Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fericire’


Fericirea! Subiect tratat pe toate blogurile, inclusiv cel de fata, din toate unghiurile si in mod repetat, de-a cazut, saraca, in derizoriu. Si concluzia e ca … nu e. Adica nu s-a ajuns la nicio concluzie. Fiecare cu fericirea lui, asa cum o intelege si cum n-o inteleg altii. Dar vezi ca lucrurile nu stau la fel din punct de vedere statistic. Pentru ca statisticienii au intervievat, analizat, constatat si decretat un clasament mondial al natiunilor fericite.

In viata mea am citit si auzit multe statistici. Unele mai credibile, altele mai putin credibile. Unele reale, altele ajustate sa-i multumeasca pe cei care le-au poruncit. Dar una dintre acele statistici mi-a atras atentia in mod deosebit. „Cea mai fericita natiune de pe Pamint” Ei bine, statistica spune ca aia ar fi a Danemarcei. Bine bine, zic, dar cum draci baltati quantifici fericirea pentru a putea executa clasamente? Si sincer sa fiu, n-am aflat metodele de depistare a gradului de fericire in care-si scufunda Danemarca cetatenii.

Totusi, urmarind unele documentare, am ajuns la concluzia ca danezii, daca intr-adevar sunt „cei mai fericiti dintre paminteni”, nu sunt fericiti in mod natural. Nu. Ei sunt invatati sa fie fericiti. La ei fericirea e o stare controlata. Un mod de gindire transmis din generatie in generatie printr-o educatie aparte. Danezul pe patul de moarte nu spune „vai, mor!” Nu. El spune „vai ce viata frumoasa am avut!” Sau, nu spune „vai ce yaht are Xen, mi-as dori si eu unul” Nu, el spune ” sunt milioane care si-ar dori sa aibe o bicicleta ca a mea si n-au” Este modalitatea binecunoscuta de-a ignora partea goala a paharului tau si de-a te considera fericit ca exista o alta plina.

E de rau? Nu stiu, dar cred ca e vorba de autosugestie. Cam ca-n religie. Iti autoinduci ideea de fericire. Dar ma-ntreb, oare asta este fericirea reala sau e doar un simplu surogat autoimpus? Un mod de-a te-mbrobodi singur intr-o suficienta tibetana. Oare fericirea consta in a te considera fericit sau in a fi fericit? Sau poate ca notiunile se suprapun.  Putem fi, oare, cu adevarat fericiti doar daca ne dorim sa fim?

Si in fine, e oare statistica respectiva adevarata sau e vorba de-o alta manipulare? Pot fi danezii considerati cei mai fericiti oameni de pe Pamint cind in consumul de antidepresante ocupa un meritoriu loc 8 in lume? Sau sunt cei mai fericiti tocmai datorita depresantelor?

 

Read Full Post »


by papa

 

Curga iubirea,

Intre in mine,

In minte, in suflet,

In singe, in vine!

*

S-o simt cum alina,

S-o simt  cum rasfata,

In seara, in noapte

Si in dimineata!

*

Dar ea ma sufoca

Si-ncepe sa doara,

Ma plimba prin noapte,

Ma plimba pe-afara.

*

Ranind fara mila,

O biata paiata,

In seara, in noapte

Si in dimineata

*

Curga iubirea

Si iasa din mine,

Din minte, din suflet,

Din singe, din vine!

*

Acum sunt iar singur,

Acum mi-e iar bine

Si rid de iubirea

Ce se vrea-n mine.

*

Dar mintea mi-e goala,

Si gol simt in suflet,

Ceva imi lipseste,

Si lipsa-i un urlet.

*

Nori negri s-aduna

Si soarta imi plinge.

Bautura-i destula,

Dar nu-mi mai ajunge.

*

Viata mi-e schioapa,

Sihastra si doare.

Ora-i eterna,

Desi clipa-mi moare.

*

Toate-s rebuturi,

Totu-i defect,

Respir  intuneric

Si asta nu-i drept.

*

Curga iubirea,

Din nou intre-n mine,

In minte, in suflet,

In singe, in vine!

***

Read Full Post »


Aho, Aho surori si frati,

De pe aici sau din Carpati,

Apucati paharu-n mina,

Sa ne uram impreuna,

De noroc si sanatate,

De mult sex (cine mai poate)

De bani si de fericire,

De diete si slabire,

De conceptii si creatii,

De-mpliniri si dilatatii,

De copii frumosi, cuminti

Care-si stiu ambii parinti,

De neveste credincioase

Si de-amante tari, sexoase,

De barbati activi si drepti,

Tari doar jos si sus, destepti,

De slujbe usoare si mari,

Nu pe lei, ci pe dolari,

De amici intru multi ani,

Dar nu toape si mirlani,

De pace, ca ni-i pe plac,

Nu ca „pacea” din Iraq

Sau ca cea din Palestina

Unde, ghici a cui e vina?

De trai bun si cu de toate,

Nu de crize regizate,

Sau de crime jihadiste,

Mozaice sau budiste.

De „make love”, nu de razboaie

si refugiati, siroaie.

Nu dementi si nici tirani,

………………………………

Hai La Anul si Multi ani!

 

Read Full Post »


                    Ati avut vreodata senzatia ca zburati? Ca plutiti prin al noualea cer, care ar putea foarte bine sa fie si al saptelea, ca la urma urmei, unul e de ajuns? Sigur c-ati avut-o, toti am avut-o. Practic, e o desprindere de realitate. Un simtamint care ne ignora simturile. Da, suna paradoxal ca un simtamint sa-ti ignore simturile, dar cu toate astea, e absolut posibil. E posibil, intrucit acel simtamint te face sa crezi ca imposibilul ar fi de fapt posibil, ceea ce e de fapt  imposibil (!)  

                    Interesant e faptul ca numai fericirea poate genera astfel de trairi. Singura care ne readuce cu picioarele pe pamint si ne trezeste la realitate, fiind durerea, suferinta, chinul. Si de obicei, cu cit esti mai fericit, cu cit zbori mai sus, cu atit constientizarea realitatii e mai dureroasa, vorba Luceafarului „venit din cerul meu inalt, mai repede ca vintul, am dat cu curul de asfalt, de-am gaurit Pamintul”. N-am intilnit pina acum un om fericit care sa evalueze in mod obiectiv realitatea, chiar daca realitatea lui parea trista sau chiar dureroasa. Fericirea are darul de a-ti estompa necazurile si durerile. Am intilnit, insa, destui indivizi pe care durerea ii determina sa vada clar si nedistorsionat  realitatea, chiar daca de multe ori refuzau s-o accepte. 

                    In general, starea euforica deformeaza optica si nu stiu daca vi s-a intimplat, dar fiind in starea respectiva, luam cele mai gresite decizii. Cind suntem fericiti, devenim in mod subit, generosi pina la inconstienta si de-o credulitate periculoasa, fiind in stare sa acordam credit pina si dusmanilor. As putea spune ca si discernamintul ne este afectat, fiind gata sa luam decizii bizare.  Valoarea materiala isi pierde subit valoarea. Fericirea ne afecteaza rabdarea si intelepciunea. Suntem in stare sa terminam orice lucru sau orice activitate cit mai repede si cu cit mai putin efort intelectual, si asta pentru ca ne rapeste din timpul fericirii, careia am dori sa ne dedicam 100% . Curios este faptul ca atita timp cit suntem fericiti, ignoram pina si durerile fizice.

                    Asa ca, durerea, evident ca nu la cea fizica ma refer,  ne poate readuce la realitate, dar numai in momentul in care fericirea dispare. Oare om putea fi indurerati si fericiti in acelasi timp? Nu cred. Nu cred ca poti trai, traindu-le simultan. Intotdeauna una dintre ele te va face sa uiti de cealalta. Cu toate astea, desi toti ne dorim sa privim realitatea in mod obiectiv, alegem fericirea. Exista o goana nebuna dupa acest sentiment care, practic, e un drog. Un drog de care se pare ca suntem dependenti si de al carui efect euforic, suntem indragostiti pina peste cap. Oare cind iubim, o facem din altruism sau din egoim? Iubim cinevaul sau iubim starea de fericire pe care ne-o ofera cinevaul respectiv? Ei, vedeti voi, la intrebarea asta nu prea as sti ce sa raspund. Nu inca.

                    Sa insemne oare ca ne place sa ne inselam de buna voie in privinta realitatii, ca vrem ca albastrul sa-l vedem roz, desi-l stim albastru? Nu spun, e placut sa fii fericit, dar e sanatos sa ai si simtul realitatii. Dar uite ca desi o contemplam pe a doua, ne-o dorim mai mult pe prima. Se spune ca iubirea-i oarba si e foarte adevarat. Defectele ne sar in ochi cind acel sentiment se dezintegreaza, desi defectele erau acolo de la inceputuri. Dar sa nu credeti ca as caracteriza alegerea fericirii ca pe-o vina sau un pacat, atita timp cit, fiind in culmea ei, nu ii constientizam efectul. Dar daca l-am constientiza, oare am renunta la fericire de dragul realitatii?

                    Hai sa incep eu! Ei bine, as prefera sa fiu beat de fericire, decit sa fiu trist de treaz, pentru ca sincer, iubesc, iubindu-ma. Realitatea din jurul nostru nu poate fi vesela, atita timp cit nu ne fericeste in asa masura incit s-o vedem deformata, moment in care nu mai e conforma cu ea insasi. Hmmm, tare! Adica ma invirt in cerc? Se poate, dar asta e, n-am inventat eu lumea. Nu fac decit s-o observ si s-o judec, cit imi permit senzorii si ratiunea.

Read Full Post »