Toti pentru unu, nimeni pentru toti

„Toti pentru unu, unu pentru toti” Suna cam sindicalist, dar asa ne-a ramas de la latini. E adevarat ca lumea ii atribuie lui Dumas brevetul de inventator, dar nu el si nici elvetienii care-l folosesc ca motto national, nu sunt initiatorii acestei ziceri, ci latinii.Acelasi motto se pare ca l-au preluat si romanii, cu mult succes, dar nu ca motto, ci ca paradox national, aducindu-i un mic amendament „Toti pentru unu, nimeni pentru toti” si asta mai mult dintr-un accentuat simt al originalitatii.

Asadar cei 7.4 mil. de romani sunt tot nemultumiti si probabil ca se simt tradati de Ponta si PSD-ul lui. Si uite aici apare paradoxul Dumas-ian, intrucit „toti pentru unu” inca se mentintine, dupa ultimile sondaje, desi „unu pentru toti” s-a cam dus la dracu in coabitari (dracu fiind BaSecu). Si asta pentru ca multi ii acorda Pontei circumstante de ordin strategic. Problema e alta. Nu stiu cine-i va acorda circumstante de ordin juridic atunci cind… Am si eu citeva intrebari, retorice, la care raspund doar daca voi avea chef.

1. Daca Kovesi a incalcat legea, ca procuror sef, favorizind, acceptind si musamalizind ilegalitatile comise de presedinte, se cheama ca e o posibila penala. Ponta numind o posibila penala in fruntea DNA, ar putea deveni la rindul lui penal, in cazul in care posibila penala ar deveni penala cu hotarire judecatoreasca? Cu atit mai mult cu cit el cu gurita lui a acuzat-o de concubinaje politico-juridice cu BaSecu.

2. Daca oameni ai lui BaSecu, acuzati de subminarea economiei de stat, vor fi dovediti vinovati si bag seama ca nu-i mare lucru sa se si intimple, Ponta se va face si el vinovat pe cale de consecinta, tinindu-i in functii?

3. La procesul lui BaSecu pentru subminarea interesului national, pactul de coabitare semnat cu Ponta, nu il va incrimina si pe acesta din urma, mai ales ca a consimtit la subordonarea pe mai departe a unor institutii de forta ale statului, acestui impostor?

4. Isi risca Ponta libertatea cu buna stiinta sau stie ca nu risca nimic, indiferent de ce parte a gratiilor vor fi tovarasii de mai sus?

Adica legea nu-l poate viza si pe el ca pe un eventual coautor prin ignorarea evidentelor? Faptul ca lasa-n functii, desi detine puterea, indivizi carora li se aduc acuzatii grave, chiar si de catre el insusi, nu il incrimineaza in fata legii? Eu cred ca da si mai cred ca legea ar trebui sa overright poruncile venite din Bruxells-ul epurat mental de penala treime, Macovei-Eba-Preda”. Cu toate acestea, as fi gata s-o dau la rate daca numele lui Ponta va fi pomenit in cazul unor decizii cu executare contra basistilor, ramasi la butoane cu acceptul premierului. Oare e normal si mai ales legal sa nu fie considerat partas?

Dar hai sa lasam legea, ca si asa a ajuns o tirfa pe care toti o fut si nimeni n-o respecta. Dar poporul? Poporul cum de-i mai acorda Pontificatului pesedist 70%? E adevarat ca in USL mai sunt si liberalii, dar sa ajungi la 70% dupa ce te coabitezi zilnic cu BaSecu, mi se pare ca face din deviza muschetarilor un paradox greu de digerat.

Dar sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intimplat si pe vremea Iliescului si pe vremea BaSecului, ceea ce ma face sa cred ca paradoxul acesta a devenit, la romani, parte din cotidian. Cu toate astea expresia politica la moda este ” just in case” sau „pentru orice eventualitate”, care imbie la precautie. Pentru ca, nu-i asa, atunci cind mergi pe nisipuri miscatoare, e bine sa fi legat c-o funie de siguranta. Mai nasol e atunci cind funia ti-e legata de git, asa cum i s-a intimplat lui Nastase.

Asa ca Don Ponta, personal iti mai acord vreo doua, hai trei circumstante atenuante, dupa care ma lepad de tine daca vei mai continua sa-i faci respiratie gura la gura muribundului plesuv.

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – La Traviata, satirizata

                    Greu sa faci din drama, satira si sa si placa, dar voi incerca, asumindu-mi toate riscurile. Ce m-a dus cu gindul la Traviata, a fost acel cuvint, tuberculoza. Dar pentru ca n-am vrut sa fie o expunere banala de wikipedia, am decis s-o tratez intr-un stil, nonconformist. Asadar, una donna traviata, probabil cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si, evident, iubita de marele public. Opera a fost compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de „Dama cu camelii” a lui Dumas fiul.

                    Pe scurt, Violetta, o curtezana in Parisul inceputului de secol XVIII, buna, dar cam bagaboanda si care si-o tragea doar cu seniori avuti, se indragosteste de Alfredo. Asta, un tinerel de familie buna, cade-n limba dupa duduia respectiva si se muta cu ea undeva la dracu, la tara, dar nu departe de  Paris. Aflind de concubinaj, tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si mindrie de familist, ii baga o vizita domnisoarei si-i spune cu frumosul, ”fa tirituro, lasa-l dracu pe fi-meu in pace si tunde-o la babalicii care te-au intretinut pina acum” (clipul de mai jos surprinde exact acest dialog). Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat, dar si la propriu, pentru ca suferea de tuberculoza, insa pina la urma se supune si-l paraseste pe junior. Asta, cind se vede abandonat ca o zdreanta, suiera si pufneste ca locomotivele cu aburi. Din acel moment ura ii intuneca mintile si-o tine numai in petreceri si desfriu, ca orice gaozar. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca chiar dorea s-o intilneasca pe Violetta, pentru a o violenta si a-i violeta vreun ochi sau chiar pe amindoi, dar uite cum se-ntimpla ca intr-o zi, o intilneste la un soiree, unde golanca aparuse cu un pensionar mai baron si mai plin de lovele. Bag sama ca daca s-ar fi combinat cu un student amarit, ca Mimi din Boema, i-ar fi stat in git. In fine, are loc o mica altercatie si Alfredo, dorind sa se dea cocos, ii arunca-n fata, si de fata cu toata lumea, o caramida de parai. Cu alte cuvinte „na fa si hai sa ti-o trag!” pentru ca el asta vroia sa demonstreze, ca ea se frige pe bani.  Violetta, injosista, cade pe jos, desi n-o impinsese nimeni, iar martorii scenei, sar cu gura pe el, ca de ce e mitocan si dobitoc. Ei si atunci apare coarda aia batrina de Germont, care asistase la figurile cocosului de fiu-sau si-i urla, c-o voce baritonala, ca asa cerea libretul,  ”cine injoseste o femeie, indiferent de statutul ei, e un bou” La faza asta, boul, care nu mai era cocos, isi da seama c-a fost magar.  Iar  injosita, care nu se ridicase de pe jos, ii cinta, ca sa-i demonstreze ca e si fazan pe deasupra, ca el nu va pricepe niciodata cit de mult l-a iubit ea, din cordul ei.  Boul, rupt de remuscari, incearca sa-si puna cenusa intre urechile alea de magar, dar de fazan ce era, devine penibil. Ma rog, in final sarmana Violetta il iarta pe Alfredo, care se dadea de ceasul mortii, in timp ce ei tocmai ii sunase ceasul, in felul asta rezolvindu-se pe cale amiabila toate diferendele din familia Germont.

                    Drama este arhicunoscuta, iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate din intreg repertoriul acestui gen muzical. Cele pe care le-am ales, Pura Siccome un Angelo si Un di quando le veneri (3:57), nu sunt atit de populare, dar sunt la fel de pline de intensitate si cu linii melodice care te pot emotiona mai mult decit o femeie goala. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins de faptul ca am ales clipul cu Angela Gheorghiu, in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca-i apreciez toate calitatile, si dupa cum se poate vedea are destule, si vocale si mai de tot felul. Leo Nucci se joaca de-a batrinul Germont.

Read Full Post »