Marea hoinareala – Epilog

Gata si cu vacanta asta. Acum urmeaza socotelile, ca vacanta fara socoteli ar fi ca Papa patron la IBM, ceea ce e foarte departe de-a fi adevarat. Bun, deci, costul total al excursiei de 51 de zile, incluzind zboruri, hotelui, haleala si cadouri a fost de aproximativ CAD 18.000. Dar daca scadem cadourili, ca alea nu e musai, ajungem la fo 16.000, adicatelea, 10.000 de euro, ceea ce mi se pare extrem de convenabil. Si acum sa defalcam.

Hotelul in Cascais, Vila Gale(****) cu breakfast inclus a costat 2400 de euro pentru 31 de zile. Zborurile, 4 la numar, cred c-au insumat vreo 1700 euro. Excursiile din Sevilla au fost vreo 800 euro, Hotelul Cervantes(****) in Sevilla pentru 18 zile, fara breakfast, a fost vreo 1300 euro, hotelul Boutique(****) in Lisabona pentru doua nopti vreo 150 euro. Si restu-au fost restaurante, intrari pe la diverse obiective si alte maruntisuri, inghetate, trasuri, taxiuri, cafele, si alcooluri, ca viata fara alcool, e ca planeta fara apa, arida si stearpa. MmmmDa!

Referitor la haleala. In Cascais e ieftina. La orice restaurant obisnuit, fie ca-i pe faleza (Bolina) sau in centru (Tasca) exceptindu-le pe cele gen Casa Velha, un peste cu cartofi si legume costa 12.50 euro. Cam tot asa si cu bacalhau (cod fish), caracatita sau mai stiu eu ce alte vietati oceanice. De carne nu ne-am atins, asa ca nu stiu, doar de pui. Pui, adica pui, nu gaina. Si un pui la gratar cu cartofi prajiti, ca cel de mai jos, pentru doua persoane, e doar vreo 10 euro.

Iar in Sevilla am mincat de asemenea bine si destul de ieftin, dar mai mult porcisme. In poza cu sotia, la un bistro in Alameda de Hercules, portia respectiva era 10 euro si cred ca ar fi fost suficienta pentru 3-4 persoane, desi ei o vindeau ca pentru doua. Tapas erau in general 2 sau 3 euro/ pe portie, dar am gasit si cu 1 Euro. Si in mod sigur cu trei portii te cam saturi. Vinul casei e cam 6 euro/500 ml. Dar in alimentare gasesti vin foarte bun cu 2, 3 euro pe litru.

Prosciutto, caruia spaniolii ii spuneau jambon iberico, desi era acelasi lucru, era destul de scump, dar depinde si de unde-l cumparai sau poate de calitate. N-as putea sa spun exact pentru ca preturile erau nejustificat de diferite. Poza de mai jos, cu nenea ala, a fost facuta-n Cordoba si un subway barosan numai cu prosciutto costa doar 3 euro.

 

SONY DSC

Inca ceva. Daca hotelul nu include breakfast-ul in pretul camerei, nu-l luati separat pentru ca nu merita 12 euro. La orice bistro poti avea un breakfast baban cu 6 euro, incluzind cafeaua. De fapt spaniolii isi luau un toast pe care puneau doar ulei de masline si rosii, blended, chestie care costa vreo 2 euro, cu cafea.

In concluzie, exceptind cadourile, ajungem la vreo 200 euro/zi, ceea ce e excelent. Atit de excelent incit la anul o vom pune de trei luni pentru ca-n Canada, martie e tot o luna de iarna. Si am decis sa bagam un 2 saptamini de Cascais, 2 de Algarve, 4 de Barcelona si inca 4 de Tenerife. Nu stiu voua, dar mie-mi suna binisor spre bine, exceptind deplasarile.

Insa pina atunci, 2 luni in RO, din care doua saptamini in Dubrovnic.

Si-am incalecat pe-o sa … Ca de unde cal?

Read Full Post »

Don Carpaccio

Bine e sa n-ai ce face! Sa n-ai ce face din obligatie sau necesitate, ca de facuturi din placere n-am auzit pe nimeni sa se plinga. Si daca nu se plinge nimeni, de ce m-as plinge eu? Nu ma pling, ba dimpotriva, relatez. Iar astazi voi relata vizita de ieri, ca de cind am abolit sclavia, o tinem intr-o petrecere si-ntr-o vizita. Ba la noi, ba la altii, asa cum le sta bine unor fosti iobagi, deveniti peste noapte oameni liberi. Cum spun, simbata trecuta am fost la o onomastica, pe o caldura demna de orice tara africana, iar duminica am avut ca invitati la masa, o pereche de portughezi cu care ne petrecusem ceva timp prin restaurantele Cascais-ului, acolo unde se refugiaza ei in timpul iernilor canadeze. Si deasemenea o pereche de chilieni, prin intermediul carora i-am cunoscut pe portughezi.

Duminica asta, adica ieri, am avut alti invitati la masa. De data asta mai romani. Cei cu care ne jucam de-a canasta. Si uite cum, din aproape-n aproape, am ajuns la subiectul acestui post, Carpaccio.

Am hotarit de capul meu, dar cu aprobarea sotiei, ca de data asta s-o dam pe vaca. Asa ca la main dish am bagat traditionalul New York stake iar la antreu, subiectul. Adica pe respectabilul Don Carpaccio.

Carpaccio asta, in eventualitatea ca nu stiti, desi m-as mira, se pregateste din cel mai fraged muschiulet de vaca. Aici ii spune tender loin si e fix fileul mignion pe care-l mincam in Amzei, colt cu Victoriei la Restaurantul … Mignion. Nu cred ca-l scriau cu „gn”, dar asta-i un detaliu irelevant. Bine, acolo-l mincam tartar, dar din aceeasi carne.

Cred ca s-a inteles ca si in cazul Carpaccio, carnea e cruda si nici macar tocata, dar va pot spune ca a fost ca untul. Deci, am luat muschiuletul, si l-am taiat felii tranzversale, in raport cu fibra. Apoi l-am batut cu … podul palmei. Da, nu va mirati, atit e de fraged. Si l-am asezat in lungul, sa-i spun … farfurie? Am „presarat” putin ulei de mesline si zeama de lamiie care au rolul de a-l „gati”, daca se poate spune asa. Aici ii spune cured. Iar in mijloc i-am trintit o salata de baby arugula. Asteia am aflat ca ii spune rucola sau aragula in RO. L-am garnisit cu citeva limbute de parmigiano reggiano si i-am lasat muti pe invitati.

La main dish, cum spuneam, am executat un NY stake si o salata cu pine nuts si brinza de capra. Ca garnitura am bagat niste gnocchi cu pesto si citeva felii de avocado. Stake-ul l-am facut dupa cum urmeaza. Am incins bbq-ul de-l luasera transpiratiile, adica pe la vreo 700F care sunt 370C dupa care am asezat carnurile 1.5 min la ora 10, 1.5 min la ora 2 si pe o parte si pe alta pentru un medium rare cu marcaj sexos de gratar.

La desert, care a fost un mix berries pie adus de sotie, am bagat un cocktail muncit din greu. Dintr-un pepene rosu am scos tot continutul pe care l-am strivit cu scula pentru piureu. Ca daca-l bagi in blender se face o mare spuma de care nu am reusit sa ma indragostesc. Dupa care am bagat zeama la loc in pepene, am turnat o juma’ de sticla de rom si am presarat ceva menta fresco din gradina, ca sa se bucure si zeama aia, nu doar noi.

Deschiderea sau primirea am facut-o cu cite doua tarte cu icre de somon si un pahar de Gin-Martini (cu maslina).

In incheiere le-am batut pe fete la canasta de nu stiau cum sa fuga mai repede de la masa.

Si acum citeva poze, ca sa nu se creada ca ma laud fara acoperire.

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Revelion 2018 – in alb-negru

Cum spuneam, am cam fost rapus dupa noaptea de Revelion. Ca, vedeti voi, am eu asa un organism care nu se poate odihni in timpul zilei, iar cind ii vine lui sa se doarma pe el, pac Revelionul. De ce nu se tine petrecerea in timpul zilei, n-am idee. Cert e ca ajuns la 9 seara, esti si darimat fizic si satul cu tot ce-ai ingurgitat peste zi. Si atunci, noaptea respectiva, nu faci decit sa tragi de tine. Si-am tras. Ca ce era sa fac? Totusi, antrenul m-a tinut treaz pina pe la 4 cind s-a retras si ultimul „tramvai”. Ei bine, in acel moment am cazut lat, dar si lung. Ce mi s-a parut totusi curios, e ca dupa doua ore eram drepti si nu in pat. Asa ca m-am apucat de smotruiala. Era, neica, o debandada totala. Drept pentru care am muncit de mi-a venit acru-n gura. Ca pe cine draci sa chemi la curatenie pe intii ianuarie? Pe mine, ca doar eu eram in stare de, oarecare, functionare. Si unde mai pui ca la 2:30 reveneau toti revelionistii pentru ca ciorba era neatinsa si inca mai ramasesera antreuri, salate, juma’ de friptura, fo 50 de sarmale si bautura. Cu alte cuvinte, conditii propice pentru un al doilea revelion, dar mai pe lumina.

Si sa stiti ca atit organizarea cit si petrecerea-n sine au fost apreciate … in gura mare. Nu mai spun de ciorba, sarmale si piftie. Erau toti extaziati de parca-i napadisera orgasmele. Probabil ca se udasera-n gura, ca altfel nu-mi explic entuziasmul cu care mi-o spuneau.

E si acum bag fo citeva poze ca sa ramina posteritatii dovada certa ca si in 2018 eram cu totii in stare de functionare si cu zimbetul pe buzele gurii (zimbetul celorlalte buze, desi m-am straduit, n-am reusit sa-l pozez, ele fiind dosite)

Asa aratau mesele inchiriate de la Higgins. A, si fetele de masa si jumatate din scaune tot de la ei erau.

SONY DSC

Asa aratau revelionistii, neinchiriati, ca Higgins inchiriaza numai mijloace fixe.

SONY DSC

Asa arata piftia si ceva muraturi, ca restul n-avea rost sa mai pozez.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Io-te s-o poza mai personala

Cum spuneam, s-a mincat, s-a dansat, mai pe sus

SONY DSC

si mai pe jos

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Dupa care lu’ 2017 i-a sunat ceasu’

SONY DSC

Iar a doua zi, adica ieri, ne-am adunat din nou pentru a incheia socotelile culinare, dar tot binedispusi, desi cam paraditi, fizic.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

In incheiere nu-mi ramine decit sa sper ca pozele v-au placut si sa va urez un

La Multi Ani cu sanatate, optimism si bani!

Read Full Post »

Revelion convulsiv

Ia sa vedem ce draci de Revelion am petrecut eu, gripat fiind.
In primul rind am inchiriat mese la care sa asez 24 de potentiali petrecareti. Zic potentiali intrucit socoteala d-acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg, sase dintre ei fiind la fel de raciti ca mine.

 

Evident ca si lower level-ul fusese aranjat pentru dans si dezmat, numai ca pina la urma dezmatul s-a redus la fo ora de dans la care au participat doar valizii.

Apoi au venit „petrecaretii” cu care, dupa vreo doua whisky-uri si vrajeala introductiva, cu „ce mai faci”, „ce bine arati”si alte amabilitati introductive,

am hotarit, de comun acord, ca poza de grup s-o executam atunci cind inca mai eram sobri. Ca o paranteza, pe perete, de-a dreapta semineului se poate observa maschera dupa care ma ascund in avatar.

Evident ca n-a lipsit nici traditionala poza cu bradul, care sa ne scoata in evidenta transformarile survenite de la Revelionul trecut. Doar bradul raminind neschimbat, ca de, una-i omu’, alta pomu’

Dupa care s-a trecut la devorarea preparatelor si la degustari repetate.

Cind pragul dintre ani se apropiase, ne-am adunat in jurul televizoarelor, unii pe sus, altii pe jos

pentru a-l primi cum se cuvine pe 2016. La cererea telespectatorilor am intrat pe CNN pentru a urmari The Big Apple la el acasa

Dupa care, cum spuneam, s-a dansat pret de vreo ora, s-a mai mincat si baut si evident s-a mai plecat, fiecare pe la casele lor. Dar intrucit nu s-a reusit ingurgitarea tuturor preparatelor, ne-am reunit din nou pe inserat pentru a continua ce incepusem c-o seara inainte.

E, si cam asta a fost Revelionul meu convulsiv, la care, dpdv strict medical, m-am simtit ca un cur. In rest, s-a ris si petrecut ca de fiecare data. Asa ca pina la urma si noi „gripatii” am uitat de suferinte.

 

 

 

Read Full Post »

Yesterday @ Father’s day

In primul rind mi-am creat fondul propice unei sarbatori

Dupa care mi-am luat avint si-am purces la horicultureala, plantind tot felul de aranjamente florale si rupindu-mi spinarea. Poze n-am facut, ca cine-si face poze muncind? Poate doar actorii, muzicienii, politicienii si sportivii, da eu n-am vazut pe vreunul de la salubritate sa-si faca poze cu tomberonul. Iar eu, lucrind la spatii verzi, numai la poze nu-mi statea mintea. Dupa ce am terminat de horticulturilizat gradina, cam spre prinz, mi-am tras un mojito, dar in loc de zahar, am pus maple syrup si m-am tras la umbra. Uite asa, am mai blogarit putin, ca ce draci era sa fac la umbra? Peste vro ora apare si Piratul, propunindu-mi un cool-tub. Imi zic, „why not?” si intru-n „valuri”, nu inainte sa-mi umplu sonda cu un Campari-orange juice si multa gheata. Ca tot eram acolo, ne-am tras si niste poze. Unele in apa, altele sub apa, functie de pozitia capului.

                    Dupa baie, a urmat plaja, iar apoi, pregatirile pentru cina-n trei. Cum luasem lobsteri, era clar ca o vom arde cu sea food. Intrucit Piratul nu le are cu racii, i-am luat un fileu de tilapia. Am luat si unul de pastrav, dar ala pentru un tartar. Asa ca, am pregatit dupa cum urmeaza: ca aperitiv, ardei copti cu brinza de capra si cite doua fisii de bacon. Apoi, tarte cu tartar de pastrav si la final, lobster, pentru noi si tilapia pane, pentru Pirat. 

         Ei si cam atit cu mincarea. De fapt, cind am ajuns la lobsteri, eram deja cam satuli, asa ca am impartit unul singur, frateste. In acelasi menu, a intrat si-o sticla de sampanie, pe care am executat-o fara mila. Tot atunci si tot acolo, ne-am tras si niste pupaturi haioase si, evident,  citeva poze, din care rezulta, cit se poate de clar, ca Piratul imi calca pe urme, dintr-un anumit punct de vedere. In fine, n-am sa va arat poza respectiva si french kiss-ul cu paharul de sampanie, dar ma puteti crede pe cuvint.

Read Full Post »