Sugestie in loc de prefata: puritani, fata la perete, ca sa nu dati in bilbiiala!
“Doamne fereste, e prea mic pentru frichi-frichi”
Zau? Vorba e, ce-i rau in asta, ca-i mic sau ca si-ar dori si el, micutul, un pui de sex? De ce ne-o placea noua, adultilor, sa hotarim ce este si ce nu este natural … in natura? Din cite stiu, cam toti am fost … copii si cam pe toti ne ardea pipota sa aflam noutatile ascunse pe sub fustite. Cam toti le ridicam, prin scarile blocului, in cautarea raspusului. Cam toti ne uitam, cu jind in suflet si erectii in chiloti, la sarafanele umflate pe pieptul fetelor dintr-a opta. Cam toti citeam ce nu prevedea programa si cam toti jucam gajurile seara pe bancile din cartier. Si desi pupaturile alea erau mai mult mozoleli cu gura-nclestata, fiorul care-mi producea goluri abdominale si dureri subabdominale, nu cred c-am sa-l uit niciodata. Dar, pentru a fi cit se poate de onest, durerea de dupa, atenua placerea din timpul. Asta cred ca e principiul actiunii si reactiunii, pe care-l simteam, fara sa fi auzit inca de el.
De french kiss-uri am aflat mai tirziu si ca tot novicele, m-am ingrozit. Dar cind am luat primul „sarafan” in causul palmei iar limba, cu gust de fondanta, mi-a intrat pina-n git, mi-am schimbat radical parerea. Asta m-a ajutat ceva mai tirziu cind am aflat toate orificiile dedicate french kiss-ului.
Nu stiu de ce, se pare ca-i treaba morfologica, dar noi baietii suntem mult mai intirziati decit fetele. E adevarat ca prosteala ne tine cam pina dam de caldura. Din momentul in care bagam stecherul in priza, ne desteptam de parca n-am fi fost prosti niciodata. Se poate spune ca priza ne vindeca de mai toate handicapurile pubertatii. Si cu cit il bagam mai devreme, cu atit scapam mai repede de obsesia prizei. Nu mai eram timizi si retrasi. Nu ne mai atirna limba ca la San-Bernarzi dupa fiecare mini joupe si nici nu ne mai alergam cosurile pe fata. Din acel moment atentia unei gagici nu ne mai trimitea singele-n obraji, ci direct in extremitatea stecherului care incepea, dureros de mult, sa-si doreasca priza pereche.
Bun. Si atunci ma intreb, daca asa am fost plamaditi, pentru ce si la ce bun interdictiile la sexisme? Adica ce fel de nenorociti am ajuns noi, parintii de acum, daca prin scoala primara ne aratam prizele si stecherele unii altora, daca printr-a sasea ne bagam limbile pina-n stomac, ca la tubaje, si ne mameleam pina ne durea slitul sau daca la liceu incepusem s-o ardem normal? E adevarat ca unii dintre noi, mai norocosi si mai tupeisti, as zice, au inceput cu arsul mai devreme si asta datorita unor prize care faceau scurt circuit cind se aflau in preajma vreunui stecher solidificat.
In concluzie, ca nu vreau sa va rapesc toata ziua cu probleme de electricitate, vreau sa spun ca nu inteleg de unde a aparut monopolizarea asta a sexului, de catre parinti. Ca doar nu l-au inventat ei. Asa ca, lasati bai copii sa si-o traga, ca sexul nu-i al meu si nici al vostru, ci al copiilor vostri si al copiilor copiilor vostri in veacul vecilor. Adica pina si Lapusneanu stia care-i treaba cu sexul, numai voi, nu. Pentru ca, gindind la rece, sexul nu-i vreo crima si nici vreo punga cu prenandez. Nu fiti tot timpul parinti cu copiii. Mai fiti si copii, ca n-a murit nimeni din asta.
Va mai dau si-o poezie pe aceeasi tema, dar pe cel mai sleau limbaj posibil. Asta ar necesita o bulina purpurie, nu rosie. Sa nu va prind ca ma boscoroditi, dupa. Vreti realitate in toata trivialitatea ei, asa cum am trait-o, accesati-o! N-o vreti, lasati-o altora!
VatiClanul Papal 