Copilasi, am intrat deunazi si am citit toate “lamultianurile” si urarile voastre de bine, care sincer, m-au emotionat. De aceea am considerat necesar sa scriu acest post in care sa va multumesc din inima tuturor celor care n-ati uitat de acel 19 ianuarie. Cum petrecerea va fi simbata aceasta, nu am ce poze sa atasez postului, in momentul de fata, dar o voi face probabil duminica sau cel tirziu luni, dupa bairam.
Inca o data va multumesc pentru urari si va urez la rindul meu ca tot ceea ce va doriti sa se implineasca, atit in plan personal, cit si national (vedea-i-as arestati pe toti, in frunte cu Basescu!)
Parca mai ieri ii sarbatoream pe alde “O mie noua sute si ceva”. Problema e ca s-au dus dracului cu totii si-am ajuns sa ne facem ochi dulci cu 2012. Baga-s-ar dracu-n el de timp, ca mult zor mai e si pe capul lui, saracu’, desi, la urma urmei, in afara de faptul ca trece, ce alta grija mai are? Ce-i mai prost, e ca nu-l putem opri, desi, personal, am incercat de fo citeva ori. Ei si pentru ca nu mi-a reusit, mi-am propus sa-l petrec. Adica sa-l petrec in petreceri, nu pe ultimul drum. In concluzie, mai trintim un party! Sarmalele le-am executat, piftia de curcan e si ea gata, ciorba de potroace o voi definitiva astazi, iar porcismele afumate asteapta linistite-n frigider sa fie aranjate frumos pe platouri. Basement-ul, locatia dezmatului, este si el gata de lupta, cu mesele aranjate, cu bradul care sclipeste mindru-n coltul dinspre usa si cu globuri care atirna din tavan. Si cum salata de boeuf, friptura, cirnatii si muraturile vor fi aduse de invitati, mie nu mi-a ramas decit sa-mi fac incalzirea. Ca partener mi-am ales un Amarone competitiv. Singurul lucru care ar mai fi de spus e sa va urez un An Nou cu sanatate, veselie, satisfactii si satisfaceri la foc automat, sau mocnit, dupa posibilitati!
Pup you all!
Voi posta si ceva poze, dar mai dupa weekend, pentru ca noi ne-am obisnuit ca Revelionul sa fie “two days party”
Copilasi, va multumesc pentru urari si va doresc toate cele bune (desi multi spun ca cele bune sunt fie nesanatoase, fie imorale)! Dar in definitiv, who gives a shit about “gura lumii” ? Bucurati-va de Sarbatori si de zilele libere! Distractia, haleala, bautura si sexul sa va stea alaturi de Sarbatori si sa va satisfaca toate simturile.
Va pup si pentru ca-i Craciunul, va las in compania uneia ca porcu’ care cinta meserie si a carei parere tocmai v-am impartasit-o “it feels alright but never complete without joy” N-am sa va pun insa clipul cu Gossip si purcica lor, ci reclama J’adore cu frumoasa Charlize, al carei fond muzical il constituie acest “Heavy Cross” meserias.
Ei nu, nu din punct de vedere profesional si nici geografic, ci mai mult din punct de vedere social sau mai exact, socializant. Mi s-a facut de-o pauza, una cu caracter blogaret, pe care sunt convins c-o merit, dupa…cine mai stie citi ani de conversatii virtuale! Cit timp va dura vacanta, nu stiu, intrucit nu mi-am propus vreo revenire, nici peste o zi, nici peste un an, dar in mod sigur ma voi ritornera cind mi-o frige buza.
Dar pentru a nu disparea, asa, ca magaru-n ceata, cum cred ca v-oti fi imaginat deja, m-am gindit sa injghebej postul de fata pentru a nu crea falsa impresie ca as da bir cu fugitii sau c-as fi gata sa dau coltul, neanuntat.
In absenta mea, blogul va ramine sa-si faca pe mai departe datoria de blog, adica, va va gazdui cu placere, in eventualitatea ca doriti sa va discutati aici si nu altundeva. Pina si eu voi mai intra din cind in cind sa va citesc si sa schimb postul, daca numarul comment-urilor o va impune.
Asa ca, dragii mei, va urez Craciun Fericit, un An Nou cu sanatate, bucurii si la buna revedere virtuala.
Saptamina asta, la X Factor-ul american, a fost omagiata personalitatea lui Michael Jackson. Ca atare, fiecare concurent a trebuit sa se prezinte cu o piesa din repertoriul regretatului cintaret. Cind am auzit care le era tema, m-am asteptat la un fiasco total. Ei bine, as putea spune ca n-a fost chiar fiasco si in niciun caz, total. Doua dintre prelucrari si interpretari lasindu-ma mai masca decit cea venetiana pe care o port in avatar. Melanie Amaro a fost de-a dreptu’ si de-a stingu’ exceptionala. Iar Drew, a carei voce si pozitie retardata, a picioarelor, nu prea le apreciez, m-a rupt cu prelucrarea lui Billie Jean. Ascultati-le!
*
Ca o paranteza, Drew a cazut prada disensiunilor dintre jurati, fiind eliminata de majoritate.
Nu stiu care sunt criteriile pe care se bazeaza alegerea judecatorilor, in general. E oare suficient sa cunosti legile si regulamentele pentru a fi judecator? Nu cred. Ce cred, e ca e la fel de important, daca nu chiar mai important ar fi ca mai intii sa le fie testate abilitatile vizuale si poate cele legate de logica, iar mai apoi cunostintele despre legislatie si regulamente. In acelasi timp, toti stim ca exista si judecatori de vinzare, dar banuiesc, in naivitatea mea, ca sunt minoritari, asa ca nu-i voi lua in discutie, pentru ca nu vreau sa iau piinea de la gura DNA-ului. Dar ce ne facem cu ceilalti care gresesc involuntar si ale caror verdicte contravin realitatii si adevarului? Pe astia cine-i condamna sau macar, cine-i trage la raspundere?
Exista multe si felurite exemple de nevinovati condamnati la puscarie si chiar la moarte, tot asa cum exista exemple de criminali absolviti de pedepse, datorita judecatii distorsionate a acestor indivizi alesi sa judece drept si impartial. Ce folos ca stiu codul penal pe de rost, atita timp cit judecata le este deficitara?
Tot asa si-n sport. La ce foloseste cunoasterea regulamentelor, atita timp cit arbitrii vad si interpreteaza fazele in mod subiectiv, influentind rezultatul final? Pentru ce mai numim sportul “intrecere” cind rezultatul il decide un incompetent numit de tac-su sa sufle-n fluier. Iar scuza “sunt si ei oameni”, nu stiu cit se mai pote vinde, pentru ca oameni sunt si cei care opereaza si cei care piloteaza si cei care construiesc si asa mai departe. Daca toti ar face greseli la fiecare operatie sau zbor, care ar influenta in mod negativ rezultatul final, unde dracu am ajunge?
Clasamentul campionatului nostru de fotbal a ajuns sa fie decis de arbitrii, nu de jocul echipelor. Erorile de arbitraj, nu performanta echipelor, a ajuns sa decida campioana tarii si asta pentru ca nu exista meci la care rezultatul sa nu fie influentat de arbitrajul defectuos. Iar daca se vor gasi citeva, le poti numara pe degete. Interesant sau mai bine spus, ciudat, mi se pare faptul ca greselile favorizeaza in mod regulat anumite formatii. Sa fie doar o rezultanta a hazardului sau a unui hazard dirijat grijuliu de FRF?
Nu inteleg pentru ce nu se apeleaza la tehnica de virf, care ar putea judeca impartial si cu o mansa redusa de eroare orice faza confuza, dar critica. In fond precedentul s-a creat in hockey, in basketball, in tenis si in alte sporturi unde corectitudinea rezultatului conteaza. De ce se cramponeaza fosilele din fruntea fotbalului de un status quo perimat si depasit? Se bate moneda pe disparitia factorului uman, numai ca, exact factorul uman e cel care viciaza, voluntar sau involuntar, competitiile sportive, care numai competitii nu mai sunt, avind in vedere industria pariurilor si cea a coruptiei. Si atunci, de ce n-am elimina acest factor care si-a avut rostul atita timp cit era singurul la care se putea apela si cind sportul era doar sport.
Culmea e ca englezii, cei ma conservatori dintre europeni, vor fi primii care vor face pasul si vor instala sensori sau camere pe linia portilor, pentru a preveni pe viitor o parte din erorile arbitrilor. Uite deci ca se poate si fara aprobarea Mafiilor UEFA sau FIFA care, fiind adeptele aranjamentelor de culise, refuza cu incapatinare corectitudinea in fotbal.
Odata cu moartea lui Sandu si Dragomir sper sa ajungem si noi la un grad de civilizatie in arbitraj, pina atunci, Campionatul il va lua cine le va da partea din banii primiti de la UEFA pentru locul in Champions Ligue. Nu degeba trag cu disperare de pozitiile de presedinti, ocupate abuziv, desi rezultatele dezastruoase ale fotbalului nostru ii recomandau inca de acum zece ani. Interesant mi se pare faptul ca echipele cu traditie sunt indepartate prin arbitraje sau decizii aberante si ilegale. In schimb, echipe fantoma ca Urziceniul, Galatiul si CFR Cluj au fost sau sunt ajutate sistematic si fara vreo explicatie.
Si as mai avea o ultima intrebare pentru nimeni. De ce nu poate fi revocat un rezultat care a fost viciat in mod evident? Ar fi prea complicat? Poate, dar ar fi drept, ceea ce ne-o dorim cu totii, cel putin teoretic.
Dar pentru a incheia intr-o nota amuzanta, vi-l mai pun odata pe idiotul asta. Evident ca nu e real ci regizat, dar cam aici se va ajunge.
Aseara tirziu, “Academia” si-a desemnat “academicienii”. Spectacolul, in sine, a fost in nota obisnuita a spectacolelor americane, adica foarte bine organizat si cu o montare de exceptie, desi poate prea tehno, pentru unele gusturi. Dar daca e sa ma refer la protagonisti, lucrurile stau putin mai diferit si in oarecare contrast cu aspectul general.
Una din concluzii ar fi ca negrii incearca sa fie albi, iar albii incearca sa se comporte ca negrii. Daca in privinta primilor nu avem a ne mira intrucit e binecunoscut rasismul in rindul negrilor, care se outosegregheaza in caste, functie de cit de deschisa le e culoarea pielii, in privinta albilor chiar nu pot gasi o explicatie plauzibila. In fine, probabil lipsa culturii a dus si la disparitia identitatii culturale, ceea ce poate avea si-o latura pozitiva in ceea ce priveste identitatea sociala.
Un alt fenomen pe care nu reusesc sa-l inteleg si sa-l asimilez, e tinuta. Contrasul intre sexe, in ceea ce priveste tinuta vestimentara este izbitor. Daca femeile abordeaza tot felul de creatii ale marilor case de moda, barbatii sunt imbracati ca aia care spala parbrize in intersectii. Bocanci, tenisi, nadragi mizerabili, tricouri chinezesti si cite o jeaca roasa si ponosita. Nu spun ca trebuie sa apara in fracuri, dar nici ca de la schimbat uleiul la masina. Tinuta asta de cersetori chiar n-o pot intelege, cu atit mai mult cu cit e intr-un contrast izbitor cu tinutele partenerelor de scena.
Cum spuneam, spectacolul per total a fost bine organizat, cu performante reusite. Reusite cu o singura exceptie, Justin Bieber, care a cintat ca un cur dupa o oala cu fasole. Sincer sa fiu, ma mir ca saracul adolescent nu s-a cacat pe el, la cit s-a scremut sa scoata la capat un cintecel penibil, pe ale carui note le-a maltratat in fel si chip. Iata-l pe inculpat
Dar pentru a nu va lasa cu un gust amar, iat-o si pe Lopez intr-un recital de forta
O alta penibilitate a serii a fost Nicky Minaj, care a vrut sa se dea doamna pe tocuri, impiedicindu-se in ele si reusind cu greu si numai ajutata sa ajunga din stinga-n dreapta, fara sa dea cu curul de podea.
Si in sfirsit, ultima mentiune, ar fi faptul ca dulcica Taylor Swift a pus mina pe vreo 3 awards, tot atitea cit si Adele, ceea ce mi se pare firesc, considerindu-i talentul de interpreta si compozitoare.
Dar uite ca azi e luni si Minaj poate sa stea si s-o freace, in timp ce eu va trebui sa o iau agale spre serviciu si asta mi se pare, pe cit de real, pe atit de nedrept. Fucking Mondays!
