Foie verde de cicoare, n-ar fi rau, dar rau ce-mi pare!

Si cum sa nu-mi para, ca daca ma nastea si pe mine mama la Buenos Aires, nu mai beleam eu ochii la astia. Beleau altii ochii la mine. Dar ce sa fac daca saminta a fost de la Romania? E vina mea? Nu e. Asa ca, ma uit si eu lung si mult ca-mi place ceea ce vad. De fapt chiar cred ca as fi putut dansa ca tipul de mai jos. Si nu spun ca n-am incercat, c-am luat vreo 15 lectii de cite o ora fiecare, dar vai, e cumplit sa-ncerci sa-nveti sa dansezi tango sau milonga la fara frecventa. De fapt nici nu cred ca e posibil. Poate doar o flescaiala de labareala, dar in niciun caz tango.

Ca pe bune, daca era sa fie, sa fiu argentinian, cred ca o tineam toata ziua-ntr-un tango. De mic, ca daca incerci mai dupa 50, cind n-ai cum sa-i dedici opt ore pe zi si zilnic si cind mintea ti-e plina de alte urgente, atunci mai bine lasi youtube-ul sa-ti danseze, asa cum fac eu, acum.

De ce de mic? Pentru ca tangoul nu se-nvata, se simte. Si n-o sa-l inveti niciodata daca nu-ti vibreaza-n trup si-n creieri. asa cum le vibreaza argentinienilor inca din maternitati. Si nu ma refer la dansatorii de profesie, ci la amatori. Argentinienii se nasc, traiesc si mor cu tango. Ar mai fi si fotbalul, dar  nefacind obiectul acestui post, il omit.

Sunt necesari ani de zile pentru a ajunge sa dansezi asa cum danseaza Christianul de mai jos. Si hai sa spunem ca astia danseaza de mult timp impreuna si e firesc sa le iasa, dar la o milonguero (locul unde se danseaza milonga sau tango, de catre amatori) sunt milongueros (tipii) care danseaza cu diverse milongueras (tipe) si functie de cit de bine danseaza ei, se vor inghesui mai multe sa-i danseze. Tipul conduce ostilitatile, iar doamna-i urmeaza semnalele. Ca daca nu stiati, el ii transmite tot felul de semnale cu mina dreapta. (Ce opozabil are Chistian la mina dreapta, parca-i din Cartea Junglei) Semnale care sunt standard si pe care o dansatoare cu experienta le cunoaste ca pe propria … whatever.

Asa ca, „Milonga por favor!”

 

 

 

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (71)

*

Azi ne-a explicat la scoala,

Ce-i miscarea browniana,

Iar de m-o scoate la tabla,

Proful, care e cam laba,

O sa-i demonstrez, pe viu,

Nu c-o stiu, c-o foarte stiu.

Dar avind „mintea” cam bleaga,

Credeti c-o sa inteleaga?

***

 

 

Read Full Post »

Revelion 2018 – in alb-negru

Cum spuneam, am cam fost rapus dupa noaptea de Revelion. Ca, vedeti voi, am eu asa un organism care nu se poate odihni in timpul zilei, iar cind ii vine lui sa se doarma pe el, pac Revelionul. De ce nu se tine petrecerea in timpul zilei, n-am idee. Cert e ca ajuns la 9 seara, esti si darimat fizic si satul cu tot ce-ai ingurgitat peste zi. Si atunci, noaptea respectiva, nu faci decit sa tragi de tine. Si-am tras. Ca ce era sa fac? Totusi, antrenul m-a tinut treaz pina pe la 4 cind s-a retras si ultimul „tramvai”. Ei bine, in acel moment am cazut lat, dar si lung. Ce mi s-a parut totusi curios, e ca dupa doua ore eram drepti si nu in pat. Asa ca m-am apucat de smotruiala. Era, neica, o debandada totala. Drept pentru care am muncit de mi-a venit acru-n gura. Ca pe cine draci sa chemi la curatenie pe intii ianuarie? Pe mine, ca doar eu eram in stare de, oarecare, functionare. Si unde mai pui ca la 2:30 reveneau toti revelionistii pentru ca ciorba era neatinsa si inca mai ramasesera antreuri, salate, juma’ de friptura, fo 50 de sarmale si bautura. Cu alte cuvinte, conditii propice pentru un al doilea revelion, dar mai pe lumina.

Si sa stiti ca atit organizarea cit si petrecerea-n sine au fost apreciate … in gura mare. Nu mai spun de ciorba, sarmale si piftie. Erau toti extaziati de parca-i napadisera orgasmele. Probabil ca se udasera-n gura, ca altfel nu-mi explic entuziasmul cu care mi-o spuneau.

E si acum bag fo citeva poze ca sa ramina posteritatii dovada certa ca si in 2018 eram cu totii in stare de functionare si cu zimbetul pe buzele gurii (zimbetul celorlalte buze, desi m-am straduit, n-am reusit sa-l pozez, ele fiind dosite)

Asa aratau mesele inchiriate de la Higgins. A, si fetele de masa si jumatate din scaune tot de la ei erau.

SONY DSC

Asa aratau revelionistii, neinchiriati, ca Higgins inchiriaza numai mijloace fixe.

SONY DSC

Asa arata piftia si ceva muraturi, ca restul n-avea rost sa mai pozez.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Io-te s-o poza mai personala

Cum spuneam, s-a mincat, s-a dansat, mai pe sus

SONY DSC

si mai pe jos

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

Dupa care lu’ 2017 i-a sunat ceasu’

SONY DSC

Iar a doua zi, adica ieri, ne-am adunat din nou pentru a incheia socotelile culinare, dar tot binedispusi, desi cam paraditi, fizic.

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

In incheiere nu-mi ramine decit sa sper ca pozele v-au placut si sa va urez un

La Multi Ani cu sanatate, optimism si bani!

Read Full Post »

Cum ar fi, daca ar fi?

Pe la teveurile canadeze umbla, mai nou, o reclama cu un tatuat care frige un ceva pe BBQ si baga ca garnitura o fasole boabe dintr-o cutie de Bush’s. Linga el e un ciine haios, cu ochelari de soare pe bot si cioc de capra, asteptind ca masa sa fie servita. In fine, tatuatul spune nu stiu ce, ca nu m-am ostenit sa-l ascult, iar ciinele-i raspunde ” dude, I like this wild side”

Pornind de la reclama asta, care sa mor daca am inteles-o, m-a strafulgerat un gind. De fapt au fost mai multe, dar pe unul singur l-am retinut. Si anume, cam cum ar fi daca am putea discuta cu animale, pesti, pasari, reptile si insecte? Ma refer la vorbirea articulata, nu la sunete, tipete si ciripituri. Adica sa presupunem ca toate „necuvintatoarele” ar fi capabile sa vorbeasca-n engleza si ca ne-am putea intelege cu ele si ele intre ele. Oare atunci le-am mai vina? Le-am mai minca? Le-am mai tine in custi, colivii, acvarii si gradini zoologice? Cam cum ar fi sa auzi „ajutor, obsedatul asta vrea sa-mi ia gitul!  criminal nenorocit!” sau  „da-mi ba drumu din colivia asta, alta distractie nu ti-ai gasit, imbecilule?” sau „iar ma scoti ba la munca, fii-al dracu de trintor imputit!” sau ” de ce dai ba cu biciul, dati-as bot si tie si lu nevata-ta? ” sau „ce va zgiti ba, n-ati mai vazut animal, animalelor!” Ar mai fi si altele, dar cred c-ati prins idea.

Care ar fi oare relatia om-animal in eventualitatea ca ne-am putea conversa cu ele, asa cum ne conversam intre noi? Oare animalele de orice fel, ne-ar mai hali sau s-ar mai hali intre ele? Cum ar fi sa asisti la discutia intre o pisica si un soarece, cind pisica si-ar dori sa-l devoreze? „O sa te maninc, focar de infectie ce esti! „; „Minci p#!@, timpito, ce-s prost sa stau!?”

Nu stiu voi, dar eu cred ca ar fi extrem de interesant sa-i aud certindu-se, injurindu-se, balacarindu-se. Cel putin tintarii si mustele, pe care in mod sigur am continua sa-i asasinam, cred ca s-ar vaicari toata ziua cam cum se vaicaresc evreii de holocaust.

Dar oare masculii le-ar mai face curte femelelor dansind ca idiotii, sau ar baga tot felul de vrajeli verbale, asa cum facem noi, ca sa-si asigure si ei o babardeala? Ca de babardit probabil c-o vor face tot pe unde apuca, ca nu vad cum vorbitul le-ar putea genera oarece pudoare comportamentala, ei neavind vreun cod al bunelor maniere.

Si inchei cu o comunicare sexoasa, fara cuvinte, de care si noi suntem capabili, nu doar animalele. Ba as zice ca la cum se misca astia, nici nu cred ca mai au nevoie sa si-o traga.

Read Full Post »

Pa on Pi

Stiu, erati obisnuiti cu „pa si pu la toata lumea”, numai ca de data asta e mai altfel. Dar acum fara misto, chiar trebuie sa explic fiecare titlu abreviat? Bine, fie, dar asta-i ultima oara cind o mai fac. Party on Pictures, ca sa-mi mai relaxez si eu degetele greu incercate in procesul de pregatire al petrecerii. Si cum eu nu sunt temator in postarea pozelor, ca altii, le bag fara reticente.

Asa ca, dupa cum s-a anuntat si-n presa scrisa, ieri am avut petrecere. Una mai moderata. 32 de participanti plus doua invitate care au constituit surpriza serii. Si pentru ca am topait ca iedul, acum ma dor si muschii pe care uitasem ca-i mai am. Dar na, probabil ca daca am arde-o-n bairame, saptaminal, acum nu m-ar mai chinui fibra.

Ce se va vedea in imaginile care urmeaza sunt faze de la taclalele introductive, citeva antreuri d-ale gurii, cele doua bucati invitate, care din cauza de samba, le numesc sambiste si care, pe bune, si-au meritat banii, dantuiala, torturi cu placute care explica, intr-un mod original, cauza acestui bairam si evident, cauza cauzei, adica sarbatorita. Detalii pot oferi numai la cereri exprese si bineintentionate.

Pentru ambianta, bag s-o bucata (muzicala, nu din cele invitate, ca alea nu-mi apartin) pe care s-a dansat … cu draci.

 

SONY DSC

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Of, of, of si aoleu!

Deschid un ochi. Incerc sa-l deschid si p-al doilea. Nu reusesc. Imi ajut pleoapa cu degetul. In fine, ii am deschisi si banuiesc o lumina chioara intrind pe fereastra. Ma uit la ceas. Nu-l vad. Ba-l vad, da’ … ca pe-o zeama verde. Caut cu mina. Nu-s. „Aha, aici e sotia”. E-n vise. Eu nu. Intind mina cealalta. Pipai. Da, i-am gasit. Ii pun pe nas. E 5. Se crapa de ziua, dar e inca o crapatura prea strimta pentru a-mi provoca trezirea. Mai sus, in cap, simt un fel de durere si in gura un gust de produse. Produsele unei dezasimilatii cabaline. Imi zic „ia sa-mi fac o cafea” si-ncerc sa ma dau jos. Aoleu! Oi fi anchilozat? Nu sunt. Cu greutate reusesc sa misc un picior, desi nu-l simt. Simt in schimb o durere direct in buci. „Mi l-or fi amputat?” Il pipai. „Nu, nu e amputat ca n-avea cine si nici de ce” S-atunci? Reusesc sa ma dezmeticesc, putin. Aha, acum stiu si dupa ce-mi dau cu greu picioarele jos din pat, incerc sa-mi ridic si restul corpului intr-o pozitie relativ verticala. Nu reusesc. Ma dor toate grupele de muschi, inclusiv cei orbiculari din buze. „Aha, s-a generalizat!” Ma-ntorc pe stinga si cu greu, sprijinindu-ma-n cot, reusesc sa ma ridic. Cred ca numai limba si probabil un alt organ asemanator nu ma dor. In rest, corpul mi-e teapan si dolorant. Ca bine zicea amicul ala : „acum cind ma dau jos din pat scot aceleasi sunete pe care le scoteam  cind ma babardeam, la tinerete. E duminica.

Simbata ma trezesc cu dor de munca. Am de facut o gramada de pregatiri. Avem vreo 40 de invitati, iar sotia si Piratul au treaba la pravalie. Asa ca eu voi fi Maritza. Dar de ce s-o frec, pregatirile pentru petreceri ma incinta. Asa ca pina pe la prinz am facut mai de toate. Salata boeuf, salata vinete, am mutat sarmalele pe care le cuptorisisem vreo 12 ore, aranjez platourile cu shrimpi, cu cold cuts, cu brinzeturi si icre de somon. Fac si vreo 150 de meat balls, dar nu oricum, ca mi-au venit idei. Le fac din carne de mici. Succes garantat. Aranjez muzicile, dau fuga sa cumpar gheata si bag bauturile in cooler-e. Sotia aduce si ea o ditai porchetta rumenita gata si vreo 30 de chiken cordon bleu, salata si multe feluri de piini.

Pe la sase incep s-apara invitatii. In rest ce sa spun, bautura, mincare, vrajeala, ris pina la lacrimi si dans in draci. Dans? Da, dans si unde pui c-am topait ca iedul pina la doua din noapte. Ramasi singuri, am esuat in paturi fara putinta de-a mai misca vreun deget pina pe la 5.

Deschid un ochi. Incerc sa-l deschid si p-al …….

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »

You could be mine

Read Full Post »

Revelion convulsiv

Ia sa vedem ce draci de Revelion am petrecut eu, gripat fiind.
In primul rind am inchiriat mese la care sa asez 24 de potentiali petrecareti. Zic potentiali intrucit socoteala d-acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg, sase dintre ei fiind la fel de raciti ca mine.

 

Evident ca si lower level-ul fusese aranjat pentru dans si dezmat, numai ca pina la urma dezmatul s-a redus la fo ora de dans la care au participat doar valizii.

Apoi au venit „petrecaretii” cu care, dupa vreo doua whisky-uri si vrajeala introductiva, cu „ce mai faci”, „ce bine arati”si alte amabilitati introductive,

am hotarit, de comun acord, ca poza de grup s-o executam atunci cind inca mai eram sobri. Ca o paranteza, pe perete, de-a dreapta semineului se poate observa maschera dupa care ma ascund in avatar.

Evident ca n-a lipsit nici traditionala poza cu bradul, care sa ne scoata in evidenta transformarile survenite de la Revelionul trecut. Doar bradul raminind neschimbat, ca de, una-i omu’, alta pomu’

Dupa care s-a trecut la devorarea preparatelor si la degustari repetate.

Cind pragul dintre ani se apropiase, ne-am adunat in jurul televizoarelor, unii pe sus, altii pe jos

pentru a-l primi cum se cuvine pe 2016. La cererea telespectatorilor am intrat pe CNN pentru a urmari The Big Apple la el acasa

Dupa care, cum spuneam, s-a dansat pret de vreo ora, s-a mai mincat si baut si evident s-a mai plecat, fiecare pe la casele lor. Dar intrucit nu s-a reusit ingurgitarea tuturor preparatelor, ne-am reunit din nou pe inserat pentru a continua ce incepusem c-o seara inainte.

E, si cam asta a fost Revelionul meu convulsiv, la care, dpdv strict medical, m-am simtit ca un cur. In rest, s-a ris si petrecut ca de fiecare data. Asa ca pina la urma si noi „gripatii” am uitat de suferinte.

 

 

 

Read Full Post »

Simbata Melomanului

Azi WOW!

Incep cu exceptionala performanta a lui Juliet Simms, a street singer, interpretind It’s a man’s world, mult mai convingator, din punctul meu de vedere, decit chiar James Brown. Puteti urmari performanta live pe youtube. Din nu stiu ce motive niciunul din clipuri nu poate fi transferat pe blog.

Voi continua cu Anna Netrebko si incredibila performanta in Meine lippen  a lui Lehar

Trecind la dans, iata un street dancer care poseda un talent iesit din comun. Precizez ca Fikshun nu are niciun fel de profesional training. „So you think you can dance” a lansat multe talente necunoscute marelui public. Am pus trei clipuri pentru a vedea cit de WOW! este acest Fikshun in oricare din stilurile in care a trebuit sa danseze.

Read Full Post »

Martea melomanului

Azi, DANSUL

1. Lacul lebedelor de Tchaikovsky, pe care l-am vazut pentru prima data in Bucuresti. Pas de quatre, dupa care ma-nebunesc. Aici in interpretarea aproape de perfectiune a Baletului Mariinsky.

2. Aida. Monumentala opera a lui Verdi. Iata marsul triumfal, pe care-l stiti cu totii. Nu stiu insa daca ati retinut si muzica baletului de dupa, care, mie unul, mi se pare mai tare decit marsul in sine. De retinut si montarea de exceptie a teatrului Metropolitan din New York.

3. Si bineinteles Traviata cu „Noi siamo le zingarelle, di Madride noi siamo mattadori” care nu cred ca are egal pe undeva pe lumea asta.

 

 

Read Full Post »