Vac’09 – Frankfurt (part 1)

Priveam in jos si nu ma mai saturam.  Un lied de culori pe care toamna il cinta la intimplare peste padurile Frakfurtului. Mai frumos de atit nu avea cum sa inceapa scurtul nostru periplu teuton. Nu mi-am dorit niciodata sa vad Germania. De ce? Nici macar nu m-am intrebat vrodata, doar o impingeam mereu spre fundul listei “de vizitat”  In fine, aterizam si sarim in primul taxi. “La Everest birjar!” si mercedesul o lua la vale printre aceleasi paduri in care mintea-si gaseste odihna iar ochiul, incintarea. Cum soferul stia engleza cam cit stiam eu germana, am calatorit in liniste admirind cam tot ceea ce vedeam intr-o profunda necunostinta. De fapt acea zi avea sa fie un fel de roller-coaster pentru noi. Primul lucru care m-a frapat a fost locatia hotelului. O zona exclusiva unde nu vedeai decit nemti… de origine persana. E, la asta nu prea ma asteptasem eu, dar cum nici noi nu eram cine stie ce canadieni pursinge, am decis sa trecem constatarea la “amanunte neglijabile”  Hotelul nou, mic, cochet si foarte curat, ne-a realimentat tonusul terfelit de urmasii lui Darius. Pe usa camerei trona un semn cu fumatul oprit care ne-a bucurat. Dar cind am intrat, ne-a trasnit o putoare de tigari de m-am intrebat pe loc daca nu cumva semnul fusese initial pe dinauntrul usii, intrucit pe culoar mirosea doar a detergenti. Camera in schimb era curata si foarte spatioasa, cu mobilier nou si oarecum sic, iar geamurile imense dadeau in parcul cu platani din fata hotelului. Am lasat geamurile

 larg deschise pentru a polua putin atmosfera parcului si am tuns-o in oras. De la hotel pina in centru era doar un sfert de ceas de mers pe jos si l-am facut bucurosi, determinati sa dam jos berbecutul cu care ne giftuise Mircione. Dupa ce am ratacit fo doua ore printre blocuri si magazine, placut impresionati de tot ce am vazut, am ajuns la Opera, care aducea putin cu cea a Parisului, dar cu vreo doua size-uri mai slabuta si fara ornamente sclipitoare.

De acolo am cotit-o pe  Goethestraße, un fel de Fifth Avenue al Frakfurtului. Cum magazinele erau inchise la acea ora, n-am produs nicio avarie cartilor de credit. Dar nu acelasi lucru se-ntimpla si cu restaurantele care-ti imbiau olfactivul si glandele salivare cu mirosuri de pe intreg mapamondul. Cum eram darimati ca zidul Berlinului, de oboseala si foame, am luat rapid hotarirea sa atacam preparatele specifice locului. Ceea ce pot spune e ca nemtilor le lipsesc papilele gustative. Sa de-a dracu-n el de porc si-n ei de cirnati daca aveau vreun gust. Cine-a mai auzit de cotlet de porc fiert?  Iar varza lor murata e o acreala care-ti sterpezeste dintii instantaneu si-ti lasa si-un polonic de zeama in farfurie de-ti transforma comanda intr-o ciorba de varza cu o fiertura de porc si cartofi prajiti. E, la asa meniu, iti cam vine sa te frankfuti pe ea de gastronomie.

Si daca tot eram pornit pe incercari, am luat si un vin de mere, specialitatea locului. Ei bine, asta mi-a placut. Bun nene! Iti lasa in gura o aroma de ciorapi nespalati care te lesina de placere. Cum prima inghititura a fost si ultima, paharul a ramas plin ceea ce l-a ofensat pe ospatar, banuid cam ce sentimente nutresc fata de traditia lor vinicola. In acelasi timp, cirnatul sotiei (ca de, ce era sa comande o femeie?) arata ca puta unui albinoid dotat. Dar al dracu cirnat, n-avea pic de viata-n el. Spelb si inatractiv de nu-ti venea sa-l bagi nici in gura, nici in cur. Pina la urma, cu chiu cu vai am reusit sa mestecam cite ceva din laturile alea nemtesti si sa plecam spre casa. In drum m-am oprit la o dugheana si mi-am luat un vin frantuzesc, din struguri, care sa-mi schimbe gustul de varza murata si bocanci de caporal pe care inca-l mai simteam in gura. Dar ca sa nu credeti cumva ca Germania se rezuma la un menu  cazon, am sa va spun ca am mincat si lucruri mincabile, ca de exemplu, sendvisuri, strudele, rasoale de porc deep fried si tartaruri.

Dupa “ospat” ne-am intors la  hotel, unde am tras un dus, o gargara prelungita cu vinul frantuzesc, alunecind  apoi cu muschiuletii-n flacari pe patul rece ca bancile parcului de sub fereastra. Dupa un somn fara vise, va urma Frankfurt (part2).

Vac’09 – Maneciu

 Ba ca nu, ba ca da, ba ca ploua, ba ca ninge… pina la urma ne-am dus la Maneciu. Nici nu aveam cum sa refuzam intrucit  Mircione comandase deja ciobanului un berbecut. Drumul pina la berbecut a fost interesant intrucit cumnatu-meu a incurcat cararile. Asa ca pe inserat si ghidati prin celular am reusit sa batem la poarta “hanului”.

Dupa ce ne-am pupat de ne-am albit, am trecut toti pe la baie sa ne spalam nervii in drum spre masa care gemea sub povara bucatelor.  Fiolele aruncau sclipiri jucause de pe alta masa alaturata. “Ba, eu ti-am zis ca mergem la Frankfurt, nu ca venim de la Dachau” am spus eu in gluma, desi-mi ploua in gura dupa atita orientare turistica. Cu toate ca nu eram infrigurati, Mircione facuse ceva tuica fiarta careia nu i-am putut rezista. Tot asa lipsit de rezistenta m-am dovedit si cind a venit vorba de tuica nefiarta si vinuri felurite. Bag seama ca saracul berbec murise de sete, ca prea cerea bautura. E si uite cum ne-apuca miezul noptii la povesti si carafe cu vin de tara, ca pina la urma am avut impresia ca Mircione aduce putin cu Jesica Alba. In acel moment am sunat stingerea ca sa preintimpin o hartuire sexuala neavenita, desi in fond aproape Alba era si podoaba lui capilara. De adormit, am adormit inainte sa ating patul, pe care totusi se pare ca l-am nimerit. Dupa vreo trei ore ma trezesc niste  urlete infernale, de parca-l realesesera pe Basescu. Ursu, o namila de animal care nu era chiar urs, dar nici catelus, ragea din toti bojocii de mi se zbirlisera toate pilozitatile nebarbierite. Se pare ca o potaie venise sa-i fure osul de berbec cu care-l alintase stapina casei. Javra saraca fugise de la primul raget, dar bestia inca mai urla dupa el. In sfirsit, cind si-a dat el seama, in mintea lui de urso-ciine, ca osu-i in siguranta, s-a lasat multumit pe-o parte si-a adormit. Eu, cu ochisorii cit cepele alea rosii care atirnau impletite pe prispa casei, am dat pe git un kil de apa si-am cazut din nou lat, dar si  si zbirlit de spaima. De dimineata, care aducea mai mult a seara, m-am trezit cu capul cit dovleacul. De aceea poate cind am dat nas in nas cu Mircione, la “buna dimineata!” mea a raspuns cu un “happy halloween, coane!” Dupa un dus si-o cafea, ne-am asezat. Unde credeti? La masa. Parca eram teleghidati spre masa aia careia nu i se mai terminau bucatele. Cum nu aveam de gind sa conduc, am dat-o iar pe tuicane, slanini, cirnati, ceapa si in general, cam tot ce maninca taranu’ cind pleaca la coasa. Dupa ce am bagat iar burta-n draci si ficatu-n sperieti, am luat-o prin curte sa vedem ce si-a mai construit jupinul. Colesterolul-mi  crescuse-ntr-o ora cit Fat Frumos in douazeci de ani, dar gusturile care mi se tavaleau prin gura,  m-au facut sa-l dau dracu de colesterol cu Fat Frumosu’ lui cu tot. Undeva in fundul curtii, care aduce mai mult a parc, erau pasarile. Ei bine, astea disparusera si-n locul lor aparuse o mindrete de cabana, lunga, lacuita si frumoasa.

Dar cind am dat coltul dupa cabana, am constatat ca de fapt era un sir de cotete. Numai ca inaripatele nu mai erau acum la vederea casei, ci a vecinilor. In fine, am vizitat vaca. Simpatica, dar tot vaca. Porcii erau in crestere si am aflat profund indignat ca nici pina la Craciun nu vor ajunge la greutatea mea. Am inspectat apoi ”stina”.  Oile erau la cioban care urma se le aduca la iernat.  Dupa vizita de lucru,  osteniti de atita efort fizic, ne-am asezat la o tuica fiarta in chioscul care priveste valea Teleajenului.

E si cum femeia care ne gatea si avea grija de casa tocmai imi umplea toiul, m-a strafulgerat un gind inaltator, “bine-i sa stai degeaba, futu-i munca ma-si!”

Vac’09 – Burebista

Cum necum s-a terminat si vacanta lui ‘09. De fapt, cum s-a terminat mi-e greu sa uit. 8 ore si 45 de minute de zbor, dintre care vreo doua ore de vibromasaj. Masajul mi s-a aplicat fara sa-l solicit, fiind inclus in pret. Pina la masaj bausem deja un scotch si doua pahare de vin rosu pentru atingerea starii de nepasare care insa intirzia s-apara. Sotia fiind abstinenta, le-am baut si pe ale ei. Dar cum masajul a imprastiat efectul alcoolului in toata masa mea corporala, am simtit nevoia de un surplus pentru creier, care era mult prea limpede pentru nevoile mele imediate. Asa ca am mai luat un vin pentru sotie si un scotch pentru mine pe care le-am dat pe git, asteptind timpeala. N-a venit. E si uite asa am ajuns la Toronto vibratizat, alb si treaz.  Spre deosebire de mine, femeile din avion erau toate numai  zimbet. De, se pare ca lor le fac bine vibratiile, mai ales cind vibratorul e cit avionul. Dar sa revin la vacanta. Ajuns in Bucuresti, am intrat pe mina familiei. Maica-mea cind m-a vazut a exclamat “Vai mama ce te-ai ingrasat! Ce-ti dau sa maninci?”  Asa ca mincatul si bautul au fost indeletnicirile de baza. De obicei mincam pe la restaurante, dar cind ajungeam acasa sau in vreo casa, trebuia sa ne asezam din nou la masa pentru a nu jigni parintii sau ma rog, amfitrionii lacasului respectiv. Pe linga familie si prieteni de familie, eu m-am mai intilnit si cu blogger-i. Well, au fost doar doi, ce-i drept, Jean si Mara carora le si multumesc pentru efort si interes. Ceilalti au fost fie foarte ocupati, fie foarte raciti, fie foarte plecati din tara, fie foarte tirziu ca sa mai iasa din casa. A propos, Shmeny si Jim, sper ca totul e OK la voi and I realy mean it. Ne vom intilni next time around. AG, coane eu ti-as fi recomandat aspirina saracului, dar n-aveau la farmacie, ca ti-as fi trimis prin Jean. Man, sa te fut! Diana, next time cauta si tu un campus prin Frankfurt, ca tot Germanie e si aia. Dar despre blogger-i ar fi mult mai multe si mai suculente de povestit. Cum insa n-am de gind s-o fac, voi trece la alte evenimente la fel de orgasmice. De pilda, restaurantul Burebista, care de fapt avea un pronuntat caracter… medieval. “Mai Burebista,  tu chiar crezi ca eu ling p!#&a ?” Wellllll!!! Poate-o ling, dar in mod sigur Burebista, care era mai mult leat cu Hristos n-avea legaturi cu evul mediu.

La restaurantul respectiv am avut de serbat o zi de nastere, dar nu oricum. Era un surprise party. Sarbatoritul a fost incintat peste masura de surpriza pe care i-o facusem, noroc ca statea bine cu inima, care-a rezistat destul de bine emotiei. Totul a decurs according to plan, el constituind centrul atentiei, asa cum ne-o dorisem cu totii. Dar asta a tinut pina am terminat aperitivele si sticla de Green Label. In acel moment a aparut taraful si dansatorii. Nimic neobisnuit si pentru mine, nici macar atragator. Dar dupa ce-au interpretat vreo doua bucati, ce sa vezi? A aparut o alta bucata, naista. E, din acel moment centrul atentiei masculine s-a mutat de la sarbatorit direct pe gaoaza si decolteul naistei pe care v-o prezint in poza de mai jos.

Evident ca eu faceam exceptie de la regula, fiind mai mult cu ochii in menu si asta nu pentru ca as fi un gurmand, dar nu agreez femeile care sufla. Pe celelalte in schimb, le ador. Cred ca am suflet de menestrel, ca de la un timp visez numai cetatui, creneluri si castelane lasate-n grija centurilor de castitate de soti preocupati de turnirurile cotidiene.  Offf, cind ma gindesc la acele domnite care-si folosesc buzele lor divine, fara a sufla in fiare, trestii si alte chestii, dar cu atita maiestrie, ma trec fiori prin toate sirele si extremitatile. E foarte adevarat, ca orice menestrel, am si o trusa de speracle cu mine pentru lacatelul subabdominal, dar la care apelez doar in ultima instanta. Cum spuneam, deschid menu-ul si de ce credeti ca dau cu ochii?

Pai de asta eram deja satul si oricum nu s-ar fi facut s-o pun la masa, de fata cu toata familia. Asa ca mi-am tras o salata de verdeturi, de m-a tinut varu-meu-n onomatopee, cam cum il tine galeria Stelei pe Becali. In acelasi timp, paharul mi se tot umplea iar eu simteam ca devin din ce in ce mai simpatic, motiv pentru care m-am supus unui tratament balnear cu ape minerale, ca la Tusnad si Sovata. Asa ca am ajuns acasa mai treaz decit plecasem, ceea ce nu e chiar rau, dar nici de dat exemplu.

Next, Maneciu.

Din nou in unda

Deschid usa si intru-n unda. Sa fi udat Cristiana florile, ca prea plutesc toate covoarele? E adevarat ca  s-a umflat parchetul, dar ia te uita ce mindre-mi stau plantele-n ghiveci! Si bine ca le-a udat cu apa, ca daca folosea zaibar, le sugea Boro si ultima clorofila de viata.

Bine v-am gasit paposi cuviosi! Deocamdata fo citeva poze de pe unde am fost si ce-am vazut. Cind imi voi veni-n simtiri, am sa pun si niscai vorbe cap la cap ca pentru ochisorii domniilor voastre.

Maneciu

 

si crama lui Mircione

Frankfurt

Heidelberg

Valea Rinului

si ???

Orgasme papale

Functie de tara din care privesti problema, duminica voi pleca sau voi veni, in vacanta. Oricum ar fi, un lucru e cert, pentru tot restu’ lunii octombrie, nu voi mai calca pe la serviciu si asta echivaleaza, nu cu unu’, ci cu un intreg sirag de orgasme. Orgasme papale, evident. Dar pe linga orgasmele astea, va mai fi si placerea de-a revedea parinti, vechi prieteni, ceva germanii si nu in ultimul rind, amici de blogareala. Am sa maninc, am sa beau si am sa fuck, cam ce nu pot face in acest moment. Ma simt de parca as privi orasul de undeva de sus, dintr-o mansarda, excitat de perspectiva explorarii si de caldura degajata de ambianta nou creata. Da stiu, acum sunt inca la serviciu si ce ma inconjoara nu aduce nici pe de parte cu visul meu. Dar cind vine vorba de munca, posed o extraordinara capacitate de-a ma detasa si transborda in locuri placute mie, cu sampanii, ordevuri, cruditati,  nuditati si panorame, in lumina calda si jucause a unei luminari. Si atunci realitatea, oricit de abjecta, devine detaliu. Singura problema e zborul si cum maica-mea nu-i vreo barza, nici eu n-am iesit cocor. I-am auzit pe multi spunind ca le place sa se dea cu avionul pentru ca acolo sus se simt liberi. Liberi sa ce? Sa dirdiie de frica?  Eu in avion sunt mai crispat decit pubertistul care o baga pentru prima oara la caldura si care observa ca e alb ca varul, tocmai cind are mai multa nevoie de circulatie periferica. Dar pe de alta parte, sexul cred ca ar fi cel mai bun antidot impotriva fricii. Sexul si bautura. Atita timp cit esti cu dinsa-ntrinsa, nu-ti mai pasa de lupinguri, turbulente, goluri de aer sau ca te prinde barbatu-sau. Ei, dar bine ar fi daca macar as putea dormi.  Ca nici sa dorm nu pot. Incerc de fapt o stare de somnolenta cu urechile ciulite si pleoapele intredeschise. Asta nu pentru ca as avea pielea scurta, dar atentia nu vrea sa ma lase prada inconstientei si de aceea beau. Nu beau sa ma-mbat, doar sa ma timpesc putin de cap. Atit cit sa uit ca nu-s inaripat, daca ar fi la o adica.  Dar intrucit mai am doar o jumatate de ora de chin muncitoresc, ma simt deja alunecind spre vacanta orgasmica. Asa ca, lasind gluma la o parte, Iuhuuuuuuuuuuu!!!

This is fucking fishy

Asta o fi Ulisse? Daca e, atunci aia de pe el e sirena cu care-si traduce Penelopa. C-o traduce-i treaba lui, nu ma bag eu in familia lor, dar daca asa arata sirenele, ce dracu bateau cimpii aia prin Mitologie cu busturi generoase de femei care dadeau din coada si cintau de-ti exploda libidoul? Adica ne-au luat de fraieri? Pai nu se vede clar ca asta-i crapoaica? Si nu mi-ar parea rau de confuzie, dar am prins si eu una, mai mignona ce-i drept, dar pentru ca nu stiam ca-i sirena, i-am dat drumu-n balta fara s-o abuzez, desi-si misca buzitele de ma bagase la idei. Acum imi explic pasiunea si rabdarea pescarilor, care asteapta cu saptaminile si cu rima scufundata sa le-o muste fo sirena. Eu nu eram impatimit, poate pentru ca nu stiam cu cine am de-a face, dar am citiva amici indragostiti de pescuit. Si vazind poza, mai poti sa-i condamni? De fapt  Ulissele de mai jos, chiar m-a indus in eroare. Daca n-as fi stiut ca  nu-si vopseste pilozitatile, as fi putut sa jur ca-i el. In trecut, cind am vazut ca intrebarii mele firesti ”in ce balta pescuiesti coane?” raspunde evaziv, am fost putin intrigat, neintelegind in ce consta misterul. Ba ca sa fiu sincer, mi se paruse fucking fishy discretia lui. Acum insa-i dau dreptate. Cine si-ar imparti balta cu prietenii?  Cu toate astea, avind gusturi mai putin sofisticate, eu voi prefera in continuare, femeia.  

Traiasca Delicventa !

Grotescul atinge paroxismul. Dreptatea e doar o poveste cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene. Realitatea imbecilitatii frizeaza ratiunea. Drepturile victimelor sunt calcate rusinos in picioare prin exacerbarea drepturilor de care se bucura criminalii. Orasul simbol al Mafiei americane, Chicago, nu-si dezminte trecutul si poate nici prezentul, ca ce om intreg la minte poate gindi si aproba o asemenea monstruozitate? Crima, violul, tilharia s.a.md., nu se mai pedepsesc, se onoreaza in The Windy City. Delicventii sunt la putere si isi pregatesc cu grija asternutul pentru viitorul lor nesigur. Dar nu o fac oricum, ci pe banii victimelor, cu sprijinul guvernantilor, in spiritul legilor si la adapostul Bibliei. Asta e asa zisa “omenie” de care se face atita parada? Omenie fata de bestii si bestialitate fata de om. Personal le-as da foc celor care si-au permis acesta sfidare incredibila la adresa victimelor. E ca si cum in loc de coroane cu flori, ai urina pe mormintul soldatului necunoscut. Stiu lozinca “asta nu te va deosebi de ei”. Bull shit! Daunatorii trebuiesc stirpiti, nu udati sa se dezvolte.

 

New Cook County Correctional Center, Chicago , Illinois

 

Sexier than Sex

BACHATA

Stiu ca nu va vine sa credeti, dar in mod paradoxal sexul, desi sexos, nu e la fel de provocator pe cit il descrie titulatura. Priviti cu atentie clipul de mai jos, desi nu cred ca e nevoie sa va sugerez acest lucru si spuneti-mi daca ce veti vedea nu este mai tulburator decit un XXX. Sunt convins ca pina si ”frantuzoaicele” ar ceda dupa un astfel de preambul. Eu personal am ajuns la concluzia ca sugestionarea sexului e mai sexoasa decit sexul in sine. Asta nu semnifica o renuntare la act, ci mai mult o directionare aparent involuntara, dar fara echivoc, spre acel act. Apropourile mi se par mult mai incitante decit un “hop top, hai ti-o-ndop”. De ce? Pentru ca spun fara a face, ceea ce am face fara a spune. Stiu ce ginditi ”bine bai si pina la urma ce vrei sa spui?” Cum ce? Spuneam doar ca eu stiu sa dansez bachata. Gala, dansam?

Daca nu puteti viziona clipul, il puteti accesa aici. http://www.youtube.com/watch?v=2cehkSxOLNA

 

Venice

by papa

 

Rondo in straie fine, croite-n fascinatii,

Cint subjugat iubirii in ritm medieval,

Tesut ca de paianjeni pe portativ de ape,

Cu salbe de gondole si muzici dulci de clape,

Pe ziduri policrome si masti de carnaval.

 

O pata de candoare intr-un ocean de patimi,

Fragila ca un nufar pe valuri de satin,

Unde iubiti, iubire, iubitelor le jura,

E gura-ntredeschisa ce-asteapta alta gura,

E-o punte de suspine peste al lor suspin.

 

E fluxul ce danseaza in piata cu cupola,

E-acea dorinta vie, ce-n suflete simtim,

E un sarut de focuri iesit tiptil din mare,

E geniu, e iubire, e arta, e candoare,

E-un festival de ape, culoare si sublim.

Sssssst! Azi America se roaga lui Allah

Mi se pare un moment inaltator, memorabil si de bun augur, cind inalta toti din cur.  Sute de mii, daca nu milioane de americani barbosi se vor aduna prin moschei si prin  locuri publice, invesmintati in cearceafurile lor traditionale pentru a-l ruga fierbinte pe Allah. E foarte adevarat ca nu se va sti pentru ce anume se vor roaga ei, dar asta oricum nu va mai conta 50 de ani de acum inainte, cind in Republica Islamo-Comunista Americana vor trai cu totii in pace si intelegere, ca cine sa-i mai terorizeze? La rata lor de natalitate, vorba slagarului de culoare maron, “ca o mama poate creste, sapte, opt copii sau zece”, nu cred ca le trebuie mai mult de citiva zeci de ani sa devina majoritari. Vai ce interesant va fi cind albii vor trai in rezervatii  fiind obligati de buna voie sa se dezbare de credinta lor infidela, rebela si tembela si sa adopte dreapta invatatura musulmana!  A propos de terorizari, minoritatea alba tocmai a dat peste un american get-beget, de origine Iordaniana,  care i-a jurat credinta vesnica Osamei si care intentiona ca in semn de adinca pretuire pentru acesta, sa arunce o cladire texana in aer. Vedeti voi? Asta apreciez eu la muslimi astia, au suflet de copil. Sunt morti dupa focurile de artificii. E adevarat ca unii sunt morti si din cauza lor, dar fara martiriu, cum sa-ti tragi stolul de pizdulici cu himene intacte, promise de Sefu’ ? Asta o fi urmarind Gaddafi, care zilele acestea e gazduit de Donald Trump? Sau poate ca intre miliardari divergentele religioase nu valoreaza nici doi bani?

Si o stire de ultima ora, asta ca timpeala sa atinga apogeul si sa-mi justific si eu afirmatia cu viitorul rosu al Americii. Intr-o scoala primara, din aceeasi America, copiii au fost fortati sa invete un imn care-l slaveste pe Obama, mai ceva ca pe Hristos. Clipul a fost dat pe Fox News pentru ca tot americanul sa priceapa cum va arata viitorul luminos al dictaturii. Ati ajuns de risul rusilor!.