaritar.

*

Amurg zglobiu, neprihanit amurg,

Larma si ris aduci la noi in burg.

Argintul viu din case-l scoti la riu

Si se stropesc si-s toti uzi pina-n briu,

In apele ce curg.

*

Amurg de foc, incandescent tangou,

Vapai aprinzi in noi ca un ecou

Si negre umbre prin colturi intinzi,

Ca-n dar sa dai perechilor ce prinzi,

Navalnicul cadou.

*

Amurg cu flori, inmiresmat amant,

Impurpuri seara, tandru si pedant.

C-o boare delicata ca un fum,

O-nvalui si-o seduci cu-al tau parfum,

De amorez charmant.

*

Amurg prea scurt, ce vietile ne iei,

Te furisezi abil prin flori de tei,

Cu albe diademe sa-ncununi

Frunti dragi si obosite de batrini,

In parcuri, pe alei.

*

Amurg prelung, insingerat, temut,

Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.

Frumos, trufas dar niciodat’ spasit,

Pe veci vei fi al zilelor sfirsit

Si-al noptii inceput.

Read Full Post »

Concurs de „Dragobete”

La propunerea Emirului

Dati va rog un titlu pozei de mai jos. Cel mai reusit titlu va primi un premiu sclipitor (de la Emiru’)

 

Read Full Post »