Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘revelion’

Gafa de la miezul noptii


Cu multi ani in urma, in Romania fiind, Revelioanele le organizam cu gasca de amici de la acea vreme. Toti studenti la FFD (Facultatea de Frecat Duda). Eu fiind singurul student si la FUT (Facultatea de Utilaj Tehnologic). Singura conditie pentru a participa la acele petreceri era ca fiecare sa se prezinte cu cel putin o „piesa”. Acest obicei laudabil il preluasem de la petrecerile „Pictorului”, din Cotroceni, si pot spune ca devenise traditie. Ca fata era vreo combinatie serioasa sau doar legitimatia de intrare, conta prea putin. Important era doar faptul ca raspundea la apel. Asta e si motivul pentru care deseori veneai cu una si plecai cu alta, permutare care se aplica in egala masura si doamnelor.

Petrecerile, in general, le organizam in vreo vila la Snagov, dar de data asta, printr-un fericit complex de imprejurari, Revelionul s-a tinut la ruda unei „comete” aparuta temporar in grup. Ruda, care era tot tipa, intre picioare, avea o casa pe undeva pe Stirbei Voda, colt cu Berzei si cum propunerea i-a suris, iata-ne pe toti batindu-i in poarta. Fata ne primeste surizatoare si din vorba-n vorba aflam ca de fapt n-avea partener, ceea ce pe unii i-a facut sa regrete c-au venit cu jumatatea. Ca desi purie, la vreo 45, tipeza era cam de nota 9 cu felicitari. Frumoasaaaaa, nu era. Adica n-avea vreo fizionamie sa-ti disloce mandibula, da-n rest era de „mama ce i-as trage-o!”, Basca faptul ca era imbracata, aranjata si colorata paralizant de misto.

Lasind de-o parte bauturile, gustarile, dansul si intentiile clare sugerate de gestica fara echivoc, ma voi ocupa in continuare de gazda care flirta cit sa dea de-nteles ca e intr-o enorma dispozitie de fut. C-o fi contribuit si bautura la acea stare euforica, n-as putea sa spun intrucit o cunosteam doar de citeva ore, dar in mod sigur nu eram singurul care spera sa-i viziteze iatacul.

E si uite asa, din dans in dans, din limba-n limba, „orologiu suna noaptea jumatate”. Dupa chiuiturile prevazute in programa de Revelion, trecem la ciocnit de sampanii, pupaturi si urari de bine. Venindu-mi rindul sa ma ciocnesc cu tipa, zic: „La multi ani sexoasa doamna!” La care „doamna”, fara sa raspunda urarii, ma corecteaza zimbitoare „Domnisoara!” Aaaaa, ce? Gindesc in tacerea de concert care se asternuse peste „studentime”, in timp ce pe gura-mi iese un „Hai las-o dracu de vrajeala!” Zice (in aceeasi tacere adinca) „Te mira? De ce? ” Cum „de ce?”? zic, „pentru ca la cum arati mi-e imposibil sa cred c-ai scapat atita amar de timp.” Desi replica parea c-a distrat-o, nu stiu cit de bine i-a picat ca mi-a aruncat un „Aaaa, deci ma consideri baba! Bineeee, o sa-ti demonstrez ca se poate”

Cu toate astea, nu mi-a demonstrat niciodata. Cred ca acel nefericit „atita amar de timp” a eliminat orice sansa, daca o fi fost vreuna, inafara celor pe care mi le dadeam singur. Si uite asa am plecat cu cine venisem, regretindu-mi gafa. La drept vorbind nici n-am mai vazut-o vreodata cu atit mai mult cu cit si „cometa” de nepoata-sa disparuse din anturaj, fiind trecuta la rezolvate.

Read Full Post »


In ziua de astazi nu stii ce sa mai crezi si pe cine. E adevarat ca nici in ziua de ieri sau de alalteieri n-ai fi stiut, ca doar au fost aceeasi politicieni la cirma tarilor in deriva. Si neincrederea provine din faptul ca inca nu e clar daca toti politicienii sunt medici sau numai idioti.

Acest bolovanis politic, capabil sa distruga, ca de produs, produce zgirci, pretinde ca ia decizii conforme cu „sfatul medicului”, dar actioneaza impotriva tuturor evidentelor si fara niciun fel de logica. Adica toate statisticile spun unde-i alba, unde-i neagra, numai ei spun ca toate-s negre. Mai mult, ca asta nu-i prima si intiia-si data cind clasa politica-si demonstreaza timpeala convulsiva, s-au mai distrat ei cu sugrumarea economiilor si s-a vazut ca rezultatele au fost ca ale echipei Dinamo, dezastoase. Si atunci cum sa nu-i banuiesti de cretinism galopant? Asta daca nu cumva e vorba de vreun sabotaj premeditat al economiilor in interesul mamei China.

De ce al Chinei? Pentru ca aceste miliarde de constipati, dupa ce au pus mina pe manufactura lumii, au cumparat bucati de tari si armate de politicieni corupti. Multi spun ca banii n-aduc fericirea, dar saracia ce-o aduce? Si daca chiar n-aduc fericirea, de ce aceasta dorinta de inavutire, cu orice risc, a clasei politice si nu numai? Ca, ascultati la mine, cine se vinde chinezului, nu se vinde pe orez. Dixi!

In fine, destul cu introducerea, sa trecem la subiect. Un alt lockdown impus de vinduti, prostimii, Intimplator am aflat si mesajul de Craciun:

„Cetateni de pretutindeni, mincati pina va ia somnul si dormiti pina vi se face foame!”

Read Full Post »


De data asta a fost un Revelion mai purple sau mai lilac, functie de zona Canadei in care te afli. Intentia initiala a fost sa-mi asortez tinuta, vestimentatiei Pomului de Craciun. Si nu ca n-as fi putut s-o fac, dar am realizat ca bradului ii sta mai bine in mov si argintiu, decit imi statea mie. Si cum nu concep sa fiu eclipsat de-un copac, am decis o cromatica diferita. Dar pentru a nu lasa bradul sa-si poarte movul de unul singur, am echipat masa de Revelion in aceleasi nuante si pot spune c-a avut succesul scontat. In rest, bautura, haleala, dans si antren, ca doar asta e scopul unei petreceri.

Paradoxul acestor petreceri e ca desi nu prea-ti mai vine sa sarbatoresti trecerea anilor, o facem de fiecare data cu un chef nebun. Poate pentru ca asta facem de cind ne stim. Interesant e si faptul ca dorul de munca ne paraseste, treptat, pe cind cel de chefuiala, niciodata. Si cu toate ca astfel de petreceri produc stari dolorante, continuam sa ni le dorim si de aceea consider ca sunt comparabile cu nasterile, pe masura ce inaintezi in virsta.

 

 

Read Full Post »


Cum spuneam, am cam fost rapus dupa noaptea de Revelion. Ca, vedeti voi, am eu asa un organism care nu se poate odihni in timpul zilei, iar cind ii vine lui sa se doarma pe el, pac Revelionul. De ce nu se tine petrecerea in timpul zilei, n-am idee. Cert e ca ajuns la 9 seara, esti si darimat fizic si satul cu tot ce-ai ingurgitat peste zi. Si atunci, noaptea respectiva, nu faci decit sa tragi de tine. Si-am tras. Ca ce era sa fac? Totusi, antrenul m-a tinut treaz pina pe la 4 cind s-a retras si ultimul „tramvai”. Ei bine, in acel moment am cazut lat, dar si lung. Ce mi s-a parut totusi curios, e ca dupa doua ore eram drepti si nu in pat. Asa ca m-am apucat de smotruiala. Era, neica, o debandada totala. Drept pentru care am muncit de mi-a venit acru-n gura. Ca pe cine draci sa chemi la curatenie pe intii ianuarie? Pe mine, ca doar eu eram in stare de, oarecare, functionare. Si unde mai pui ca la 2:30 reveneau toti revelionistii pentru ca ciorba era neatinsa si inca mai ramasesera antreuri, salate, juma’ de friptura, fo 50 de sarmale si bautura. Cu alte cuvinte, conditii propice pentru un al doilea revelion, dar mai pe lumina.

Si sa stiti ca atit organizarea cit si petrecerea-n sine au fost apreciate … in gura mare. Nu mai spun de ciorba, sarmale si piftie. Erau toti extaziati de parca-i napadisera orgasmele. Probabil ca se udasera-n gura, ca altfel nu-mi explic entuziasmul cu care mi-o spuneau.

E si acum bag fo citeva poze ca sa ramina posteritatii dovada certa ca si in 2018 eram cu totii in stare de functionare si cu zimbetul pe buzele gurii (zimbetul celorlalte buze, desi m-am straduit, n-am reusit sa-l pozez, ele fiind dosite)

Asa aratau mesele inchiriate de la Higgins. A, si fetele de masa si jumatate din scaune tot de la ei erau.

SONY DSC

Asa aratau revelionistii, neinchiriati, ca Higgins inchiriaza numai mijloace fixe.

SONY DSC

Asa arata piftia si ceva muraturi, ca restul n-avea rost sa mai pozez.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Io-te s-o poza mai personala

Cum spuneam, s-a mincat, s-a dansat, mai pe sus

SONY DSC

si mai pe jos

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Dupa care lu’ 2017 i-a sunat ceasu’

SONY DSC

Iar a doua zi, adica ieri, ne-am adunat din nou pentru a incheia socotelile culinare, dar tot binedispusi, desi cam paraditi, fizic.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

In incheiere nu-mi ramine decit sa sper ca pozele v-au placut si sa va urez un

La Multi Ani cu sanatate, optimism si bani!

Read Full Post »


Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.

Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.

Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):

 

In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Nopti albe


Dupa cum se poate observa, m-am tot gindit si in final am hotarit de unul singur si-n unanimitate de voturi sa va urez tuturor  La Multi Ani cu sanatate si fericire! Dar intrucit sunt rapus dupa doua nopti de revelion, o tai si bag mai multe poze si vrajeli, tomorrow. Pup you!

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »


Sau „‘te m-as pe ea de ceapa”

Treaba e ca pe 31 am 24 de invitati si m-am angajat sa fac sarmalele, iar ceapa pe care tocmai am maruntit-o, parc-avea draci pe ea. Bai frate, am plins in hohote, atit de nenorocita a fost, ‘t-o-n giti. Si unde mai pui ca a trebuit sa toc fo trei, ca de, la o suta de sarmale, nu se facea sa calesc doar o cep’soara.

Dar asta nu-i totul, caci colac cit roata de tractor peste o amarita de pupaza, acum doua zile am reusit sa racest. Care va sa zica, sunt mucios. Si tot care va sa zica, trebuie sa-mi sterg mucozitatile din minut in minut. Asa ca, plingeam, stranutam, imi stergeam ce era de sters si ma spalam pe miini ca sa nu introduc virusu-n sarmale. Pai asta cam cum s-ar numi in limbaj stradal? Nu cumva, c-am supt-o? Ba da. Dar ce sa fac, ca doar nu era sa-i las p-aia care-mi vin fara sarmalele nostre, cele de toate zilele … festive.

Dar cum spuneam, ceapa a fost mai nenorocita ca niciodata. Nu stiu cum dracu or iesi sarmalele facute cu usturoi, ca ala e mai omenos cind il ciopirtesti, dar zau c-as incerca.

Si tot cum spuneam, sunt un fel de cobza, dar nu c-as sta cu curul pe coada, asteptind sa-mi treaca. Nuuuu. Am ingurgitat un borcan de „cold and sinus”, numai ca ce am eu ori nu e cold si nu la sinus, ori pilule astora sunt un fel de vrajeala de prostit raciti. Adica cum, noi ne miram ca idiotii astia, care cersesc zilnic fonduri, n-au reusit sa-i dea in cap unei raceli banale  si ne asteptam sa vindece cancerul? Pai eu sunt convins ca au antidot sa le ucidizeze pe toate intr-o ora, da’ ce-s prosti sa le bage la vinzare? Nu nene, ei trebuie sa vinda 50 de borcane  de „cold and sinus” care nu te ajuta nici la sinus nici la anus. Da’ noi continuam sa le cumparam pentru ce scrie pe ele, nu pentru ce pot vindeca.

Incheind in nota laudabila a vindecarii, trebuie sa spun c-am dat-o pe scotch. Intr-un fel sau altul, trebuie sa ucidizez raceala asta timpita, pina joi. Daca nu, cel putin voi fi destul de manga ca sa nu-mi pese ca n-a trecut. Fuck it!

 

Read Full Post »


In ceea ce ma priveste, nu stiu ce mi-as mai putea dori…desi…

82belleza

La Multi Ani!

feliz-ano-nuevo-2013

Read Full Post »

Io-te-l pe 2012!


Parca mai ieri ii sarbatoream pe alde „O  mie noua sute si ceva”. Problema e ca s-au dus dracului cu totii si-am ajuns sa ne facem ochi dulci cu 2012. Baga-s-ar dracu-n el de timp, ca mult zor mai e si pe capul lui, saracu’, desi, la urma urmei, in afara de faptul ca trece, ce alta grija mai are?  Ce-i mai prost, e ca nu-l putem opri, desi, personal, am incercat de fo citeva ori. Ei si pentru ca nu mi-a reusit, mi-am propus sa-l petrec. Adica sa-l petrec in petreceri, nu pe ultimul drum. In concluzie, mai trintim un party! Sarmalele le-am executat, piftia de curcan e si ea gata, ciorba de potroace o voi definitiva astazi, iar porcismele afumate asteapta linistite-n frigider sa fie aranjate frumos pe platouri. Basement-ul, locatia dezmatului, este si el gata de lupta, cu mesele aranjate, cu bradul care sclipeste mindru-n coltul dinspre usa si cu globuri care atirna din tavan. Si cum salata de boeuf, friptura, cirnatii si muraturile vor fi aduse de invitati, mie nu mi-a ramas decit sa-mi fac incalzirea. Ca partener mi-am ales un Amarone competitiv. Singurul lucru care ar mai fi de spus e sa va urez un An Nou cu sanatate, veselie, satisfactii si satisfaceri la foc automat, sau mocnit, dupa posibilitati!

Pup you all!

Voi posta si ceva poze, dar mai dupa weekend, pentru ca noi ne-am obisnuit ca Revelionul sa fie „two days party”

 

 

 

Read Full Post »


Chiar asa, cine o fi asociat visele cu leii ca sa boteze trecerea dintre ani?  De ce Revelion si nu Revecochon? Da-n fine, cine dracu sta-n loc de etimologii, cind e vorba de bairam? Si uite asa m-am apucat de pregatiri si decorari interioare. Una peste alta (hmmm, suna cam lesbi), as zice ca am facut o treaba buna. Ce nota mi-ati da?

Asa ca, nu mai raminea decit sa umplu spatiul cu revelionisti. Ca urmare, pe la 9:30 a-nceput sa se anime atmosfera, toti chititi pe petrecareala. Asa ca am mincat, am baut, ne-am prostit si scalimbaiat, am ris si am dansat in draci. Adevarul e ca ne-am cam batut joc de piciorusele noastre, dar cauza era mult prea nobila pentru a ne plinge.

Pe la patru dimineata, rupti de oboseli, placute de altfel, am tras obloanele, nu inainte de hotari sa continuam ceva mai tirziu, pentru a termina haleala si bautura pe care nu reusisem sa le ucidizam. Dar despre Cina cea de taina, in postul urmator.

Read Full Post »

Older Posts »