Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘opera’


Titlul e o traducere mai mult decit aproximativa a ceea ce se vrea de fapt  „Pourquoi se („me”, in original) réveiller, ô souffle du printemps?” din opera Werther a lui Massenet. Dar fiind vorba doar de-o litera, mi-am zis „de ce nu?”, ca parca-mi suna mai imbietor decit trezitul in bataia unei calde adieri de primavara si-n biziit de muste. Basca faptul ca daca veti considera, privind clipul, ca Jonas Kaufmann pune intrebarea in traducerea mea, va veti strica de ris, privindu-l. De fapt nici mimica Charlottei, iubita lui Weether, maritata cu altul, nu poate parea mai putin haslie in versiunea papala.

Dar ca sa fiu sincer, am incercat sa urmaresc intreaga opera, insa n-am reusit, din motive de incompabilitate muzicala. In schimb aria asta ma subjuga, asa cum de altfel v-am mai spus-o de vreo zece ori si-n trecut. Dar na, cu cine sa ma-nteleg? Si de aceea am ales s-o mai pun, encore une fois, ca poate asa sa-mi intelegeti trairile si framintarile interioare pe care mi le produce amicul Jule cu partitura primaverilor lui.

Pe de alta parte, imi propun sa mai descretesc fruntile greu incercate de subiectul postului anterior si de aceea am sacrificat postul si aria dindu-le o nuanta hilara prin jocul de cuvinte.

 

Reclame

Read Full Post »


Read Full Post »


Cu nervii sfisiati, din cauza de fotbal, rapus fiind de acel 1-1 de pe Stamford Bridge, m-am hotarit sa ascult a enspea oara, Traviata. Poate cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si iubita, ca doar d-aia-i populara. Opera, compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de Dama cu camelii a lui Dumas fiul, reda, timp de 3 ore, indragosteala prin care trece o don’soara de moravuri indoielnice, c-o reputatie de tot cacatul. Se pare ca viata fiind grea, in Parisul inceputului de secol XVIII, fata se babardea numai pe foloase materiale si numai cu cine dispunea de ele. Dar asa cum se intimpla de multe ori, apare un el, tinerel si ferchezuit, iar don’soara uitind de bani si averi, se uda toata indragostindu-se cu stropi.

Pe scurt, Violetta, adica indragostita, il duce pe Alfredo, junele irezistibil, la casa de vara pe care-o avea pe undeva, pe la tara. Tocmai ea, atractia petrecerilor si prima donna destrabalarilor pariziene. Asta ca sa va dati seama ce face dragostea din femeie.

Tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si cu onoarea familiei fluturindu-i pe buze, cind afla ca junele s-a combinat c-o parasuta, da-n clocot si-i baga o vizita domnisoarei. Dupa complezentele introductive, mosul trece la subiectul care-l ardea la ficati si ii comunica fetei, pe un ton neutru ”fa tirituro, lasa-l pe fi-meu in pace, in mortii ma-tii de curva si rade-o la babalicii care te-au intretinut pina acum”  (traducere aproximativa). Ma rog, mai spune el si altele, dar esentialul fusese transmis, asa ca nu ma mai incurc in detalii. Clipul de mai jos surprinde exact acest dialog captivant in care Germont o roaga, o insulta, o ameninta si-o injoseste, cam cit poate un om la virsta lui, doar doar l-o abandona pe fie-su.

Auzindu-i pretentiile, Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat si la propriu, ca era tuberculoasa, ca pina la urma sa cedeze, dindu-si seama ca e curva, chestie care-i putea afecta juniorului dosarul de cadre si viitorul alaturi de vreo Mother Tereza. Si uite asa, pe nepusa masa, o tunde inapoi la Paris si la petrecerile lui nobiliare, fara sa-l mai informeze pe amorez de cererea cu chiuituri a lu’ tac-su.

Bai, da’ asta nu-i nimic. Sa fi vazut ce spume a facut Alfredo cind a citit epistola de adio. Ai fi zis ca e American Pharoah dupa Kentucky Derby. Venindu-si totusi in fire si simtindu-si orgoliul injunghiat, da fuga la prima petrecere pentru a-si razbuna onoarea terfelita. Aici, intilnind-o pe Violetta cu o hoasca, o roaga sa se intoarca la el, dupa care, refuzat si terfelit pentru a doua oara, ii arunca-n fata o caramida (de bani) pentru a o injosi in fata celorlalti … josnici, care se oprisera din cintat, surprinsi de gestul mitocanesc. Ghinionu’ lui e ca apare tac-su, care, pare-mi-se, vazuse scena si care-i urla-n fata „di sprezzo degno se stesso rende chi pur nell’ira la donna offende.” mai pe romaneste  ”e de dispretuit boul care din ura injoseste o femeie” Boul, afectat fiind de apostrofare, dar si coplesit de remuscari, ii cere scuze don’soarei, punindu-si cenusa-ntre coarne.

Ma rog, in final tuberculoza o rapune pe sarmana Violetta, rezolvind toate diferendele. Drama este arhicunoscuta iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate. Cea pe care am ales-o, Pura Siccome un Angelo nu este una dintre cele mai populare, dar mie mi se pare a fi un duet superb, plin de intensitate, de disperare, de lirism si sensibilitate, cu treceri de la o linie melodica la alta, functie de libret, dar toate la fel de frumoase. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins ca am ales clipul cu Nucci si Gheorghiu in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca sunt la fel de roman ca si ea.

Read Full Post »


Azi, DIVE

Incep cu Norma de Bellini si celebra arie Casta diva. Motivul pentru care n-am ales-o pe Maria Callas, asa cum probabil v-ati fi asteptat, e pur estetic. Calitatile vocale ca si interpretarea Annei Netrebko nefiind cu nimic mai prejos de-ale celebrei soprane.

Din preferinte nu putea lipsi Tosca de Puccini cu celebra Vissi d’arte. Interpretarea Angelei Gheorghiu e dementiala si lacrimogena in acelasi timp.

Si un pic de Rossini cu Una voce poco fa, pe care  Joyce  DiDonato o cinta cu o dezinvoltura pe care rar mi-a fost dat sa vad si sa ascult.

 

Read Full Post »


Azi DUETE

Din La Boheme a lui Puccini, unul dintre cele mai frumoase si solicitante duete, O suave fanciulla. Astazi cu Freni si Raimondi.

Din Traviata lui Verdi am ales un duet inegalabil intre batrinul Germont si Violetta. Aici cu incredibila voce a georgiencei Eteri. Pentru mine, asta este cea mai frumoasa arie incredintata unui bariton.

Si nu in ultimul rind, Claudia Mori si Celentano

 

Read Full Post »


Dupa cum cred ca s-a observat, am luat pozitie, si nu o data, fata de fundamentalismul islamic, desi sunt ateu si n-am nimic de-mpartit cu religiile. Ca le consider povesti ispiresciene, e alta vorba, dar dupa cum s-a observat, nimeni, din rindul crestinatatii nu ia pozitie fata de ceea ce ni se intimpla. Stiu, ca doar ni se comunica pe toate canalele informatice de vreo 30 de ani incoace, ca nu toti islamistii sunt fundamentalisti si fanatici si sunt intrutotul de acord cu aceasta afirmatie. Problema e, cum ii diferentiezi ca sa stii pe cine sa stirpesti? Ca dupa fiecare atentat care ne indoliaza, caracterizarea ucigasilor e cam aceeasi. „Vai si era asa un vecin linistit, politicos si saritor! Sunt consternat, nu mi-as fi imaginat ca poate fi atit de odios”

Dar sa nu credeti cumva ca nu inteleg aceasta nepasare. Evident c-o inteleg, altfel n-as fi inteles versurile Imnului National.

Asa c-o voi da pe muzici, ca nervi imi fac degeaba si de unul singur. S-uite asa, d-al dracu, am sa-l pun p-al de-l consider al mai mare dintre mai marii lumii muzicale, Giuseppe de Stefano.

 

 

 

 

Read Full Post »


De Joseph Schnidt auzisem de la taica-meu, dar pina sa ajung in Canada, nu-l ascultasem. Nascut in 1904 la Davideni, in Bucovina, Joseph, un evreu roman, ajunge unul dintre cei mai populari interpreti de bel canto al inceputului de secol XX. Tipul s-a evidentiat in cintarile pe care le executa la sinagoga din Cernauti, unde a si fost remarcat. Desi vocea exceptionala il recomanda, inaltimea nu i-a permis sa apara pe scenele marilor opere ale lumii. Avind putin peste 1.5 metri inaltime, micutul ovreias-romanas a reusit sa inebuneasca lumea cu aparitiile radiofonice, discografice si cinematografice. Interzis in Germania si Austria din cauza stelei lu’ David, Joseph este adorat in Olanda, Belgia, Franta si chiar peste ocean. Din pacate, in 1942, la numai 38 de ani, moare intr-un lagar din Elvetia, unde ajunsese cu „ajutorul” nemtilor. Ascultati-l, merita!

*

*

*

*

*

Read Full Post »

Older Posts »