Revelion convulsiv

Ia sa vedem ce draci de Revelion am petrecut eu, gripat fiind.
In primul rind am inchiriat mese la care sa asez 24 de potentiali petrecareti. Zic potentiali intrucit socoteala d-acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg, sase dintre ei fiind la fel de raciti ca mine.

 

Evident ca si lower level-ul fusese aranjat pentru dans si dezmat, numai ca pina la urma dezmatul s-a redus la fo ora de dans la care au participat doar valizii.

Apoi au venit „petrecaretii” cu care, dupa vreo doua whisky-uri si vrajeala introductiva, cu „ce mai faci”, „ce bine arati”si alte amabilitati introductive,

am hotarit, de comun acord, ca poza de grup s-o executam atunci cind inca mai eram sobri. Ca o paranteza, pe perete, de-a dreapta semineului se poate observa maschera dupa care ma ascund in avatar.

Evident ca n-a lipsit nici traditionala poza cu bradul, care sa ne scoata in evidenta transformarile survenite de la Revelionul trecut. Doar bradul raminind neschimbat, ca de, una-i omu’, alta pomu’

Dupa care s-a trecut la devorarea preparatelor si la degustari repetate.

Cind pragul dintre ani se apropiase, ne-am adunat in jurul televizoarelor, unii pe sus, altii pe jos

pentru a-l primi cum se cuvine pe 2016. La cererea telespectatorilor am intrat pe CNN pentru a urmari The Big Apple la el acasa

Dupa care, cum spuneam, s-a dansat pret de vreo ora, s-a mai mincat si baut si evident s-a mai plecat, fiecare pe la casele lor. Dar intrucit nu s-a reusit ingurgitarea tuturor preparatelor, ne-am reunit din nou pe inserat pentru a continua ce incepusem c-o seara inainte.

E, si cam asta a fost Revelionul meu convulsiv, la care, dpdv strict medical, m-am simtit ca un cur. In rest, s-a ris si petrecut ca de fiecare data. Asa ca pina la urma si noi „gripatii” am uitat de suferinte.