Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dinner’

Vizita


Nu e vorba de Domnul Goe si cheseaua cu dulceata, ca nu de Caragiale-mi arde-acum. Problema e ca duminica avem invitati la masa. Adica nici nu s-au stins bine luminarile de la precedenta vizita si hop, apare urmatoarea. Cumva inopinat, pentru ca am fost anuntat doar ieri.

Simt nevoia sa deschid o paranteza.

Zice sotia: Cu ce te-mbraci miine?

Zic: cu un trening.

Zice: pai doar n-o sa mergi la petrecere-n trening.

Zic: care petrecere?

Zice: Cum care? La ziua lui X.

Zic: pai de ce imi spui de-acum, cind puteai sa-mi spui miine, inainte sa plecam?

Zice: Cum, nu ti-am spus?

Zic: Nu mie.

Iar acum simt nevoia s-o-nchid. (paranteza)

Dar de ce sa vorbesc cu pacat, vizitele imi fac mare placere, chiar si cele anuntate in ajun. Ce nu-mi face placere e ca trebuie sa le pregatesc. Singur. Ca na, in casa asta eu beneficiez de cel mai mult timp liber.

De fapt nici pregatirile nu m-ar cocosa, dar dupa cum aminteam, trebuie mai intii sa hotarasc menu-ul. menu pe care-l revizuieste sotia si pe care, in mod obisnuit, il modifica de-l iau toti dracii. Dupa modificare trebuie sa pregatesc esantioanele. Una, pentru a intelege mai bine cit timp trebuie alocat fiecarui fel si doi, pentru a da posibilitatea CCC-ului (va amintesc ca asta-i abrevierea „controlului de calitate al consoartei”) sa-si exprime opinia. Daca iau aprobarea, fac toate pregatirle premergatoare culinarelii. Daca nu, prezint o alta propunere, dupa care fac pregatirile. In fine, ce vreau sa spun e ca noi tratam fiecare vizita ca pe nunta Piratului (fiu-meu).

Si bineinteles ca vom avea opt invitati. Cind invitam la masa si nu e vorba de revelion sau de vreo petrecere oarecare, invitam numai atitea persoane cite locuri sunt la masa. Si la masa noastra sunt zece. Pot incapea chiar 12, dar cum inghesuiala i-ar putea face pe musafiri sa nu se simta bine, ne rezumam la zece.

Bun, hai sa va plictisesc si cu mise en place-ul. Masa o aranjez in dimineata vizitei. Totul la linie si in acord cu cerintele unui restaurant de … citeva stele. Dupa care pregatesc toate ingredientele, spalat-taiat-ambalat si in frigider. Iar cu vreo ora inainte de ora fixata, a propos, urasc intirzierile, incep sa pregatesc citeva gustari servite la un pahar de whiskey si-o tacla, premergatoare mesei propriuzise. Mai apoi se trece la masa si incep pregatirea aperitivelor. Ingredientele fiind deja pregatite, treaba merge rapid. Rapid-rapid, dar eu o fac pe toata. E adevarat ca la servit sunt ajutat de doamne. Si uite asa, fel dupa fel, ajungem la desert care intra in atributiunile sotiei. Nu si cafeaua. Ca daca vor espresso e simplu. Apas pe buton si aia e. Dar daca li se scoala de-o turceasca, turcu ma cheama.

OK, asta a fost introducerea, acum urmeaza cuprinsul prototipurilor aprobate, dar care nu sunt complet finisate. Si intrucit pe primele le puteti intelege din imagini, vi-l voi descrie doar pe ultimul care e un Osso Buco a la Papa. Dupa ce l-am gatit, am introdus bucatile de carne in foietajul care nu-mi apartine si am pus osul cu maduva ca decor in virful placintei, ca de fapt placinta este. Cum spuneam, prezentarea va arata mult mai sexy, dar ca prototip, merge si asa.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »


                    Nu, nu sunt chiar indragostit, dar sunt oricum pe aproape. Cu marea, am o relatie mai veche, iar afrodisiacele-i ascunse-n ape, mi-au ravasit intotdeauna simturile. Ce poate fi mai romantic pe lume, decit un dinner tirziu la malul marii? Sa-ti inciti si sa-ti exciti gustativul cu fructe de mare, in sclipirea jucausa a sampaniei si-n soaptele sipotite  de valuri, nisipului incins?

                    E adevarat ca sunt cam departe de mare si de farmecul ei, atunci cind vrea ea sa fie fermecatoare, dar asta nu ma opreste sa-i degust produsele. Asa ca ieri, dupa cum va spuneam, mi-am propus un sea food dinner. Dar pentru asta, a trebuit mai intii sa dau fuga, sa cumpar citiva jumbo shrimps, un pui de octopus si vreo doua kg de scoici.

                    Intrucit imi doream o varietate de gusturi, in gura, am hotarit o supa de shrips cu curry, un stew pugliese, (polipo in umido) si evident, mussels in sos rosu. Dar inaite de-a ma apuca de treaba, mi-am pregatit un gin-tonic pentru a-mi premia intiativa.

                    Supa e extrem de usor de facut. Chicken broth, smintina, un galbenus, usturoi, curry powder, sare, putin cayenne powder si evident shrimps, pe care-i adaugati cu trei minute inainte s-o luati de pe foc. Cind vine vorba de caracatita, trebuie spalata pina o iau toti dracii. Se indeparteaza o chestie neagra din mijloc, intre tentacule. Se taie in cuburi de vreo 2cmm. Se caleste o ceapa mica, taiata marunt, vreo trei catei de usturoi si citeva bucatele de ardei iute, toate  in ulei de masline. Se adauga si vreo doua-trei fileuri de anchois. Apoi se adauga vreo patru rosii decojite si taiate marunt, impreuna cu bucatile de caracatita si vreo 250ml vin alb. Se lasa sa fiarba inabusit pret de vreo ora, dupa care se adauga o mina de patrunjel tocat, se mai lasa sa fiarba vreo 15 min si…aia e.

                    La scoici e mai complicat. Nu gatitul, cit pregatirea. Scoicile trebuiesc curatate bine, prin mai multe ape. Reci. Sosul se face din ulei de masline in care caliti urturoiul. Adaugati apoi rosii, vin alb, patrunjel, sare, piper. Bine e sa faceti sosul in avans si sa indepartati toate scoicile deschise sau cele care nu se inchid cind le atingeti. Cind sosul e gata, adaugati scoicile si acoperiti. Dupa aproximativ 10-15min, cind toate sunt deschise, le puteti servi. Pe cele care nu s-au deschis, aruncati-le.

                    Si pentru ca tot o dadusem pe fructe, m-am gindit ca la desert sa servesc o salata, la care, cine doreste, poate adauga citva stropi de kahlua.

                    Dupa un astfel de menu, cum sa nu te declari satisfacut? Ba chiar, aproape fericit.

Read Full Post »


In primul rind mi-am creat fondul propice unei sarbatori

Dupa care mi-am luat avint si-am purces la horicultureala, plantind tot felul de aranjamente florale si rupindu-mi spinarea. Poze n-am facut, ca cine-si face poze muncind? Poate doar actorii, muzicienii, politicienii si sportivii, da eu n-am vazut pe vreunul de la salubritate sa-si faca poze cu tomberonul. Iar eu, lucrind la spatii verzi, numai la poze nu-mi statea mintea. Dupa ce am terminat de horticulturilizat gradina, cam spre prinz, mi-am tras un mojito, dar in loc de zahar, am pus maple syrup si m-am tras la umbra. Uite asa, am mai blogarit putin, ca ce draci era sa fac la umbra? Peste vro ora apare si Piratul, propunindu-mi un cool-tub. Imi zic, „why not?” si intru-n „valuri”, nu inainte sa-mi umplu sonda cu un Campari-orange juice si multa gheata. Ca tot eram acolo, ne-am tras si niste poze. Unele in apa, altele sub apa, functie de pozitia capului.

                    Dupa baie, a urmat plaja, iar apoi, pregatirile pentru cina-n trei. Cum luasem lobsteri, era clar ca o vom arde cu sea food. Intrucit Piratul nu le are cu racii, i-am luat un fileu de tilapia. Am luat si unul de pastrav, dar ala pentru un tartar. Asa ca, am pregatit dupa cum urmeaza: ca aperitiv, ardei copti cu brinza de capra si cite doua fisii de bacon. Apoi, tarte cu tartar de pastrav si la final, lobster, pentru noi si tilapia pane, pentru Pirat. 

         Ei si cam atit cu mincarea. De fapt, cind am ajuns la lobsteri, eram deja cam satuli, asa ca am impartit unul singur, frateste. In acelasi menu, a intrat si-o sticla de sampanie, pe care am executat-o fara mila. Tot atunci si tot acolo, ne-am tras si niste pupaturi haioase si, evident,  citeva poze, din care rezulta, cit se poate de clar, ca Piratul imi calca pe urme, dintr-un anumit punct de vedere. In fine, n-am sa va arat poza respectiva si french kiss-ul cu paharul de sampanie, dar ma puteti crede pe cuvint.

Read Full Post »