Vulpea la gaini

Primesc pe surse stirea ca handicapata Casei Albe, Kamala, a pornit ca zaluda prin lume sa mai propuna distrugerea altor est-europene. Se pare ca Ukraina era doar aperitivul pregatit de americani. La felul doi urma Polonia. Dar vai, Duda le-a dat cu flit spunind ca el e parte din NATO, care e o organizatie militara defensiva, nu vreo Ukraina nazista si corupta de care sa dispuna America dupa pofta inimii ei de piatra bacteriologica.

Bun, deci vulpea si-a luat prima muie. Da, dar exista si un plan de rezerva cu un gainar zevzec, un malai mare pe nume Johannis, care se pare ca pune botul la orice momeala americana. Si de aceea, cu avionul plin de promisiuni, dobitoaca, de care rid si-ai ei, va ateriza la Bucuresti.

Ca nu vine sa si-o traga cu nemtalau, e cam clar, desi se stie cam pina unde poate sa mearga aceasta parasuta pentru a-si atinge scopul. Dar nu speculam, ca nu-i frumos. Insa cert e ca vine sa-i faca ochi dulci si mintea ghem. Ca acum pe bune, de ce Polonia si Romania? De ce nu Portugalia si Spania? Cum de alea nu merita, momentan, atentia cu care ne onoreaza, proasta? Pai da, proasta, proasta, dar sireata, ca instinctele tot la gaini tute o-mping.

Lasind vrajeala, voi spune doar ca Malai-Mare are o oportunitate formidabila de-a dovedi ca e politician. Daca si sansa asta o scapa, se duce dracu linga Constantinescu si Basescu, direct la fundul sacului prezidential. Kamala trebuie sa-si ia a doua muie. E imperios necesar. Ca daca nu si-o ia, se cheama c-o da. Caz in care muia o vor lua toti romanii, pentru ca o implicare in ciondaneala ruso-ukrainiana ne „scoate la primavara, galbini ca turta de ceara”, vorba cintecului. Ca daca vrem sa-mpartim soarta Ukrainei, n-avem decit sa acceptam propunerile americane care incearca sa dea in rusi cu mina altora. Orice ajutor militar dat ukrainienilor, in cazul de fata, va fi interpretat de rusi ca o declaratie de razboi. Iar Malai-Mare ar trebui sa stie ca America doreste sa intretina conflictul din Ukraina. Si-l doreste de pe vremea Liliacului de la Casa Alba, cind Mortul era Vicepresedinte.

Cum spuneam, NATO nu se baga dpdv militar pentru ca si-ar incalca principiile. Dar daca un stat NATO ar fi atacat, atunci n-ar avea incontro. Da, poate ca ar sari sa ne ajute, dar razboiul se va desfasura pe teritoriul Romaniei. Asta ar insemna ca Romania va deveni o ruina care, ruinata fiind, se va dezmembra cu usurinta, fiind asimilata de toti vecinii binevoitori care sunt cu ochii pe noi ca Germania pe benzina si gazele naturale din Russia.

Sper ca prin venele lui Johannis sa curga si ceva singe, nu doar fecale de sluga.

Read Full Post »

Vine, vine si … s-a dus

Dupa zeci de milioane cheltuite cu vizita lui Papone, intrebarea ramine.  Cu ce s-a ales poporul roman? Papa trece, Daniel ramine. Buna afacere! Mai bine-l lua cu el. Si pe Danny si pe toate celelalte stafii negre si barboase care-l insoteau. Da, dar problema e ca am fi ramas fara pastori si din lipsa de GPS-uri, car’ va sa zica, „turma” ar fi fost complet dezorientata, mai ales ca suntem ortodosi ca estul, nu catolici ca vestul. Asa ca parazitii astia care stiu doar sa suga, ne-au ramas in gestiune, dupa ce si-au luat limba-n gura cu Papone. Si v-as ruga sa apreciati faptul ca nu i-am mai numit capuse si lipitori, desi ei exact asta sunt.

Unii spun ca vizita asta e o recunoastere indubitabila a Romaniei europene. Si aici trebuie sa le dau dreptate intrucit nimeni nu ne stie din manualele de geografie. Ei neavind asa ceva. Daca s-a auzit de Romania, a fost din stirile media si din sport, care continua sa fie singurele izvoare de cunoastere a existentei Romaniei. Ca mai incurca ei Bucurestiul cu Budapesta si Transilvania cu Ungaria, e alta discutie, dar sursa principala ramine media si sportul. Ba pardon, mai sunt si tiganii care ne poarta numele-n lume cu mindrie nationala, de fug toti din calea lor. Dar acum s-a schimbat situatia. Acum Papa s-a intilnit cu mai marii tiganimii romane, ceea ce le confera, astora de pe urma, un cec in alb. De-acum pot fura linistiti, avind binecuvintarea apostolica.

Mesajul Papei a fost unul singur si-apasat. „Hai s-o punem impreuna!” Ce-o fi vrut sa spuna? El stie, dar daca e sa-i politizam mesajul, ca de fapt nu e nici pe departe vreun „sfintul parinte”, cum il alinta lumea, ci un politician ca toti ceilalti, as spune ca mesajul s-ar traduce in felul urmator. „Lasati dracu estul pesedist, si cuplati-va cu noi, in vest!” Ceea ce e, intr-un fel, bine, desi indeamna la vasalitate, daca stai sa analizezi scopul Uniunii. Dar o vasalitate care ne va ajuta economic, politic si care e posibil ca-n fo cinci generetii sa ne schimbe modul de-a gindi si optica in privinta muncii si-a gradului de civilizatie unde, fara falsa „modestie”, o ducem prost.

Totusi, ar fi si-o incertitudine. Acest mesaj de unitate a fost transmis si catolicilor maghiari si aici e problema. Unitate in ce sens? In sensul pe care vor maghiarii s-o inteleaga sau in sensul in care o inteleg romanii? Ambiguitatea asta nu stiu pe cine va ajuta, dar sper ca secuii au inteles ca e vorba de-o unitate intre granitele Romaniei, pentru ca daca ramine valabila varianta vestului, atunci mie-mi suna a dezbinare.

In fine, cert e ca politicienilor romani le pasa de mesajul papal cam cit imi pasa mie de blenoragia pestilor de apa dulce. Adica nici nu decolase bine Papone, ca Johanis a pus-o capra pe Dancila, partidele au reluat improscarea cu fecale iar Tericeanu a dovedit ca hotul neprins e Presedintele Senatului.

Asa ca Papone, chiar daca ar fi tacut pe tot parcursul vizitei, rezultatul ar fi fost acelasi. A fost un fel de „el s-a facut ca-i pasa, iar astia s-au facut ca-l asculta”. Dar nu gratis, ci pe o bascula din banii nevoiasilor.

Io-te ce scriam prin 2006 referitor la Uniune

Abajur

by papa

Ma invirt ca leu’n cusca, plictisit si fara chef,

Rasucind de zor stiloul in capacu-i de sidef.

Telefonul nu mai suna si e liniste-n birou,

Nu-mi mai arde de nimica, nici macar de-acel stilou.

*

Ochii-mi ratacesc alene, peste lucruri imprejur,

Dar mi se opresc o clipa, pe-nvechitul abajur.

S-a ingalbenit saracul, in caldura de la bec,

Care-l coace noaptea-ntreaga, cind il uit aprins si plec.

*

Parc-avea pe el o harta, amaritul trunchi de con,

Dar e estompata toata, lumea-n harta de carton.

Se mai vad mari si oceane si-al pamintului contur,

Dar tari, disparut-au toate, cu hotarele din jur.

*

Cu ast gind ma duc spre baie si cind ies de la spalat,

Ma intorc sa vad iar harta, in papuci si in halat.

Oare-asa, globalizarea, pe Pamint sa aibe loc,

Toti sa disparem ca natii, arsi intr-un politic foc?

*

De la cin’sa ni se traga, vine oare de la nemti?

Ca au mai avut ei lideri, paranoici si dementi.

Si-n conceptul filozofic, care Nietzche-n cap l-a copt,

S-au crezut pe sine Zeii, anilor treizeci si opt.

*

Tot asa poate si-acuma, a gindit vreun venetic,

Lumea sa globalizeze, devenindu-ne tatic.

Aste becuri radiante cu capuri pline de vid,

Abajurul tot l-ar arde, daca altii nu le-nchid.

*

Zic c-o fac ca sa ajute si sa scoata din namol,

Pe toti cei din lume-a treia, cind de fapt ei vor control.

Si noi stim cum vine asta, c-am mai asteptat o dat’

Sa ne-ajute Sam Unchiasul, ce mai rau ne-a ingropat.

*

Cine oare-o lua puterea Europei Uber Alles,

Vreun scolit din romanime sau un deutsche nationales ?

C-asa-i viata pe planeta de sub cerul de azur,

Unii-au lumea la picioare, iar cei multi, pe abajur.

***

 

Read Full Post »

Don Carpaccio

Bine e sa n-ai ce face! Sa n-ai ce face din obligatie sau necesitate, ca de facuturi din placere n-am auzit pe nimeni sa se plinga. Si daca nu se plinge nimeni, de ce m-as plinge eu? Nu ma pling, ba dimpotriva, relatez. Iar astazi voi relata vizita de ieri, ca de cind am abolit sclavia, o tinem intr-o petrecere si-ntr-o vizita. Ba la noi, ba la altii, asa cum le sta bine unor fosti iobagi, deveniti peste noapte oameni liberi. Cum spun, simbata trecuta am fost la o onomastica, pe o caldura demna de orice tara africana, iar duminica am avut ca invitati la masa, o pereche de portughezi cu care ne petrecusem ceva timp prin restaurantele Cascais-ului, acolo unde se refugiaza ei in timpul iernilor canadeze. Si deasemenea o pereche de chilieni, prin intermediul carora i-am cunoscut pe portughezi.

Duminica asta, adica ieri, am avut alti invitati la masa. De data asta mai romani. Cei cu care ne jucam de-a canasta. Si uite cum, din aproape-n aproape, am ajuns la subiectul acestui post, Carpaccio.

Am hotarit de capul meu, dar cu aprobarea sotiei, ca de data asta s-o dam pe vaca. Asa ca la main dish am bagat traditionalul New York stake iar la antreu, subiectul. Adica pe respectabilul Don Carpaccio.

Carpaccio asta, in eventualitatea ca nu stiti, desi m-as mira, se pregateste din cel mai fraged muschiulet de vaca. Aici ii spune tender loin si e fix fileul mignion pe care-l mincam in Amzei, colt cu Victoriei la Restaurantul … Mignion. Nu cred ca-l scriau cu „gn”, dar asta-i un detaliu irelevant. Bine, acolo-l mincam tartar, dar din aceeasi carne.

Cred ca s-a inteles ca si in cazul Carpaccio, carnea e cruda si nici macar tocata, dar va pot spune ca a fost ca untul. Deci, am luat muschiuletul, si l-am taiat felii tranzversale, in raport cu fibra. Apoi l-am batut cu … podul palmei. Da, nu va mirati, atit e de fraged. Si l-am asezat in lungul, sa-i spun … farfurie? Am „presarat” putin ulei de mesline si zeama de lamiie care au rolul de a-l „gati”, daca se poate spune asa. Aici ii spune cured. Iar in mijloc i-am trintit o salata de baby arugula. Asteia am aflat ca ii spune rucola sau aragula in RO. L-am garnisit cu citeva limbute de parmigiano reggiano si i-am lasat muti pe invitati.

La main dish, cum spuneam, am executat un NY stake si o salata cu pine nuts si brinza de capra. Ca garnitura am bagat niste gnocchi cu pesto si citeva felii de avocado. Stake-ul l-am facut dupa cum urmeaza. Am incins bbq-ul de-l luasera transpiratiile, adica pe la vreo 700F care sunt 370C dupa care am asezat carnurile 1.5 min la ora 10, 1.5 min la ora 2 si pe o parte si pe alta pentru un medium rare cu marcaj sexos de gratar.

La desert, care a fost un mix berries pie adus de sotie, am bagat un cocktail muncit din greu. Dintr-un pepene rosu am scos tot continutul pe care l-am strivit cu scula pentru piureu. Ca daca-l bagi in blender se face o mare spuma de care nu am reusit sa ma indragostesc. Dupa care am bagat zeama la loc in pepene, am turnat o juma’ de sticla de rom si am presarat ceva menta fresco din gradina, ca sa se bucure si zeama aia, nu doar noi.

Deschiderea sau primirea am facut-o cu cite doua tarte cu icre de somon si un pahar de Gin-Martini (cu maslina).

In incheiere le-am batut pe fete la canasta de nu stiau cum sa fuga mai repede de la masa.

Si acum citeva poze, ca sa nu se creada ca ma laud fara acoperire.

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »