Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pasiune’


„The other man” aduce in discutie adulterul ca motiv al obsesiei. Pe scurt, o englezoaica arzoaica, familista si stilista, e agatata in Galleria Vittorio Emanuele din Milan, de un genitor italian, sexos, pedant si dragastos. Tipa se uda toata si consimte la o relatie care se-ntinde pe vreo 12 ani.  Tot ea, Lisa, declara pe undeva ca i-a iubit pe amindoi, atit pe Peter sotul, cit si pe Ralph, amantezul, ceea ce poate fi perfect adevarat, desi cred ca aceste iubiri paralele, nu puteau fi si similare.

In fine, filmul incepe cu o discutie interesanta intre cei doi soti, ea intreabindu-l daca s-ar penetra cu alta. El ramine putin perplex, dar declara ca nici nu i-a trecut prin minte, alegerea lui fiind ea, Lisa.  In acel moment, privirea enigmatica, zimbetul trist si vinovat al Lisei, descriau mai elocvent decit o marturisire, duplicitatea. Elocvent pentru noi spectatorii, nu si pentru Peter care n-avea acces la prim-planurile filmarii. Cu gindul la escapadele milaneze, si futaiurile pline de romantism vaginal avute cu genitorul, undeva pe malurile lacului Como, Lisa il asigura pe Peter ca daca nu l-ar mai iubi, ar tunde-o fara sa lase vreun semn. El nu intelege nimic din toata conversatia, dar isi va aduce aminte de ea mai mult decit si-ar fi imaginat si dorit. Filmul e conceput intr-un du-te – vino prin alternarea actiunilor petrecute inainte si dupa funeralii, ceea ce face mai anevoioasa intelegerea actiunii. Eu insa am sa evoc evenimentele in ordinea lor cronologica. Lisa suferea de un cancer pe care l-a ascuns tuturor si nu numai atit, dar refuzase operatia si tratamentul. De ce anume, ramine la latitudinea imaginatiei fiecaruia. Era asta modul ei de a-l parasi pe Peter?  Era scirbita de viata ei duplicitara la care nu se simtea in stare sa renunte? Era moartea masura pedepsei pe care si-o atribuia si pe care considera c-o merita? Sau era satula sa tot traiasca in minciuna pentru a descoperi adevarul sentimentelor proprii? Dracu stie. Cert e ca dupa o suferinta scurta, tipa da in primire, lasindu-i un mesaj lapidar sotului, „Lake Como” Peter  nu intelege mare lucru, dar nici nu-i da multa atentie. Insa evenimentele se precipita, el aflind dintr-un mesaj lasat pe mobilul ei de catre Ralph, despre idila decedatei. In acel moment Peter vede rosu-n fata ochilor, obsesia aflarii intregului adevar inundindu-i creierii incinsi. In acelasi timp simte si o dorinta nestapinita de a pune mina pe mangafaua milaneza si de a-i rupe scheletul osos. Intrind in computerul Lisei, afla cum arata genitorul, cu si fara textile pe el, dar afla si cum arata Lisa goala si surizatoare in paturile hotelurilor italiene. Aici ar fi de mentionat faptul ca password-ul file-ului cu pozele compromitatoare era chiar „Lake Como”  Am tot incercat sa inteleg motivatia ei de a-si demasca idila, post-mortem, dar nu am gasit o explicatie care sa-mi satisfaca logica. Probabil ca asta ar fi un subiect pe care l-am putea dezbate. In fine, Peter se duce la Milano si pretinzind ca nu e cine era, il cunoaste pe Ralph si nu-i mai rupe oasele, ci se joaca sah cu el intr-o cafenea, pina ala-i povesteste cam totul despre  relatia pe care-o avusese c-o…englezoaica, timp de 12 anisori. In final, dindu-si seama ca nu „merita sa traiesti in minciuna pentru a cunoaste adevarul” desi el acum il cunostea, Peter ii spune martafoiului cine e de fapt si la indemnul ficei lui, ingroapa securea razboiului, acceptind ideea ca nevasta-sa s-a iubit si cu altul. In acelasi timp il accepta si pe George, aratarea cu care se babardea fie-sa si pe care il considerase pina atunci un mate fripte. Asa ca dragilor, concluzia pe care am tras-o, e ca dragostea idealizata si in valoare absoluta e mult mai importanta decit penetrarile materialist-dialectice extraconjugale. Biblic spus, iubeste-ti aproapele, chiar daca e sa-l imparti cu altii sau iubesteti aproapele chiar daca e si al altuia, depinde de pe ce pozitie privesti problema.

Ca o paranteza, Liam Neeson si Laura Linney joaca meserie. Nici Banderas nu e rau, dar in mod sigur pe toti ii prind rolurile jucate. Un film care merita vazut, chiar si dupa ce ati citit postul de fata.

Read Full Post »


M-am gindit sa-i ofer sotiei un buchet de trandafiri rosii, pentru ca in mintea mea tradafirul rosu reprezinta instinctul animalic, pasiunea viscerala, dorinta carnala, trivialitate, sex si tot ceea ce va doresc si voua din tot sufletul, dragele mele. Iata si cum m-am gindit eu sa le ofer. Sunt convins ca statu-n miini si spagatul nu vor constitui o foarte mare problema, doar spinii trandafirilor ma pun putin pe ginduri. Riscul multiplelor penetrari pubiene nu-mi da pace. Hmmm! Oare un buchet de garoafe ar fi avut acelasi efect asupra destinatarei? Ce credeti?

La multi ani sexosi va doresc!

Read Full Post »


Totul a-nceput cu „pensieri e parole”. Nu aventura in sine, ci pasiunea pentru Battisti. Aventura, care avea sa mi-l introduca printre preferati si pentru totdeauna, s-a desfasurat cam dupa cum urmeaza.

Implineam 18 ani si pentru ca maica-mea refuza sa mai gateasca, considerind ca infometarea ma poate aduce pe „drumul cel bun”, am fost nevoit sa ma descurc de unul singur in ceea ce privesc toalele, haleala si distractiile. Cum pozitia de self employeed imi oferea o retributie relativ…excelenta, pentru virsta si pozitia sociala de student, postul negru impus de maica-mea nu ma afecta absolut de loc, ba dimpotriva, mai mult ma motiva (asta cred ca-i regula celor 4 „m”).

Asa ca, l-am luat pe Toni (DJ-ul din Universitas la acea data), doua fete cu care tavaleam cearceafurile si-am plecat la Sinaia pentru a-mi serba ziua de nastere in figuri, fripturi si friguri.

In mod surprinzator pentru noi, desi era totusi ianuarie, Sinaia era acoperita de nameti. Ajunsi in gara, mai intii am facut turturi, noi fiind imbracati mai disco. Si adevarul e ca am dansat de ne-au luat toti dracii pina am ajuns pe Cumpatu’, unde alesese Ceasca sa suie Casele de Creatie pentru menestrelii de curte.

Lasam fetele afara cu bagaje cu tot, sa-si bucure ochii cu privelistea de spital si intram in restaurant s-o cautam pe Florica. Asta era administratora si tartora asezamintului. Cum ea ne asigura vila si caldura, de care in acel moment aveam mai multa nevoie decit de pasaport si cum nu era elegant sa-i sugeram ca am venit sa ne babardim in vila ei, ne-am declarat celibatari, intrind in posesia cheilor. Cind dupa un sfert de ora am iesit din restaurant, am gasit fetele tepene de admiratie. Nu-si mai puteau intoarce capul de la panorama ce se-ntindea in fata lor. Totul arata ca o plantatie de bumbac dupa abolirea sclaviei. Un alb absolut, fara nici o pata care sa-l pigmenteze. Singura nota discordanta o faceau fetele rosi ale gagicilor care, impreuna cu fundalul respectiv, aduceau cu stagul Japoniei.

In fine, ajungem si dam drumu la apa fierbinte pe noi ca sa indepartam pojghita de gheata cu care eram placati. Dupa ce sarbatorim reusita, mototolindu-i Floricai cearceafurile, dam fuga, numai noi berbantii, jos la restaurant sa luam d-ale gurii pentru noi si pentru fete, desi ele, dupa cum spuneam, aratau destul de satule. Cind ajungem, dam cu ochii de un grup de tovarasi, mai tunsi in cap, dar insotiti de niste tovarase bune de pus la rana si cu picioarele pe umeri. Eu, fiind de felul meu mai timid, numai ca n-am sarit pe ele, in rest le lasasem deja in sutien si chiloti, privindu-le. De fapt, daca-mi aduc bine aminte, pina si sutienele zaceau aruncate undeva la piciorul mesei, in viziunea mea.

Dar am observat cu placere ca nu eram singurul responsabil cu dezechiparile, intrucit una dintre fete, buna rau, era cu ochii pe noi ca pe crucea Caraimanului, susotind si chicotind c-o alta piesa de rezistenta a grupului. „Bai Toni, as zice ca e loc gramada la cele doua gratii, problema e ca stam atit de apropiati, incit nu stiu sigur cu care din noi si-ar trage-o.” „Vezi-ti bah de treaba, ne vede Florica si s-ar putea sa dormim ca cetina-n brazi” E si uite asa ies pe usa restaurantului ca din biserica, cu curu-nainte facind cu ochiul zimbetului care continua sa ma provoace. Devenise evident ca-mi era adresat si in seara aceea m-am sarbatorit cu gindu-n pantalonii ei mulati.

A doua zi am zburat, ca nu-mi aduc aminte sa fi atins pamintul, spre restaurant si micul lui dejun. Cind am intrat, gasca era deja la cafele. Intimplarea face ca fiul Floricai, care ne cunostea din Universitas, fiind student pe undeva prin Bucuresti, sa apara si sa vina glont la masa noastra. „Ce faceti bai? Nu m-asteptam sa va-ntilnesc aici. Ce-i cu obositele alea?” „Aha, imi zic, uite unu’ cu care ma pot intelege” Ia spune bah, daca ma bag pe aia care mi-o trage din priviri, n-o sa se supere maica-ta?” „E pe dracu! Ce treaba are bah, mama cu aia? Ce-i a ei? Astia-s odraslele barosanilor din CC, care fac armata prin baruri si restaurante. Baga-te linistit si daca mai e vreo amatoare, vorbeste-i si de mine” Aha, acum m-am prins si de ce erau baietii tunsi regulamentar.

Bun, ii fac fetei semn ca m-ar interesa numarul ei de telefon, banuind-o bucuresteanca. Fata se conformeaza si-i cere un ceva de scris ospatarului pentru a-mi inlesni contactul. „Ah, e fututa!” le spun, fara a banui ca in final, fututul voi fi eu, atit fizic, cit mai ales sentimental. Dupa ce-l scrie, impatureste biletelul si-l infige, realmente, privindu-ma complice, in buzunarul blue-jeans-ilor, care-i crapau pe pulpe si pe…tot ce mai porneste din ele.

A propos, am vazut ceva asemanator si chiar mai apetisant zilele astea. Hm, nu stiu cum, dar de cite ori vad asemenea splendori, imi renaste spiritul de posesie si libidoul imi invadeaza cutia craniana dupa care o ia navalnic in jos, datorita gravitatiei, localizindu-se-ntr-o zona anume, al carei nume ma jenez sa-l amintesc.

Dar sa revin. Cum noua ne venise deja micul dejun comandat si impachetat, am purces spre iesire. „Banuiesc ca asta-i pentru mine” ii soptesc extragind biletelul din capcana buzunarului. Mi-a raspuns cu un zimbet senzual, aprobator si plin de tilc care de obicei impodobeste fizionomia unei femei dupa orgasm. Deja ma simteam stapin pe situatie si privit de o intreaga masa uimita, ies prin cadrul usii, ca de Gaulle pe sub Arcul de Triumf, doar calu-mi mai lipsea intre picioare.

In sfirsit, in dupamiaza respectiva trebuia sa plecam si in mod cu totul inopinat am fost nevoit sa joc o v-ati ascunselea in gara Sinaia intrucit grupul respectiv lua acelasi tren spre Bucuresti. De jucat am jucat, dar de reusit nu mi-a reusit. Si ca un imens colac cazut peste un pui de pupaza, prospatura trece pe linga noi, imi zimbeste si „astept telefonul” facindu-mi cu ochiul in vazul celorlalti ochi cu care imparteam patul, citeodata.

Ochiul avea sa devina simbolul acestei calatorii. In primul rind trenul era plin ochi. In al doilea, tipeza si-a asezat cartierul general la doi pasi de noi si nu ma slabea din ochi. Si in al treilea rind, mai erau si ochii care ma sagetau, dar cu alte intentii. Evident ca scandalul era iminent. Altfel spus, cum as fi putut aplana un conflict inaplanabil? Si cind reprosurile venite din zona ochilor cu fulgere incepusera sa depaseaca numarul de decibeli admis, atragind dupa sine privirile contrariate ale altor zeci de ochi, am aruncat si eu un „bine si ce propui?” care a avut efectul bombei cu neutroni asupra sursei de scandal. Din acel moment am calatorit linistiti si decisi asupra viitorului imediat.

In Bucuresti, evident ca o usa s-a inchis, alta deschizindu-se si dupa vreo doua trei intilniri patimase cu fiica muntilor, in timpul carora ascultam Battisti in draci, am cazut bolnav. Bolnav de dragoste. Toate incercarile mele disperate si sexuale de-a scapa de vraja ei, s-au scurs pe apa Dimbovitei. Asa ca in scurt timp devenisem fututul de care pomeneam. Si asta n-ar fi o problema majora, ca trece, dar dupa unii autori, istoria in general are un caracter ciclic.

„Of mai Battisti, uite ce-mi facusi tu mie, ca de atitea pensieri, ramasei fara parole si timpit de cap”

Read Full Post »


by papa

Amurg de vis, al soarelui altar,

Din cer cobori pe riuri de clestar,

Cu aur si rubine, mindru crai,

Iar ochilor uimiti in dar le dai,

Bolti de margaritar.

*

Amurg zglobiu, neprihanit amurg,

Larma si ris aduci la noi in burg.

Argintul viu din case-l scoti la riu

Si se stropesc si-s toti uzi pina-n briu,

In apele ce curg.

*

Amurg de foc, incandescent tangou,

Vapai aprinzi in noi ca un ecou

Si negre umbre prin colturi intinzi,

Ca-n dar sa dai perechilor ce prinzi,

Navalnicul cadou.

*

Amurg cu flori, inmiresmat amant,

Impurpuri seara, tandru si pedant.

C-o boare delicata ca un fum,

O-nvalui si-o seduci cu-al tau parfum,

De amorez charmant.

*

Amurg prea scurt, ce vietile ne iei,

Te furisezi abil prin flori de tei,

Cu albe diademe sa-ncununi

Frunti dragi si obosite de batrini,

In parcuri, pe alei.

*

Amurg prelung, insingerat, temut,

Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.

Frumos, trufas dar niciodat’ spasit,

Pe veci vei fi al zilelor sfirsit

Si-al noptii inceput.

Read Full Post »

Plicul


by papa

 

Ti-ai ingropat in mine ginduri, ce te munceau

la ceas de taina

Si ma stringeai la piept nebuna, ma sfisiai

ca o tirana,

Ma sarutai cu buze ude, de-a lacrimilor

lung suvoi

Si ma purtai cu tine-n patul, pacatului

stiut de noi.

Tu sprijinita ma sorbeai, cu-a ta privire

calda, uda,

Simtind in tine cum crestea, aceea dorinta

ce inunda

 

31study-of-a-nude-posters1

Si sinu-ti tare-l apasai pe gura mea

muta de vise,

Cind voluptatea-ti dezgoleai si pulpele-ti

de dor incinse.

Si-apoi destinsa  te pierdeai, surizatoare-n

somnu-ti dulce,

Ca boarea, pielea s-o-nfioare si trupul lenes

sa ti-l culce.

Eu raminind sa iti veghez, faptura

de dorinti trudita,

Un plic facut bucati in pat, de o femeie-ndragostita.

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Zburatorul


by papa

zburator

M-adun 

din nou intr-un cuvint, 

ca tu citind s-adormi si vezi, 

c-apoi

ma voi schimba-ntr-un gind,

ca-n visu-ti,vis sa ma visezi.

Si-ncet,

in boare m-oi preface,

suflindu-ma pe trupu-ti gol,

incins

de visul meu ce tace

si-nfiorat de-al meu fior.

Si-n zori,

cu buze umezite

de sarutarile-mi tirzii,

sa-ngini,

gemind usor, “iubite,

deseara cind adorm, sa-mi vii!”

***

Read Full Post »