Blogusorul papal 2019

by papa

Aho, Aho femei cuminti

Si barbati scosi, rau, din minti,

De-atitea femei cuminti,

Eu sunt Nou, sunt Anul Nou,

Curind voi iesit din ou

Si-as dori sa va urez,

Dar si sa va sugerez,

Nu la mic, ci doar la mare,

In suflet si-ntre picioare,

Fericire si caldura,

Bani, mult sex si bautura!

-Ia mai minati, mai, sa rasune-n munti si-n vai!

-Cred c-o sa te indispun, asta-i bici, nu-i tanc, nici tun.

Partuze si voie buna,

O viata cit mai nebuna,

Fara dogme si restrictii,

Constringeri si inchizitii.

Fara gind preconceput,

Fara frica de-nceput.

Viata-i una, cum se stie,

N-o inmormintati de vie!

-Ia mai minati, mai, din bici sa iasa vapai!

-Nu sunt vreunu de la mediu, dar chiar ti-ai dori incendiu?

Doamnelor va urez voua,

S-aveti un barbat cit … noua,

Iar barbatilor de casa,

O nevasta credincioasa!

Nu, n-am spus „evlavioasa”

Credincioasa cui vrea ea,

Dar cu tact si cu „perdea”

Caci cum stiti, viata-i si scurta,

De ce s-o mai faci si sluta,

Cu un mort de beat in pat,

Impotent si bosumflat?

-Ia mai minati, mai, si sunati din zurgalai!

-Zurgalaii-s pe dolari, pe roni, adu-ti calusari.

Iar voi soti cu sex in minte,

Ascultati si luati aminte,

Aste citeva cuvinte:

Orice fapta nestiuta,

E ca viata nenascuta,

Dar vedeti-va de casa

Si de cin’ v-a fost mireasa.

Domnii-s domni, nu fiti birjari

Si nici porci. fiti doar magari,

Sau, mai bine zis, curvari!

Si nu va urez sa fiti,

Dar in cazul c-o ginditi,

C-o ginditi si-o si doriti,

Sa stiti cum s-o-nfaptuiti.

-Ia mai minati mai voinici, fum sa iasa din opinci!

-Ai vrut foc, ai vrut si „bum!”, iar acum iti trebui’ fum?

Oameni buni, oameni frumosi,

Fiti cu voi mai omenosi,

Nu ciufuti si artagosi,

Fiti veseli si plini de viata,

Chiar si dis-de-dimineata.

Nu va faceti viata chin,

Ca nu-i vorba de destin,

Ci de cum o vreti sa fie,

Cu necaz sau bucurie.

Fericiti-va c-o-aveti,

Fara cai verzi pe pereti.

Traiti-o din plin, ca-i una,

Nu din cind in cind, ci-ntruna,

-Ia mai minati plugul, mai, fete mari si voi flacai!

-Fete mari? Poate-ntr-a doua. Eu-s aproape intr-a noua.

Iar daca sunteti parinti,

Sa aveti copii cuminti,

Fara ghimpi sau tatuaje,

Si feriti de anturaje

Cu dementii de pripas,

Care trag, din pungi, pe nas,

Sau care isi baga-n vena,

C-asta-i azi „viata mondena”

-Minati, mai, paharu-i plin, ba cu tuica, ba cu vin!

-Anule, tu esti chiar chior, nu ma vezi ca sunt minor?

In politica s-aveti

Parte de oameni destepti,

Cu coloana vertebrala,

Nu pusi pe capatuiala,

(Prin coruptii si ciordeala,)

Pentru bunastarea lor,

Nu si-a bietului popor.

Bagati hotii in pirnaie,

C-aia-i bena de gunoaie

Si-n alegeri sa aveti,

Candidati onesti si drepti!

(Mi se pare numai mie,

Ca ce-am spus e-o utopie?)

 

-Ia minati boii cu spor, inainte, pe ogor!

-Bai, noi suntem din alt soi, boii ne mina pe noi. Nu-nainte, ci-napoi.

Iar tu care ma citesti,

Desi nu stiu ce-ti doresti,

Te rog, acum, la final,

Nu ma face-un An banal.

Fa-ma vesel si placut,

Sa regreti cind ti-am trecut.

Eu sa-ti fi fost tie anul,

Cel mai tare pe tot planul,

Fara crize si-atentate,

Fara state conflagrante,

Fara lipsuri si seisme,

Fara boli si cataclisme,

Fara „vai!” si fara „au!”

Si urit ca un bau-bau.

Fara „au!” si fara „vai!”

Sa-ti fiu frumos ca un crai,

Sclipitor si plin de bani,

La Anu si-ntr-un Multi Ani!

-Gata, mai, ca mi-ai mincat, ficatii, cu-al tau „minat”

-Bine,  mina-te tu singur, dar vei regreta, te-asigur.

Read Full Post »

O zi aproape obisnuita

Liceul a fost pentru mine o oaza de cunostinte, intr-un desert arid in informatii.  De fapt, daca stau sa-mi aduc bine aminte, a fost mai mult gaoaza, decit oaza, pentru ca studiul nu s-a axat pe programa comunista, ci pe alte programe mult mai atractive, pe care, ca autodidact ce eram, le concepeam cu truda si sacrificii. In fine, nu mai lungesc introducerea intrucit ma impinge cuprinsul de la spate.

Eram prin clasa a XI, cind, fiind proaspat exmatriculat din Liceul #33, pe motiv de absente, m-am vazut nevoit sa ma transfer, cu ajutorul unor „telefoane”, la Liceul #32, de care v-am mai povestit. Ce nu v-am povestit, e ca eram o gasculita de vreo citiva fosti colegi de scoala generala care in fiecare dimineata calatoream din Drumul Taberei, cu autobuzul 37, pina la Berzei, de unde unii urmau sa ia tramvaiul 20 spre 1 Mai, iar alti o ardeau pe jos spre Balcescu. Asa ca Berzei fiind punctul terminus al calatoriei in grup, cam aici se hotara programul zilei si cam de aici incepeau aventurile.

„Ce facem, bah, astazi? Eu am chef de baut” zice Ovi

„Pai atunci ce mai asteptam aici? Ca 20-ul ne duce la balamuc, nu la bautura” adauga Papa

„Citi bani avem?”

Si ne apucam de scotocit. Pina la urma stringem vreo 40 de lei. Bani insuficienti pentru dorintele noastre dionisiene. Numai ca Ovi avea un plan „B”

„Bah, uite cum facem. Luam un taxi, mergem la mine, luam cojocul lui taica-meu, il vindem in Lipscani si ne-nvirtim de vreo 500”

Bun, planul fiind aprobat de citiva musterii, Ovi, Cuti, Anda si Papa opresc un texiu si dusi au fost. Luam cojocul, pe care probabil ca Ovi cel batrin tocmai il acontase, ca prea arata nepurtat, si ne oprim in Gabroveni. Ovi, in costum de scoala, cu matricola pe un brat si cu cojocul pe celalalt, intreba trecatorii daca-i intereseaza chilipirul. Evident ca-i intreba p-aia care aratau a chilipirgii. Ei bine, in cincispe minute cojocul a fost maritat iar noi ne-am trezit cu vreo 550 de lei in cont. Asa ca, uite-ne in drum spre aeroport. De ce tocmai la aeroport, nu stiu, dar asta a fost propunerea si cum n-au existat obiectii, a fost adoptata. Ajunsi acolo, ne-a oprit potera la bariera sa ne intrebe ce treburi aveam noi la aeroport. Ovi, care era mai tupeist si care greu se pierdea cu firea, zice : „tov plutonier, avem o lucrare despre maretele realizari ale socialismului”

Nu stiu sigur, dar cred c-am avut noroc, intrucit politistul i-a facut semn taximetristului sa treaca. Ajunsi in aeroport, ne-am dat seama ca nu era rost de baut, decit poate doar vreun Pepsi, preturile fiind total neprietenoase. In concluzie, am ars un suc si am sters-o. Ajunsi din nou in Berzei, nebauti si cu banii injumatatiti, dam navala in prima alimentara si ne luam citeva fiole pe care le ardem intr-un parc pe-o banca. Am baut cam pina s-a muiat banca sub noi. Anda, care doar s-a pupat de vreo doua ori c-o sticla, fiind cea mai treaza.

In acel moment Cuti preia initiativa. „Haideti bai in Cismigiu sa ne dam cu barca” Evident ca nici propunerea asta n-a intimpinat vreo contra, asa ca direct la debarcader ne-am oprit, dar dupa un drum extrem de anevoios si serpuitor. Luam barca si dai la visle. Cind ajungem pe linga un mal, aproape de Monte Carlo, tot Cuti, ca bag sama asta avea cele mai multe idei, zice: „Bah, eu as face baie” si pina sa ne opunem noi, il vedem sarind in apa, imbracat si cu capul inainte, ca la concursurile de inot. In apa n-a reusit sa intre complet, apa fiind doar pina la genunchi. Noi credeam c-a ramas lat, dar dupa doua secunde de confuzie, se ridica, cit era de-nalt si c-o mare pizda in frunte de unde i se scurgea o suvita considerabila de singe. Noi, vazindu-i fata plouata si la propriu si la figurat, plus tinuta flescaita, ne-am pus pe un ris sincer si zgomotos de dirdiia barca sub noi.”Bah, da’ ce bine-noti!” „Lu’ asta i-a venit ciclul la cap” „Sa-ti imprumut tamponul meu?” si multe alte comentarii urlate printre lacrimi de ris.

Da’ vezi ca beat, beat, ud, ud, cap spart, cap spart, dar de idei tot nu ducea lipsa. „Bah, sa va fut! Mai bine mergeam in Herastrau. Hai la scoala sa ma spal” Noi mai aveam putin si cadeam din barca de ris. Mistourile s-au tinut lant, cu atit mai mult cu cit ii crescuse un cucui  care-i schimonosea fata intr-un fel aparte. De aici avea sa i se traga porecla „unicornul'”

In fine-l urcam in barca, ne-ntoarcem la debarcader si plecam spre Balcescu unde tanti-sa era un fel de directoare adjuncta sau nu-s ce mama dracu era si aia. Intram in liceu si urcam scarile printre elevii care le coborau si care se uitau la noi ca la urs, mai ales la el care inca mai siroia de apa insingerata.

Cum-necum, ajungem la infirmerie si aia se sperie cind vede in ce hal arata. Eram cu totii binedispusi, duhnind a tutun si bautura. Nu stiu cum, nu stiu cind si de catre cine, directorul a fost informat si-l vedem deschizind usa infirmeriei, in timp ce gagica-l pansa pe Cuti. Cind ne vede in ce hal aratam, ne invita politicos „Treceti in cancelarie imediat. Voi doi cine sunteti?” ii intreaba pe Ovi si Papa. „Pai eu sunt mama ranitului si el e sotul meu” spune Papa aratind spre Ovi. In momentul ala, am izbucnit toti in ris, inclusiv infirmiera si bandajatul care gemea, „mama, mama sa nu ma lasi sa mor!” „Sunteti niste derbedei” mai urla directorul care nu gustase gluma. „Putiti a bautura si tutun. Las ca v-aranjez eu! De la ce liceu sunteti?” „Don director, sa stiti ca noi am baut doar ceai, putoare vine de pe hol si sa va spun drept, n-am vazut asa debandada ca-n liceul asta. Se fumeaza si se bea ca la meci. A propos, fumati? Doamna infirmiera, dati-i un Kent si lu’ don director, ca e suparat.” mai zice Ovi si plecam agale spre cancelarie. Cuti purta un mare turban alb  pe cap si cum era mai masliniu „bah, tu esti ala cu „rapirea din serai?” „Nu e bah, ca ala avea s-un cal intre picioare” „Pai el o fi fost modelul. Ia zi bah, tu le-ai pozat?”  si tine-o-ntr-un ris.

Ajunsi in cancelarie, lucrurile s-au derulat cu repeziciune. Directorul a pus-o de-o morala. si le-a promis o eliminare lui Cuti si Anda, iar pe Ovi si Papa i-a pirit directoarei de la „32”

Nu stiu voi, acum, dar noi, atunci, ne-am cam cocosat de ris. Pina la urma vestea, cum ziceam, a ajuns si la urechile lui Bughici, directoarea noastra care ne-a spus, a doua zi: „sa nu va mai prind ca va duce beti prin alte licee. Trebuia sa fi venit aici, nu sa ne faceti de ris prin tot Bucurestiul?” Si cam asta a fost tot.  Va spusesem deja ca liceu ca „32” nu cred sa fi existat pe undeva prin tara. Este c-am avut dreptate?

Read Full Post »

Revelion convulsiv

Ia sa vedem ce draci de Revelion am petrecut eu, gripat fiind.
In primul rind am inchiriat mese la care sa asez 24 de potentiali petrecareti. Zic potentiali intrucit socoteala d-acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg, sase dintre ei fiind la fel de raciti ca mine.

 

Evident ca si lower level-ul fusese aranjat pentru dans si dezmat, numai ca pina la urma dezmatul s-a redus la fo ora de dans la care au participat doar valizii.

Apoi au venit „petrecaretii” cu care, dupa vreo doua whisky-uri si vrajeala introductiva, cu „ce mai faci”, „ce bine arati”si alte amabilitati introductive,

am hotarit, de comun acord, ca poza de grup s-o executam atunci cind inca mai eram sobri. Ca o paranteza, pe perete, de-a dreapta semineului se poate observa maschera dupa care ma ascund in avatar.

Evident ca n-a lipsit nici traditionala poza cu bradul, care sa ne scoata in evidenta transformarile survenite de la Revelionul trecut. Doar bradul raminind neschimbat, ca de, una-i omu’, alta pomu’

Dupa care s-a trecut la devorarea preparatelor si la degustari repetate.

Cind pragul dintre ani se apropiase, ne-am adunat in jurul televizoarelor, unii pe sus, altii pe jos

pentru a-l primi cum se cuvine pe 2016. La cererea telespectatorilor am intrat pe CNN pentru a urmari The Big Apple la el acasa

Dupa care, cum spuneam, s-a dansat pret de vreo ora, s-a mai mincat si baut si evident s-a mai plecat, fiecare pe la casele lor. Dar intrucit nu s-a reusit ingurgitarea tuturor preparatelor, ne-am reunit din nou pe inserat pentru a continua ce incepusem c-o seara inainte.

E, si cam asta a fost Revelionul meu convulsiv, la care, dpdv strict medical, m-am simtit ca un cur. In rest, s-a ris si petrecut ca de fiecare data. Asa ca pina la urma si noi „gripatii” am uitat de suferinte.

 

 

 

Read Full Post »

QQ

 *

                   Stiu ca va uitati patrat intrebindu-va „ce se intimpla?”. Ei, ce sa se-ntimple, astazi pregatim un liqueur. Si pentru ca reteta e frantuzeasca, numele bauturii este Quarante-Quatre. Vreti sa stiti de unde vine acest „44”? Well, din modul de pregatire. Iata despre ce e vorba. Intr-o portocala bine spalata, se fac 44 de gaurici (ca de furnici) in care se baga 44 de boabe de cafea. Boaba si gaurica. Apoi portocala astfel insamintata, se introduce impreuna cu 44 de cubulete de zahar intr-un borcan pintecos si cu o gura suficient de larga pentru a inghiti portocala cu totu, ca-n imaginea de mai sus. Si pentru ca vrem liqueur, nu compot, mai adaugam un litru de vodka sau de rom alb, dupa gust. Asta nu inseamna ca am scapat de acel obsedant 44, pentru ca dupa ce inchidem ermetic borcanul il vom lasa timp de 44 de zile la rece si intuneric, inainte de a-i degusta continutul. Indicat e ca in timpul celor 44 de zile sa agitam borcanul de cel putin 44 de ori. Acum c-ati aflat, spuneti si voi, ce alt nume mai potrivit i-ar fi putut da frantuzii acestui liqueur?

*

Read Full Post »

Chef

                    Sa ne-ntelegem! Nu ma deranjaza trecerea timpului, ci doar irepetabilitatea lui. Nu, nu va imaginati ca mi-as dori sa retraiesc vreo spitalizare sau vreo boala lumeasca, dar cind vine vorba de petreceri, chiar le simt lipsa celor de demult. Nu a petrecerilor in sine, cit a frecventei cu care se intimplau. In fine, asta e, si-o iau ca atare, ca doar nu exista alternative. Ieri la petrecere a fost exact ca pe vremuri, diferenta e ca pe vremuri o tineam langa, ca alte griji n-aveam. Unde mai pui ca unul dintre invitatii de aseara, si-a trait tineretile cam in acelasi mod si in aceeasi perioada. Ba as zice, cu mult mai tumultos decit mine, intrucit eu am avut de pierdut vreo cinci ani cu facultatea, el, nu. E si uite asa ne-am amintit de Snagov, de arabi, de fete, de „colegi”, de discoteci, restaurante si bairamuri. Va veti da seama din poze, la cine ma refer. Lasind insa amintirile comune, sa mai spun ca aseara petrecerea a fost la inaltimea pregatirilor. Toata lumea a venit chitita pe baute si distractie, asa ca participarea a fost totala si fara rabat. Am sa incep prin a va prezenta citeva pregatiri, dupa care voi insera imagini din „dezmat” si vreo doua imagini cu surpriza serii. Daca as sti cum sa procedez, as atasa si-un clip, dar intrucit nu mi-a reusit incercarea, ma voi rezuma la acele instantanee.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Read Full Post »

Rêve_lion 2011

Chiar asa, cine o fi asociat visele cu leii ca sa boteze trecerea dintre ani?  De ce Revelion si nu Revecochon? Da-n fine, cine dracu sta-n loc de etimologii, cind e vorba de bairam? Si uite asa m-am apucat de pregatiri si decorari interioare. Una peste alta (hmmm, suna cam lesbi), as zice ca am facut o treaba buna. Ce nota mi-ati da?

Asa ca, nu mai raminea decit sa umplu spatiul cu revelionisti. Ca urmare, pe la 9:30 a-nceput sa se anime atmosfera, toti chititi pe petrecareala. Asa ca am mincat, am baut, ne-am prostit si scalimbaiat, am ris si am dansat in draci. Adevarul e ca ne-am cam batut joc de piciorusele noastre, dar cauza era mult prea nobila pentru a ne plinge.

Pe la patru dimineata, rupti de oboseli, placute de altfel, am tras obloanele, nu inainte de hotari sa continuam ceva mai tirziu, pentru a termina haleala si bautura pe care nu reusisem sa le ucidizam. Dar despre Cina cea de taina, in postul urmator.

Read Full Post »

Bairam in megapixels

Simbata seara aveam petrecere, asa ca m-am apucat dis de dimineata de BBQ-it in backyard, sub privirile curioase ale „vecinilor”

In acest timp, Piratul facea aprovizionari si pentru party, dar si personale. Pirata lui facind parte din a doua categorie.

Pe seara, incep s-apara petrecaretii. Lume multa neica, dar toti chititi pe petrecareala, asa cum ii sta bine romanului.

S-a mincat, s-a baut,

s-a dansat in draci,

dupa care, toata lumea a trecut la o siesta impusa de surpriza serii,

care n-a intirziat sa-si faca aparitia in aplauzele invitatilor.

Asa ca, timp de o ora, mariachi ne-au tras tot felul de cielito lindo de contrabando, dar fara marijuana que fumar.

La inceput ne-am multumit cu ascultatul si privitul,

dar asta pina cind Baloo a simtit ca-i curge ceva singe de aztec prin vene,

si atunci, urmindu-i exemplul, ne-am napustit cu totii sa topaim in jurul lui ca iezii.

Ba mai mult, am dat si-o mina de ajutor lautarilor cu instrumentele care ornau peretii.

Mai apoi ne-am tras si in poza pentru a certifica prietenia de milenii intre popoarele noastre,

totul culminind cu un cucurucucu napraznic, cind am si dat-o pe un urlet general, de-ai fi zis ca agonizam in grup, in urma unei sodomizari simultane

Cind ne-am mai revenit din dureri, am trecut la tort, cafele si sampanii, pentru a pune la loc ce dadusem jos cu dansul.

Dar dupa ce sarbatorita ni l-a servit spre devorare,

am pus-o din nou pe dezmat. Mai in grup, 

mai in duete, ba chiar si ceva solo-uri sexoase

E si uite asa am tinut-o pina mai spre dimineata cind am inchis pravalia, intrucit nu mai eram in stare nici sa ajung la pat. Bine ca am avut doua filipineze care au spalat si aranjat totul, altfel fo saptamina ar fi stat casa intoarsa cu cucurucucu-n sus. Ba unde mai pui ca fetele, dind dovada de initiativa si simt estetic, au adunat toate florile primite de sarbatorita, baloanele din basement, si-au creat un fel de mini-corner policrom, pe care l-am admirat cind am coborit la cafea.

Cu asta s-a cam incheiat bairamul. Urmatorul va fi de Revelion.

Read Full Post »

Orgasme papale

Functie de tara din care privesti problema, duminica voi pleca sau voi veni, in vacanta. Oricum ar fi, un lucru e cert, pentru tot restu’ lunii octombrie, nu voi mai calca pe la serviciu si asta echivaleaza, nu cu unu’, ci cu un intreg sirag de orgasme. Orgasme papale, evident. Dar pe linga orgasmele astea, va mai fi si placerea de-a revedea parinti, vechi prieteni, ceva germanii si nu in ultimul rind, amici de blogareala. Am sa maninc, am sa beau si am sa fuck, cam ce nu pot face in acest moment. Ma simt de parca as privi orasul de undeva de sus, dintr-o mansarda, excitat de perspectiva explorarii si de caldura degajata de ambianta nou creata. Da stiu, acum sunt inca la serviciu si ce ma inconjoara nu aduce nici pe de parte cu visul meu. Dar cind vine vorba de munca, posed o extraordinara capacitate de-a ma detasa si transborda in locuri placute mie, cu sampanii, ordevuri, cruditati,  nuditati si panorame, in lumina calda si jucause a unei luminari. Si atunci realitatea, oricit de abjecta, devine detaliu. Singura problema e zborul si cum maica-mea nu-i vreo barza, nici eu n-am iesit cocor. I-am auzit pe multi spunind ca le place sa se dea cu avionul pentru ca acolo sus se simt liberi. Liberi sa ce? Sa dirdiie de frica?  Eu in avion sunt mai crispat decit pubertistul care o baga pentru prima oara la caldura si care observa ca e alb ca varul, tocmai cind are mai multa nevoie de circulatie periferica. Dar pe de alta parte, sexul cred ca ar fi cel mai bun antidot impotriva fricii. Sexul si bautura. Atita timp cit esti cu dinsa-ntrinsa, nu-ti mai pasa de lupinguri, turbulente, goluri de aer sau ca te prinde barbatu-sau. Ei, dar bine ar fi daca macar as putea dormi.  Ca nici sa dorm nu pot. Incerc de fapt o stare de somnolenta cu urechile ciulite si pleoapele intredeschise. Asta nu pentru ca as avea pielea scurta, dar atentia nu vrea sa ma lase prada inconstientei si de aceea beau. Nu beau sa ma-mbat, doar sa ma timpesc putin de cap. Atit cit sa uit ca nu-s inaripat, daca ar fi la o adica.  Dar intrucit mai am doar o jumatate de ora de chin muncitoresc, ma simt deja alunecind spre vacanta orgasmica. Asa ca, lasind gluma la o parte, Iuhuuuuuuuuuuu!!!

Read Full Post »

54 part 3

Sa fi fost prin ’74, pe vremea cind Litoralul romanesc iti oferea cu darnicie scoici din toate marimile, din toate virstele  si din toata Scandinavia, atunci cind am inceput sa gust si eu, fara avizul parintilor, din savoarea moravurilor usoare si foarte usoare, de la malul marii.

 

Tot atunci aparuse si dorinta de-a o taia spre acele tarimuri ale fagaduintei spre care multi o luau prin miriste, expunindu-se rigorilor comuniste. Eram insa la fel de multi, cei care incercam acelasi lucru pe cale vaginala. In fond, era mult mai placut si daca nu se lega, cel putin ne descarcam nervos. Iar in privinta riscului, streptococul era mult mai usor de evitat decit granicerii pe fisie.

Evident ca multe nordiste veneau cu gindul de a-si petrece vacanta cit mai placut si cit mai adinc, dar atit si nimic mai mult. Odata reintoarse printre ghetari, se frigidizau instantaneu si uitau orgastmele estivale, intrind in ritmul vietii lor cotidiene.  Ma lua cardiopatia cind le vedeam plingind in hohote, cu fruntea infipta in geamul autocarului, rupte de amor si bautura. Adevarul e ca amorul asta le tinea cit si pe noi, care ne napusteam, inainte ca ele sa fi ajuns la aeroportul din Constanta, asupra noului grup venit, in cautarea unei alte stridii mai sidefate.

Programul pe Litoral era cit se poate de relaxant, desi munceam din greu din mai si pina-n septembrie, cind dispareau molustele.  In mod cu totul surprinzator pentru un sindicalist cu o viata ordonata si slujba la stat, noi activam dupa alt fus orar. Probabil ca era de fapt cel pe care ni-l doream. De culcat ne culcam pe la 11PM, ora New York-ului si ne trezeam pe la 6AM, ora L.A-ului.  In general dormeam fara vise, dar asta nu ma surprinde, pentru ca noi preferam sa le traim, nu sa le visam si nu doar prin paturi. Ziua, de fapt dupa amiaza, ne-o incepeam invariabil cu schimburi valutare. Era o indeletnicire extrem de interesanta, intrucit aveai ocazia sa cunosti oameni cu personalitati si neveste diferite  si sa-ti exersezi limbile. Nu ma refer doar la cele vorbite, intrucit cu unele dintre neveste ne intilneam mai tirziu in discoteci si ne recunosteam, iar dupa doua scotch-uri, chiar in detaliu.

Dar sa revin, dupa ce luam de la bogati si dadeam saracilor, altfel spus luam de la nemti si dadeam polonezilor (asta cred ca aducea putin a haiducie, dar putea fi interpretata si ca o datorie de razboi), plecam satisfacuti dupa „sea-food”. Daca nu reuseam sa pescuim nimic, desi era putin probabil, intrucit erau scoici pe Litoral cam cit erau si-n mare, le prindeam in discoteci.

Incepind din Olimp si pina in Venus, colindam in draci toate localurile care contineau gagici. Pui de urs, International, Marea Neagra, Neptun, Intim, Paradis, Autonight, Impala pina ne cuplam si pe urma deveneam oameni de „casa” pentru o saptamina. Cind insa se termina séjour-ul tipesei, o luam da capo, cu si mai multa incredere in viitorul nostru luminos si apusean.

Cartierul general era de fapt in Intim, Rainbow-ul de mai tirziu, unde ne cunosteam si unde schimbam informatii, pareri si secretii. Nu stiu exact cum era in „Club 54”, desi stiu, dar in Intim, era chiar din cale-afara de intim la mesele asezate prin colturile obscure ale discotecii.  Adica, limbile ajungeau pina-n stomac, miinile ajungeau la intersectia pulpelor, sinii ajungeau la vedere, iar blow job-urile erau mai populare decit romul in care ne pluteau creierii. La trei dimineata, cind discoteca-si tragea obloanele, navaleam hamesiti in braseria de linga. Dupa un cordon bleu sau un cotlet la gratar si-un Cabernet, plecam spre hotel unde dupa un fut semi-inconstient, cadeam in nesimtire pina cind dimineata incepea sa mijeasca timida-n…. LA.

Read Full Post »

Adolescenta

by papa

Eu inca eram prins in jocuri,
Cind tu m-ai luat dintre baieti,
Ca sa aprinzi in mine focuri,
Si mintea-mi vergina s-o-nbeti.
*
Iar sufletelui de infante,
Adinc saditu-i-ai mistere,
Si imi surprind gesturi pedante,
Sub priviri tandre, efemere.
*
Noptea intreaga era ziua,
Si nu-mi pasa de-i luni ori vineri,
Ziceau ca batem apa-n piua,
Si ce-i cu asta? Eram tineri.
*
Boemi ai unei lumi latine,
Incorsetata de-o dementa,
Ce trimbita ca totu-i bine,
Dar suferea de impotenta.
*
Da’ cine dracu-si batea capul?
Cu gindul la capitalism,
Rideam de ne durea stomacul,
De aparentul comunism.
*
Caci vinuri ne curgeau prin vine
Si petreceam pe la Bordei,
Prin Athenee si prin Cine,
Sau pe la Vila 23.
*
In discoteci, pe Litoral,
Atunci sublim si decadent,
Frivoli, pe-ai tineretii val,
Intr-un tumult incadescent.
*
Dorindu-ne, toti « pui de lei »,
Citeva lucruri cu ardoare,
Valuta, fite si femei,
Un pasaport si-o emigrare.
*
Au fost ani veseli,ani nebuni,
Ani de-mpliniri si de distractii,
Cu ceaiuri, baruri, sesiuni,
Ani de sclipiri si aberatii.
*
Gindind la ei inima-mi salta,
Ca s-au topit ca visu-n zori
Si-n lacrimi, ochii mi se scalda
Si nu stiu cum, ma trec fiori.
*
Privirea-mi uda-n gol se-afunda,
Treaz sunt, dar nu imi simt prezenta,
Pling, rid iar fruntea imi asuda,
Rememorind adolescenta.

***

Read Full Post »