Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘realitate’


Sunt intradevar perplex aflind ca multi dintre prietenii mei sunt impotriva construirii unei alte moschei in Toronto. Toleranta ar trebui sa fie scopul fiecarui canadian, indiferent care-i este crezul religios. Si ca un efort de promovare a tolerantei, trebuie sa ingaduim construirea acelei moschei.

Propun de asemenea ca doua cluburi de noapte sa fie deschise alaturi de acea moschee, in felul asta promovind toleranta si in interiorul moscheei. Vom numi unul din cluburi, care va fi pentru homosexuali, „The Turban Cowboy” iar pe celalalt, care va fi un topless bar, il vom numi „You Mecca Me Hot”

Magazinul urmator va trebui sa fie o macelarie specializata in carne de porc si linga, o braserie care sa aibe in menu, porc la gratar si care sa se numeasca „Iraq of Ribs”

Vis-a-vis, peste drum, ar putea fi infiintat un magazin cu lenjerie intima numit „Victoria Keeps Nothing Secret” cu manechine sexi in vitrina, purtind produsele magazinului.

Linga acest magazin de lenjerie, ar fi loc pentru un magazin cu jucarii sexuale, „Koranal Knowledge” cu firma in intermitente lumini de neon si un magazin de bauturi alcoolice numit „Morehammered” (Mai beat)

Toate aceste ii vor incuraja pe  musulmani sa demonstreze toleranta pe care ne-o pretind noua.

Da, trebuie sa promovam toleranta si daca inca n-ati ajuns sa zimbiti citind aceste rinduri, e pentru ca ori sunteti somnorosi, ori pentru ca e mizul noptii pe unde va aflati si trebuie sa va culcati camila.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Din pacate trebuie sa recunosc faptul ca textul de mai sus nu-mi apartine. Doar titlul si traducerea sunt ale mele. Si dupa cum s-a putut observa, citind textul, nu sunt chiar singurul politically incorrect in aceasta tara.

Jiggs McDonald, un hocheist canadian, NHL Hall of Fame broadcaster speaking in Ontario, este autorul acestui text, pe cit de savuros (pentru unii) pe atit de adevarat. Iata si varianta in original:

„I am truly perplexed that so many of my friends are against another mosque being built in Toronto. I think it should be the goal of every Canadian to be tolerant regardless of their religious beliefs. Thus the mosque should be allowed, in an effort to promote tolerance.

„That is why I also propose that two nightclubs be opened next door to the mosque; thereby promoting tolerance from within the mosque. We could call one of the clubs,
which would be gay, „The Turban Cowboy,” and the other, a topless bar, would
be called „You Mecca Me Hot.”
„Next door should be a butcher shop that specializes in pork, and adjacent to that an open-pit barbecue pork restaurant, called „Iraq of Ribs.
„Across the street there could be a lingerie store called „Victoria Keeps Nothing Secret,” with sexy mannequins in the window modeling the goods.
„Next door to the lingerie shop there would be room for an adult sex toy shop, „Koranal Knowledge,” its name in flashing neon lights, and on the other side a liquor
store called „Morehammered.
„All of this would encourage Muslims to demonstrate the tolerance they demand of us.”
Yes, we should promote tolerance, and you can do your part by passing this on. And
if you are not laughing or smiling at this point … it is either past your
bedtime, or it’s midnight at the oasis and time to put your camel to bed!

Read Full Post »


Sugestie in loc de prefata: puritani, fata la perete, ca sa nu dati in bilbiiala!

“Doamne fereste, e prea mic pentru frichi-frichi”

Zau? Vorba e, ce-i rau in asta, ca-i mic sau ca si-ar dori si el, micutul, un pui de sex?  De ce ne-o placea noua, adultilor, sa hotarim ce este si ce nu este natural … in natura? Din cite stiu, cam toti am fost … copii si cam pe toti ne ardea pipota sa aflam noutatile ascunse pe sub fustite. Cam toti le ridicam, prin scarile blocului, in cautarea raspusului. Cam toti ne uitam, cu jind in suflet si erectii in chiloti, la sarafanele umflate pe pieptul fetelor dintr-a opta. Cam toti citeam ce nu prevedea programa si cam toti jucam gajurile seara pe bancile din cartier. Si desi pupaturile alea erau mai mult mozoleli cu gura-nclestata, fiorul care-mi producea goluri abdominale si dureri subabdominale, nu cred c-am sa-l uit niciodata. Dar, pentru a fi cit se poate de onest, durerea de dupa, atenua placerea din timpul. Asta cred ca e principiul actiunii si reactiunii, pe care-l simteam, fara sa fi auzit inca de el.

De french kiss-uri am aflat mai tirziu si ca tot novicele,  m-am ingrozit. Dar cind am luat primul „sarafan” in causul palmei iar limba, cu gust de fondanta, mi-a intrat pina-n git, mi-am schimbat radical parerea. Asta m-a ajutat ceva mai tirziu cind am aflat toate orificiile dedicate french kiss-ului.

Nu stiu de ce, se pare ca-i treaba morfologica, dar noi baietii suntem mult mai intirziati decit fetele. E adevarat ca prosteala ne tine cam pina dam de caldura. Din momentul in care bagam stecherul in priza, ne desteptam de parca n-am fi fost prosti niciodata. Se poate spune ca priza ne vindeca de mai toate handicapurile pubertatii. Si cu cit il bagam mai devreme, cu atit scapam mai repede de obsesia prizei. Nu mai eram timizi si retrasi. Nu ne mai atirna limba ca la San-Bernarzi dupa fiecare mini joupe si nici nu ne mai alergam cosurile pe fata. Din acel moment atentia unei gagici nu ne mai trimitea singele-n obraji, ci direct in extremitatea stecherului care incepea, dureros de mult, sa-si doreasca priza pereche.

Bun. Si atunci ma intreb, daca asa am fost plamaditi, pentru ce si la ce bun interdictiile la sexisme? Adica ce fel de nenorociti am ajuns noi, parintii de acum, daca prin scoala primara ne aratam prizele si stecherele unii altora, daca printr-a sasea ne bagam limbile pina-n stomac, ca la tubaje, si ne mameleam pina ne durea slitul sau daca la liceu incepusem s-o ardem normal? E adevarat ca unii dintre noi, mai norocosi si mai tupeisti, as zice, au inceput cu arsul mai devreme si asta datorita unor prize care faceau scurt circuit cind se aflau in preajma vreunui stecher solidificat.

In concluzie, ca nu vreau sa va rapesc toata ziua cu probleme de electricitate, vreau sa spun ca nu inteleg de unde a aparut monopolizarea asta a sexului, de catre parinti. Ca doar nu l-au inventat ei. Asa ca, lasati bai copii sa si-o traga, ca sexul nu-i al meu si nici al vostru, ci al copiilor vostri si al copiilor copiilor vostri in veacul vecilor. Adica pina si Lapusneanu stia care-i treaba cu sexul, numai voi, nu. Pentru ca, gindind la rece, sexul nu-i vreo crima si nici vreo punga cu prenandez. Nu fiti tot timpul parinti cu copiii. Mai fiti si copii, ca n-a murit nimeni din asta.

Va mai dau si-o poezie pe aceeasi tema, dar pe cel mai sleau limbaj posibil. Asta ar necesita o bulina purpurie, nu rosie. Sa nu va prind ca ma boscoroditi, dupa. Vreti realitate in toata trivialitatea ei, asa cum am trait-o, accesati-o! N-o vreti, lasati-o altora!

https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/27/adolesexcenta/

Read Full Post »


           Cum ati intitula voi poza de mai jos?

Eu i-as spune „E DOAR UN PAS (intre vis si realitate)”

 

 

Read Full Post »


                    Ati avut vreodata senzatia ca zburati? Ca plutiti prin al noualea cer, care ar putea foarte bine sa fie si al saptelea, ca la urma urmei, unul e de ajuns? Sigur c-ati avut-o, toti am avut-o. Practic, e o desprindere de realitate. Un simtamint care ne ignora simturile. Da, suna paradoxal ca un simtamint sa-ti ignore simturile, dar cu toate astea, e absolut posibil. E posibil, intrucit acel simtamint te face sa crezi ca imposibilul ar fi de fapt posibil, ceea ce e de fapt  imposibil (!)  

                    Interesant e faptul ca numai fericirea poate genera astfel de trairi. Singura care ne readuce cu picioarele pe pamint si ne trezeste la realitate, fiind durerea, suferinta, chinul. Si de obicei, cu cit esti mai fericit, cu cit zbori mai sus, cu atit constientizarea realitatii e mai dureroasa, vorba Luceafarului „venit din cerul meu inalt, mai repede ca vintul, am dat cu curul de asfalt, de-am gaurit Pamintul”. N-am intilnit pina acum un om fericit care sa evalueze in mod obiectiv realitatea, chiar daca realitatea lui parea trista sau chiar dureroasa. Fericirea are darul de a-ti estompa necazurile si durerile. Am intilnit, insa, destui indivizi pe care durerea ii determina sa vada clar si nedistorsionat  realitatea, chiar daca de multe ori refuzau s-o accepte. 

                    In general, starea euforica deformeaza optica si nu stiu daca vi s-a intimplat, dar fiind in starea respectiva, luam cele mai gresite decizii. Cind suntem fericiti, devenim in mod subit, generosi pina la inconstienta si de-o credulitate periculoasa, fiind in stare sa acordam credit pina si dusmanilor. As putea spune ca si discernamintul ne este afectat, fiind gata sa luam decizii bizare.  Valoarea materiala isi pierde subit valoarea. Fericirea ne afecteaza rabdarea si intelepciunea. Suntem in stare sa terminam orice lucru sau orice activitate cit mai repede si cu cit mai putin efort intelectual, si asta pentru ca ne rapeste din timpul fericirii, careia am dori sa ne dedicam 100% . Curios este faptul ca atita timp cit suntem fericiti, ignoram pina si durerile fizice.

                    Asa ca, durerea, evident ca nu la cea fizica ma refer,  ne poate readuce la realitate, dar numai in momentul in care fericirea dispare. Oare om putea fi indurerati si fericiti in acelasi timp? Nu cred. Nu cred ca poti trai, traindu-le simultan. Intotdeauna una dintre ele te va face sa uiti de cealalta. Cu toate astea, desi toti ne dorim sa privim realitatea in mod obiectiv, alegem fericirea. Exista o goana nebuna dupa acest sentiment care, practic, e un drog. Un drog de care se pare ca suntem dependenti si de al carui efect euforic, suntem indragostiti pina peste cap. Oare cind iubim, o facem din altruism sau din egoim? Iubim cinevaul sau iubim starea de fericire pe care ne-o ofera cinevaul respectiv? Ei, vedeti voi, la intrebarea asta nu prea as sti ce sa raspund. Nu inca.

                    Sa insemne oare ca ne place sa ne inselam de buna voie in privinta realitatii, ca vrem ca albastrul sa-l vedem roz, desi-l stim albastru? Nu spun, e placut sa fii fericit, dar e sanatos sa ai si simtul realitatii. Dar uite ca desi o contemplam pe a doua, ne-o dorim mai mult pe prima. Se spune ca iubirea-i oarba si e foarte adevarat. Defectele ne sar in ochi cind acel sentiment se dezintegreaza, desi defectele erau acolo de la inceputuri. Dar sa nu credeti ca as caracteriza alegerea fericirii ca pe-o vina sau un pacat, atita timp cit, fiind in culmea ei, nu ii constientizam efectul. Dar daca l-am constientiza, oare am renunta la fericire de dragul realitatii?

                    Hai sa incep eu! Ei bine, as prefera sa fiu beat de fericire, decit sa fiu trist de treaz, pentru ca sincer, iubesc, iubindu-ma. Realitatea din jurul nostru nu poate fi vesela, atita timp cit nu ne fericeste in asa masura incit s-o vedem deformata, moment in care nu mai e conforma cu ea insasi. Hmmm, tare! Adica ma invirt in cerc? Se poate, dar asta e, n-am inventat eu lumea. Nu fac decit s-o observ si s-o judec, cit imi permit senzorii si ratiunea.

Read Full Post »

So what?


In lumea noastra, a rationalilor, realitatea e o muza, pe care fiecare o priveste dupa cum i se scoala imaginatia.  Evident ca mai sunt si alti factori perturbatori, dar ce vreau sa spun, e ca senzorii nostri zic una, iar noi interpretam cum ne aranjaza, chiar si fara s-o constientizam. Perceptia detine suprematia absoluta. Uite si-un exemplu rapid, ca sa ne facem incalzirea. Spuneti-va sincer, la ce v-ati gindit vazind dihania asta?

Si desi perceptia ar trebui sa fie o reflectare fidela a muzei aleia din capu’ postului, de cele mai multe ori imaginea ne apare complet distorsionata. De ce? Nu pentru ca simturile ne-ar fi fucked up, ci pentru ca interpretarea informatiilor cu care ne aprovizioneaza ele, e fucked up. Cu toate astea, pe multi ii auzi spunind „adevarul e ca…”, desi ala-i adevarul perceptiei, nu al realitatii. Pe Basescu il scuipa jumate de Romanie si-l pupa-n cur cealalta jumatate, desi ambele jumatati cunosc aceleasi realitati ale acestui personaj de legenda olimpiana. Cum asa? Realitatea nu poate fi decit una. Cu toate astea, perceptia e total diferita. Si nu vorbesc aici de preferinte, simpatii si apartenente, pentru ca, desi multora le poate parea absurd, sunt neverosimil de multi cei care il apreciaza sincer, nu pe linie de partid. Dar daca situatia asta pare bizara, stati s-o cititi pe urmatoarea, care mi se pare si mai oabla. Ce spuneti de faptul ca un barbat percepe o femeie in mod diferit inainte si dupa fut? Inainte-i o divina, dupa, o alta. Evident ca sunt exceptii, ca doar d-asta se si casatoresc din cind in cind, dar eu ma refer la totalitatea actelor de fut. Si sa nu v-aud cu „cine ma, eu? sa moara mama…” ca nu tine. Nu cunosc barbat in a carui viata, numarul nevestelor avute, nevestele lui, sa fie egal cu numarul femeilor cu care s-a polenizat. De ce atunci cind vedem o „piesa”, nu ne gindim la un nou nascut sau la Starea Civila, ci doar la fut? Nu ca as avea ceva impotriva, dar ma-ntreb si eu in numele sexului frumos.  De ce adica percepem femeia doar ca  femela? Dar hai sa nu mai intram in adincul penetrarilor si sa ne referim la subiecte de suprafata.  De exemplu discutiile in contradictoriu, polemizarile si chiar razboaiele. Astea nu sunt tot o urmare a perceptiei si interpretarii diferite ale aceleiasi realitati?  Dar n-as zice ca ne gasim intr-o situatie disperata, intrucit exista, dupa cum am spus, si exceptii in care perceptia se pupa cu realitatea ca Bill Clinton cu Monica Lewinski. Monica am zis? Pai da, ca uite, Monica, despre care toti cred ca l-a luat pe Irinel din interes, a demonstrat ca l-a iubit nebuneste si cu soferul si cu gradinarul si cu instalatorul si cu schimbatorul de viteze si cu pasiune. Apoi Udrea, care e perceputa drept curva, cind ea e de fapt ministra. Iar daca pe Base il scuipa doar jumatate din electorat, pe Boc saracu-l scuipa toti, fara exceptie. E foarte adevarat ca unii-l pot scuipa din neatentie, el fiind o musculita mica pe care o sezizezi doar cind iti intra-n cur sa se hraneasca.

Iar acum, in incheiere, pentru a concluziona intr-o nota agresiva, ce spuneti de concursurile de aptitudini, gen Miss Univers Flociless sau Antrenorul Anu(su)lui in Fotbal sau, ca p-asta chiar nu-l pot ignora, Premiul N-o beli pentru Pace? Nu-i asa ca astia-s rupti complet de realitate si ca totu-i doar perceptie? Numai ca, desi le stim pe toate, deja nu le mai dam niciun fel de importanta, tratindu-le imperturbabil cu linistitorul: „so what?”

Read Full Post »