Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘verdi’


Azi DUETE

Din La Boheme a lui Puccini, unul dintre cele mai frumoase si solicitante duete, O suave fanciulla. Astazi cu Freni si Raimondi.

Din Traviata lui Verdi am ales un duet inegalabil intre batrinul Germont si Violetta. Aici cu incredibila voce a georgiencei Eteri. Pentru mine, asta este cea mai frumoasa arie incredintata unui bariton.

Si nu in ultimul rind, Claudia Mori si Celentano

 

Read Full Post »


Azi, DANSUL

1. Lacul lebedelor de Tchaikovsky, pe care l-am vazut pentru prima data in Bucuresti. Pas de quatre, dupa care ma-nebunesc. Aici in interpretarea aproape de perfectiune a Baletului Mariinsky.

2. Aida. Monumentala opera a lui Verdi. Iata marsul triumfal, pe care-l stiti cu totii. Nu stiu insa daca ati retinut si muzica baletului de dupa, care, mie unul, mi se pare mai tare decit marsul in sine. De retinut si montarea de exceptie a teatrului Metropolitan din New York.

3. Si bineinteles Traviata cu „Noi siamo le zingarelle, di Madride noi siamo mattadori” care nu cred ca are egal pe undeva pe lumea asta.

 

 

Read Full Post »


Tchaikovsky – Pas de quatre

Verdi – Flora’s party

Verdi – Triumphal March

Read Full Post »


                    Greu sa faci din drama, satira si sa si placa, dar voi incerca, asumindu-mi toate riscurile. Ce m-a dus cu gindul la Traviata, a fost acel cuvint, tuberculoza. Dar pentru ca n-am vrut sa fie o expunere banala de wikipedia, am decis s-o tratez intr-un stil, nonconformist. Asadar, una donna traviata, probabil cea mai accesibila opera compusa vreodata si ca atare, cea mai populara si, evident, iubita de marele public. Opera a fost compusa de Verdi pe un libret scris de Piave si inspirat de „Dama cu camelii” a lui Dumas fiul.

                    Pe scurt, Violetta, o curtezana in Parisul inceputului de secol XVIII, buna, dar cam bagaboanda si care si-o tragea doar cu seniori avuti, se indragosteste de Alfredo. Asta, un tinerel de familie buna, cade-n limba dupa duduia respectiva si se muta cu ea undeva la dracu, la tara, dar nu departe de  Paris. Aflind de concubinaj, tatal lui Alfredo, Giorgio Germont, om cu prejudecati si mindrie de familist, ii baga o vizita domnisoarei si-i spune cu frumosul, ”fa tirituro, lasa-l dracu pe fi-meu in pace si tunde-o la babalicii care te-au intretinut pina acum” (clipul de mai jos surprinde exact acest dialog). Violetta se da de ceasul mortii, si la figurat, dar si la propriu, pentru ca suferea de tuberculoza, insa pina la urma se supune si-l paraseste pe junior. Asta, cind se vede abandonat ca o zdreanta, suiera si pufneste ca locomotivele cu aburi. Din acel moment ura ii intuneca mintile si-o tine numai in petreceri si desfriu, ca orice gaozar. Acum, sincer sa fiu, nu stiu daca chiar dorea s-o intilneasca pe Violetta, pentru a o violenta si a-i violeta vreun ochi sau chiar pe amindoi, dar uite cum se-ntimpla ca intr-o zi, o intilneste la un soiree, unde golanca aparuse cu un pensionar mai baron si mai plin de lovele. Bag sama ca daca s-ar fi combinat cu un student amarit, ca Mimi din Boema, i-ar fi stat in git. In fine, are loc o mica altercatie si Alfredo, dorind sa se dea cocos, ii arunca-n fata, si de fata cu toata lumea, o caramida de parai. Cu alte cuvinte „na fa si hai sa ti-o trag!” pentru ca el asta vroia sa demonstreze, ca ea se frige pe bani.  Violetta, injosista, cade pe jos, desi n-o impinsese nimeni, iar martorii scenei, sar cu gura pe el, ca de ce e mitocan si dobitoc. Ei si atunci apare coarda aia batrina de Germont, care asistase la figurile cocosului de fiu-sau si-i urla, c-o voce baritonala, ca asa cerea libretul,  ”cine injoseste o femeie, indiferent de statutul ei, e un bou” La faza asta, boul, care nu mai era cocos, isi da seama c-a fost magar.  Iar  injosita, care nu se ridicase de pe jos, ii cinta, ca sa-i demonstreze ca e si fazan pe deasupra, ca el nu va pricepe niciodata cit de mult l-a iubit ea, din cordul ei.  Boul, rupt de remuscari, incearca sa-si puna cenusa intre urechile alea de magar, dar de fazan ce era, devine penibil. Ma rog, in final sarmana Violetta il iarta pe Alfredo, care se dadea de ceasul mortii, in timp ce ei tocmai ii sunase ceasul, in felul asta rezolvindu-se pe cale amiabila toate diferendele din familia Germont.

                    Drama este arhicunoscuta, iar ariile acestei opere sunt probabil cele mai frumoase si cele mai fredonate din intreg repertoriul acestui gen muzical. Cele pe care le-am ales, Pura Siccome un Angelo si Un di quando le veneri (3:57), nu sunt atit de populare, dar sunt la fel de pline de intensitate si cu linii melodice care te pot emotiona mai mult decit o femeie goala. Sunt absolut convins ca nimeni nu va fi surprins de faptul ca am ales clipul cu Angela Gheorghiu, in rolul Violettei, cunoscut fiind faptul ca-i apreciez toate calitatile, si dupa cum se poate vedea are destule, si vocale si mai de tot felul. Leo Nucci se joaca de-a batrinul Germont.

Read Full Post »

Gigli


 Nu, nu de mine-i vorba. Nenea asta, cu fata de tractorist si voce de aur,  pe nume, Beniamino Gigli, a trait si cintat la cumpana dintre secole. Cred ca era leat cu bunicu-meu. A fost considerat people’s singer of Italy si cel mai proeminent tenor al generatiei lui. Dupa moartea lui Caruso si … nasterea partidului comunist roman(!?), in 1921, Gigli devine numarul unu international, fiind supranumit Caruso secondo, desi el prefera Gigli primo. Gigli a fost preferatul, printre altii, a lui Mussolini, ceea ce nu s-ar putea spune ca i-a ajutat la ceva. Cinta din ’20 pina in ’32 la Metropolitan din NY, bucurindu-se de un succes imens. In ’55 se retrage, ca doi ani mai tirziu sa moara, la virsta de 67 de ani. Desi bisericos si generos, gurile rele spun ca ar fi fost si curvar, ceea ce, zic eu, e totusi de apreciat, tinind cont de programul foarte incarcat pe care-l avea. Pe linga cei 5 copii oficiali, cu doua neveste, se spune ca ar mai fi avut vreo trei, cu alte trei femei, pe care le-a ridicat la rangul de mamici. Dupa cum spuneam,  Gigli a fost un tip generos, dind peste o mie de concerte in scopuri caritabile. Se afirma ca recordul lui nu a fost inca egalat de niciun alt artist, ceea ce mi se pare remarcabil. Iata-l pe Beniamino Gigli prin anii ’35 intr-un film cu Non ti scordar di me a lui de Curtis

Donna non vidi mai, din opera Manon Lescaut a lui Puccini.

Si in fine, Di quella pira din Trubadurul de Verdi

Read Full Post »