Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘traviata’


Corul tiganilor din Trubadurul de Verdi

Corul tigancutelor si al matadorilor din Traviata de Verdi

Corul vinatorilor din Freischutz de Weber

Corul sclavilor din opera Nabucco de Verdi

 

Read Full Post »


Cu nervii sfisiati, din cauza de fotbal, rapus fiind de acel 1-1 de pe Stamford Bridge, m-am hotarit sa ascult a enspea oara, Traviata. Poate cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si iubita, ca doar d-aia-i populara. Opera, compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de Dama cu camelii a lui Dumas fiul, reda, timp de 3 ore, indragosteala prin care trece o don’soara de moravuri indoielnice, c-o reputatie de tot cacatul. Se pare ca viata fiind grea, in Parisul inceputului de secol XVIII, fata se babardea numai pe foloase materiale si numai cu cine dispunea de ele. Dar asa cum se intimpla de multe ori, apare un el, tinerel si ferchezuit, iar don’soara uitind de bani si averi, se uda toata indragostindu-se cu stropi.

Pe scurt, Violetta, adica indragostita, il duce pe Alfredo, junele irezistibil, la casa de vara pe care-o avea pe undeva, pe la tara. Tocmai ea, atractia petrecerilor si prima donna destrabalarilor pariziene. Asta ca sa va dati seama ce face dragostea din femeie.

Tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si cu onoarea familiei fluturindu-i pe buze, cind afla ca junele s-a combinat c-o parasuta, da-n clocot si-i baga o vizita domnisoarei. Dupa complezentele introductive, mosul trece la subiectul care-l ardea la ficati si ii comunica fetei, pe un ton neutru ”fa tirituro, lasa-l pe fi-meu in pace, in mortii ma-tii de curva si rade-o la babalicii care te-au intretinut pina acum”  (traducere aproximativa). Ma rog, mai spune el si altele, dar esentialul fusese transmis, asa ca nu ma mai incurc in detalii. Clipul de mai jos surprinde exact acest dialog captivant in care Germont o roaga, o insulta, o ameninta si-o injoseste, cam cit poate un om la virsta lui, doar doar l-o abandona pe fie-su.

Auzindu-i pretentiile, Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat si la propriu, ca era tuberculoasa, ca pina la urma sa cedeze, dindu-si seama ca e curva, chestie care-i putea afecta juniorului dosarul de cadre si viitorul alaturi de vreo Mother Tereza. Si uite asa, pe nepusa masa, o tunde inapoi la Paris si la petrecerile lui nobiliare, fara sa-l mai informeze pe amorez de cererea cu chiuituri a lu’ tac-su.

Bai, da’ asta nu-i nimic. Sa fi vazut ce spume a facut Alfredo cind a citit epistola de adio. Ai fi zis ca e American Pharoah dupa Kentucky Derby. Venindu-si totusi in fire si simtindu-si orgoliul injunghiat, da fuga la prima petrecere pentru a-si razbuna onoarea terfelita. Aici, intilnind-o pe Violetta cu o hoasca, o roaga sa se intoarca la el, dupa care, refuzat si terfelit pentru a doua oara, ii arunca-n fata o caramida (de bani) pentru a o injosi in fata celorlalti … josnici, care se oprisera din cintat, surprinsi de gestul mitocanesc. Ghinionu’ lui e ca apare tac-su, care, pare-mi-se, vazuse scena si care-i urla-n fata „di sprezzo degno se stesso rende chi pur nell’ira la donna offende.” mai pe romaneste  ”e de dispretuit boul care din ura injoseste o femeie” Boul, afectat fiind de apostrofare, dar si coplesit de remuscari, ii cere scuze don’soarei, punindu-si cenusa-ntre coarne.

Ma rog, in final tuberculoza o rapune pe sarmana Violetta, rezolvind toate diferendele. Drama este arhicunoscuta iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate. Cea pe care am ales-o, Pura Siccome un Angelo nu este una dintre cele mai populare, dar mie mi se pare a fi un duet superb, plin de intensitate, de disperare, de lirism si sensibilitate, cu treceri de la o linie melodica la alta, functie de libret, dar toate la fel de frumoase. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins ca am ales clipul cu Nucci si Gheorghiu in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca sunt la fel de roman ca si ea.

Read Full Post »


Azi DUETE

Din La Boheme a lui Puccini, unul dintre cele mai frumoase si solicitante duete, O suave fanciulla. Astazi cu Freni si Raimondi.

Din Traviata lui Verdi am ales un duet inegalabil intre batrinul Germont si Violetta. Aici cu incredibila voce a georgiencei Eteri. Pentru mine, asta este cea mai frumoasa arie incredintata unui bariton.

Si nu in ultimul rind, Claudia Mori si Celentano

 

Read Full Post »


Azi, DANSUL

1. Lacul lebedelor de Tchaikovsky, pe care l-am vazut pentru prima data in Bucuresti. Pas de quatre, dupa care ma-nebunesc. Aici in interpretarea aproape de perfectiune a Baletului Mariinsky.

2. Aida. Monumentala opera a lui Verdi. Iata marsul triumfal, pe care-l stiti cu totii. Nu stiu insa daca ati retinut si muzica baletului de dupa, care, mie unul, mi se pare mai tare decit marsul in sine. De retinut si montarea de exceptie a teatrului Metropolitan din New York.

3. Si bineinteles Traviata cu „Noi siamo le zingarelle, di Madride noi siamo mattadori” care nu cred ca are egal pe undeva pe lumea asta.

 

 

Read Full Post »


Tchaikovsky – Pas de quatre

Verdi – Flora’s party

Verdi – Triumphal March

Read Full Post »


                    Greu sa faci din drama, satira si sa si placa, dar voi incerca, asumindu-mi toate riscurile. Ce m-a dus cu gindul la Traviata, a fost acel cuvint, tuberculoza. Dar pentru ca n-am vrut sa fie o expunere banala de wikipedia, am decis s-o tratez intr-un stil, nonconformist. Asadar, una donna traviata, probabil cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si, evident, iubita de marele public. Opera a fost compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de „Dama cu camelii” a lui Dumas fiul.

                    Pe scurt, Violetta, o curtezana in Parisul inceputului de secol XVIII, buna, dar cam bagaboanda si care si-o tragea doar cu seniori avuti, se indragosteste de Alfredo. Asta, un tinerel de familie buna, cade-n limba dupa duduia respectiva si se muta cu ea undeva la dracu, la tara, dar nu departe de  Paris. Aflind de concubinaj, tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si mindrie de familist, ii baga o vizita domnisoarei si-i spune cu frumosul, ”fa tirituro, lasa-l dracu pe fi-meu in pace si tunde-o la babalicii care te-au intretinut pina acum” (clipul de mai jos surprinde exact acest dialog). Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat, dar si la propriu, pentru ca suferea de tuberculoza, insa pina la urma se supune si-l paraseste pe junior. Asta, cind se vede abandonat ca o zdreanta, suiera si pufneste ca locomotivele cu aburi. Din acel moment ura ii intuneca mintile si-o tine numai in petreceri si desfriu, ca orice gaozar. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca chiar dorea s-o intilneasca pe Violetta, pentru a o violenta si a-i violeta vreun ochi sau chiar pe amindoi, dar uite cum se-ntimpla ca intr-o zi, o intilneste la un soiree, unde golanca aparuse cu un pensionar mai baron si mai plin de lovele. Bag sama ca daca s-ar fi combinat cu un student amarit, ca Mimi din Boema, i-ar fi stat in git. In fine, are loc o mica altercatie si Alfredo, dorind sa se dea cocos, ii arunca-n fata, si de fata cu toata lumea, o caramida de parai. Cu alte cuvinte „na fa si hai sa ti-o trag!” pentru ca el asta vroia sa demonstreze, ca ea se frige pe bani.  Violetta, injosista, cade pe jos, desi n-o impinsese nimeni, iar martorii scenei, sar cu gura pe el, ca de ce e mitocan si dobitoc. Ei si atunci apare coarda aia batrina de Germont, care asistase la figurile cocosului de fiu-sau si-i urla, c-o voce baritonala, ca asa cerea libretul,  ”cine injoseste o femeie, indiferent de statutul ei, e un bou” La faza asta, boul, care nu mai era cocos, isi da seama c-a fost magar.  Iar  injosita, care nu se ridicase de pe jos, ii cinta, ca sa-i demonstreze ca e si fazan pe deasupra, ca el nu va pricepe niciodata cit de mult l-a iubit ea, din cordul ei.  Boul, rupt de remuscari, incearca sa-si puna cenusa intre urechile alea de magar, dar de fazan ce era, devine penibil. Ma rog, in final sarmana Violetta il iarta pe Alfredo, care se dadea de ceasul mortii, in timp ce ei tocmai ii sunase ceasul, in felul asta rezolvindu-se pe cale amiabila toate diferendele din familia Germont.

                    Drama este arhicunoscuta, iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate din intreg repertoriul acestui gen muzical. Cele pe care le-am ales, Pura Siccome un Angelo si Un di quando le veneri (3:57), nu sunt atit de populare, dar sunt la fel de pline de intensitate si cu linii melodice care te pot emotiona mai mult decit o femeie goala. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins de faptul ca am ales clipul cu Angela Gheorghiu, in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca-i apreciez toate calitatile, si dupa cum se poate vedea are destule, si vocale si mai de tot felul. Leo Nucci se joaca de-a batrinul Germont.

Read Full Post »