Incep cu Norma de Bellini si celebra arie Casta diva. Motivul pentru care n-am ales-o pe Maria Callas, asa cum probabil v-ati fi asteptat, e pur estetic. Calitatile vocale ca si interpretarea Annei Netrebko nefiind cu nimic mai prejos de-ale celebrei soprane.
Din preferinte nu putea lipsi Tosca de Puccini cu celebra Vissi d’arte. Interpretarea Angelei Gheorghiu e dementiala si lacrimogena in acelasi timp.
Si un pic de Rossini cu Una voce poco fa, pe care Joyce DiDonato o cinta cu o dezinvoltura pe care rar mi-a fost dat sa vad si sa ascult.
Bai, mai lasati-l pe Cristos in pace! ca din cite stiu, ovreul a facut si cit-un lucru bun la viata lui. Una, doua „futu-ti Cristosul ma-tii!” Pai cu ce v-a gresit baietasul ala de-l tot amintiti in folclorismele voastre? Stiu ca nimeni nu doreste de fapt sa-l defloreze si ca asa ne-a ramas vorba asta de la mosii si stramosii nostri virili, dar acum mai lasati-l, ca s-o fi saturat si el de atitea polenizari platonice. Dar pentru ca, pe de alta parte, inteleg necesitatea acestei descarcari nervoase, va propun sa-l schimbati pe Cristos cu Cristoiu, ca-n mod sigur schimbarea va fi insezizabila, fonetic, avind un mai mare efect in atenuarea stresului. Asta pentru ca acest Cristoiu, sobolanul peltic, chiar ar merita citeva milioane de penetrari.
Aseara, la Sinteza zilei, a fost invitata Angela Gheorghiu, unul dintre romanii care fac cinste acestei tari, pe oriunde s-ar duce. O adevarata artista si o doamna, ceea ce rar mai intilnesti prin televiziunile autohtone. In fine, nu la emisiune sau la Angela Gheorghiu vreau sa ma refer, desi as fi preferat s-o fac, dar indignarea a ajuns la apogeu.
Aparind la singurul post care-l mai poate suporta, b1, retardatul asta de Cristoiu s-a referit in mod trivial la emisiunea lui Gidea si in special la aceasta emisiune unde fusese invitata o adevarata personalitate a acestui popor. Ca sobolanul nu inghite Antena 3, inteleg, deoarece sunt cu mult in fata lor la audienta, dar sa jignesti o personalitate, tu, un nimeni, un gunoi, responsabil cu linsu-n cur, mi se pare incalificabil. Unde dracu e autovizualul ala? Cum de nu-i amendeaza pe astia de la b1 pentru laturile pe care le deverseaza in urechile celor care asculta fara a intelege.
Cum e posibil ca un anormal, un rebut al naturii sa-si permita sa jigneasca o somitate recunoscuta de-o lume intreaga si nimeni sa nu ia pozitie? In ce dracu de Somalie se traieste la poalele Carpatilor?
Dar daca un dobitoc de presedinte, ca pe atunci mai era, isi permite sa-l jigneasca pe rege, de ce nu si-ar permite si-un Cristoiu ma-sii s-o jigneasca pe Angela Gheorghiu? Si acum c-am adus vorba de BaSecu, sa mai spun ca nu sunt regalist, ba dinpotriva, dar ca tu, presedinte de tara, sa faci astfel de afirmatii la teveu, e iesit din tiparele bunului simt, ale civilizatiei si ale protocolului. Tot asa si boul de Cristoiu. Adica daca nu putea sa spuna ceva destept, putea dracu sa taca, ca si asa cind vorbeste mai mult scuipa.
Nu stiu zau, astia chiar n-or fi aflat ca Ceausescu-i dus si ca acum putem aprecia adevaratele valori ale romanimii, nu impostorii si boarfele? Sau de imbecilizati ce sunt, continua sa manince acelasi cacat cu al carui gust sunt obisnuiti de pe vremea lui Ceasca?
Asa ca nu uitati, „‘tu-ti Cristoiul ma-tii!” e formularea corecta.
Greu sa faci din drama, satira si sa si placa, dar voi incerca, asumindu-mi toate riscurile. Ce m-a dus cu gindul la Traviata, a fost acel cuvint, tuberculoza. Dar pentru ca n-am vrut sa fie o expunere banala de wikipedia, am decis s-o tratez intr-un stil, nonconformist. Asadar, una donna traviata, probabil cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si, evident, iubita de marele public. Opera a fost compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de „Dama cu camelii” a lui Dumas fiul.
Pe scurt, Violetta, o curtezana in Parisul inceputului de secol XVIII, buna, dar cam bagaboanda si care si-o tragea doar cu seniori avuti, se indragosteste de Alfredo. Asta, un tinerel de familie buna, cade-n limba dupa duduia respectiva si se muta cu ea undeva la dracu, la tara, dar nu departe de Paris. Aflind de concubinaj, tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si mindrie de familist, ii baga o vizita domnisoarei si-i spune cu frumosul, ”fa tirituro, lasa-l dracu pe fi-meu in pace si tunde-o la babalicii care te-au intretinut pina acum” (clipul de mai jos surprinde exact acest dialog). Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat, dar si la propriu, pentru ca suferea de tuberculoza, insa pina la urma se supune si-l paraseste pe junior. Asta, cind se vede abandonat ca o zdreanta, suiera si pufneste ca locomotivele cu aburi. Din acel moment ura ii intuneca mintile si-o tine numai in petreceri si desfriu, ca orice gaozar. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca chiar dorea s-o intilneasca pe Violetta, pentru a o violenta si a-i violeta vreun ochi sau chiar pe amindoi, dar uite cum se-ntimpla ca intr-o zi, o intilneste la un soiree, unde golanca aparuse cu un pensionar mai baron si mai plin de lovele. Bag sama ca daca s-ar fi combinat cu un student amarit, ca Mimi din Boema, i-ar fi stat in git. In fine, are loc o mica altercatie si Alfredo, dorind sa se dea cocos, ii arunca-n fata, si de fata cu toata lumea, o caramida de parai. Cu alte cuvinte „na fa si hai sa ti-o trag!” pentru ca el asta vroia sa demonstreze, ca ea se frige pe bani. Violetta, injosista, cade pe jos, desi n-o impinsese nimeni, iar martorii scenei, sar cu gura pe el, ca de ce e mitocan si dobitoc. Ei si atunci apare coarda aia batrina de Germont, care asistase la figurile cocosului de fiu-sau si-i urla, c-o voce baritonala, ca asa cerea libretul, ”cine injoseste o femeie, indiferent de statutul ei, e un bou” La faza asta, boul, care nu mai era cocos, isi da seama c-a fost magar. Iar injosita, care nu se ridicase de pe jos, ii cinta, ca sa-i demonstreze ca e si fazan pe deasupra, ca el nu va pricepe niciodata cit de mult l-a iubit ea, din cordul ei. Boul, rupt de remuscari, incearca sa-si puna cenusa intre urechile alea de magar, dar de fazan ce era, devine penibil. Ma rog, in final sarmana Violetta il iarta pe Alfredo, care se dadea de ceasul mortii, in timp ce ei tocmai ii sunase ceasul, in felul asta rezolvindu-se pe cale amiabila toate diferendele din familia Germont.
Drama este arhicunoscuta, iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate din intreg repertoriul acestui gen muzical. Cele pe care le-am ales, Pura Siccome un Angelo si Un di quando le veneri (3:57), nu sunt atit de populare, dar sunt la fel de pline de intensitate si cu linii melodice care te pot emotiona mai mult decit o femeie goala. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins de faptul ca am ales clipul cu Angela Gheorghiu, in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca-i apreciez toate calitatile, si dupa cum se poate vedea are destule, si vocale si mai de tot felul. Leo Nucci se joaca de-a batrinul Germont.
VatiClanul Papal 