Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘padure’

De dragoste


by papa

La marginea padurii, as vrea sa ma mai culc,

Sa-mi cinte adierea in frunze verzi de nuc,

Sa ma-ncalzeasca raza, patrunsa printre crengi

Si roua de pe buze, cu buzele-ti sa-mi stergi.

*

Sa uit de lumea-ntreaga si tot ce zace-n ea,

Sa-mi pese doar de tine, stiindu-te a mea,

Si-nbratisati in iarba sa imi soptesti pe strune:

-Pornesti, dracu, grataru’, ca foamea ma rapune?

*

Si-atunci sa zbor cu fluturi, sa ma reped in lemne,

Sa le asez cu grija, ca sa le ard, pesemne,

Cu dragostea ce-ti port, sa imi aprind iar focu,

Si-n dezmierdari fierbinti, sa frig carnea lu’ porcu.

***

Read Full Post »


Am citit si eu prin ziare, ca tot romanul avid de cunoastere, despre apocalipsa, temporara, prezisa de un dezbracat din Tibet. De fapt, ceva, ceva auzisem cu putin inainte, pe blog, dar n-am dat atentie. Acum insa, cind am vazut ca un clar-vazator, care probabil e orb, ne instiinteaza cu exactitate ora si locul randez-vous-ului cu zona 0 si cind am citit ca unii isi sapa buncare in padure, m-am gindit in sinea mea cu voce tare, ca-i groasa. Si atunci, pentru ca n-am de gind sa m-apuc de sapat, m-am gindit sa-i fut un post pe blog.

Bun, ca suntem la voia Universului, am intuit-o de mult si nu mi-am schimbat parerea pina acum, dar ca noi, astia care in context universal suntem o particula de praf stelar, am fi in stare sa prezicem …chestii, cind noi nu stim de „mama noastra”, mi se pare ridicol. De fapt, mult mai ridicoli mi se par cei ce cred ca astfel de nostradamusuri ar fi posibile. Ca unora le fierb creierii in cap si se cred semizei, e normal, ca doar d-asta sunt ospicii pe lume, dar ca oameni sanatosi la mansarda halesc fabulatiile astea demente, e mult peste puterea mea de intelegere.

Nu, nu m-apuc sa judec pe nimeni, fiecare poate sa se-ngrope cind doreste si sa creada-n cine pielea lui vrea, dar cred ca am tot dreptul sa consider o aberatie, aberatie, asa cum altii o considera informatie credibila. Si sa fim intelesi, nu continutul mi se pare aberant, ca la urma urmei, la cite implozii, explozii, aparitii, disparitii si gauroaie se petrec in Univers, nu vad de ce ne-ar ocoli pe noi, dar ca poti sa prevezi o astfel de catastrofa, mi se pare mai catastrofal decit catastrofa in sine si imposibil de acceptat. Daca insa dezbracatul respectiv este de fapt un sarlatan, ca ala care cica traia-n padure, printre fragi si printre mure, atunci totul devine logic in ceea ce-l priveste pe tibetan si gogosile pe care le vinde credulilor. Cit priveste starea de sanatate mintala a celor care cred in astfel de shaolini, as spune ca e precara, asta ca sa fiu elegant in exprimare.

Dar uite ca timpeala nu se opreste aici. Hai sa presupunem si nu prin absurd, ca o asfel de catastrofa in care un ditamai cataroiul se va pravali peste planeta noastra cea albastra si va rade tot ce misca-n lumea asta, riul, ramul. Ca daca ar fi unul de marimea unui tramvai cu burduf, ar rade doar fo Romanie, hai doua. Dar ce te faci daca e cit Australia? Pai nu se cheama c-am bulit-o cu totii?  In fine, poate-mi explica si mie cineva ce rost ar avea sa te ascunzi ca orbetele pe sub pamint? Ca sa supravietuiesti? Pai adica ce fel de supravietuire o fi aia, vecin cu mortii? Si cit vei putea trai in astfel de conditii? De fapt intrebarea ar fi, pentru ce? Si hai sa spunem, ca daca tot m-am bagat in prezumtii, ca reusesti sa supravietuiesti si dupa ce s-au mai calmat radiatiile si atmosfera si-a revenit la normal, scoti si tu capul ca hirciogul. Ce dracu te faci de unul singur pe ditai Pamintul? Oameni, canci. Animale, canci. Mincare, canci. Apa tot canci sau poate c-ai mai putea da de-un ochi ratacit, dar infestat. Adica te-ai salvat de la o moarte fulgeratoare ca sa mori lent si-n deplina cunostinta de cauza? MmDa! Mi se pare ca trebuie sa fii si timpit si batut in cap sa-ti doresti asa ceva. Dar uite ca unii si-o doresc. Ei fiind mai ingineri, ce-i drept, si asta ma deranjaza cel mai mult, privindu-mi diploma din rama.

Read Full Post »


Compuneti patru versuri inspirate de aceasta imagine.

***

Serpuind stralucitoare printre uscaciuni si trunchiuri,

Luminata pe alocuri de iubirile-mi nepure,

Iar m-a inselat, trufasa, cu-a ei furca de raspintii,

Continuind sa ma tot poarte prin a anilor padure.

 

Read Full Post »

Paste Fericit !


si

atentie la iepuras,

ca e horny si-i poznas 

nu-i dus la biserica, 

si ajunsa in padure, 


orice fata poa’ s-o fure.

 

Dar de stai sa bagi de seama,

decit rugi si decit post,

mai bine

 

 
Un Paste Sexos!

 

 

Read Full Post »


                   

                   Nu stiu daca ati vazut pina acum documentarul de mai jos, dar pe mine, care nu-l vazusem, m-a socat. Daca nu l-ati vazut si aveti o jumatate de ora la dispozitie, cred ca merita s-o petreceti urmarind acest video clip. Dupa aceea, v-as ruga sa-mi spuneti parerea voastra despre personajul insolit, care constituie subiectul acestui reportaj.

                    Dupa parerea mea, desi nu pare, tipul sufera de o boala pe care n-as putea s-o definesc. Sa stai ani intregi sa te uiti in zapada, mi se pare absolut, incomprehensiv pentru un animal, cu atit mai mult pentru o fiinta rationala. Nu faptul ca traieste ca un pustnic mi se pare revoltator, ci faptul ca sta toata ziua ca pomul, cu care probabil ca vrea sa se identifice. Daca as fi vazut ca incearca sa se gospodareasca, in limitele posibilitatilor, cred ca i-as fi admirat tenacitatea si instinctul de conservare. Dar asa, ce dracu sa admir la el? Nici macar nu poate formula vreo explicatie, cit de cit, plauzibila, a starii letargice in care a ales sa traiasca. In fine, nu stiu daca e bine spus „sa traiasca”, intrucit, in acceptiunea mea, ce face el n-are nimic de-a face cu viata. Multi vor spune ca il duce mintea si ca nu e prost. Dar cum poti considera inteligent, un om care accepta aceasta stare vegetativa? Asta pe linga faptul ca sustine si vreo citeva ineptii. „Nu ma gindesc la nimic” Cum sa nu gindesti cind nu faci altceva, decit sa stai tot timpul pe ginduri? „Numai sfintii pot iubi omul”. Asta deja depaseste nivelul unei ineptii obisnuite. „Natura e a mea” Nu Vasilica, nu e a ta, tu esti al naturii.

                    Ce simt pentru un astfel de specimen? Pai in niciun caz nu-l compatimesc si nici vreo simpatie nu-mi trezeste. Nici macar mila. As putea spune ca e chiar mai putin decit as simti pentru un animal, pentru ca ala din cite s-a constatat, nu dispune de ratiune. Pe cind asta, dispune de ratiune, doar ca alege sa fie irational. Cred ca fiinta asta-mi provoaca repulsie, sila, dar nimic mai mult.

                    De ce-l discut? Pai pentru ca e o curiozitate. Un fel de specie, nou descoperita.

Read Full Post »