Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mamaliga’


Pe lumea asta au existat cupluri celebre. Printre cele mai cunoscute, Samson si Delila, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta si de ce nu, Bonnie si Clyde. Ei bine, oamenii astia se potriveau si le statea bine impreuna, cam cum ii sta ratei pe varza. Si cum ma ardea o pofta nebuna, ce mi-am zis? Ia sa nasesc eu un astfel de cuplu, devenit celebru in culinareala romaneasca!

Asa ca, am luat o rata, cam de marimea unei … rate, i-am tras o operatie de-a lungul sternului si am asezat-o rascracanata intr-o tava. De fapt i-am crestat si pielea de pe poitrines, dar nu pentru a o silicona, ci pentru o degresare mai eficienta. Apoi am pudrat-o cu niscai prafuri, d-alea care-ti excita papilele, am bagat si vreo doua frunze de dafin, despre care socrela mia, care-i mai ardeleanca din fire, sustine ca numai taranii le folosesc la gatit. Well, eu n-am vazut bouquet garni fara dafin, dar in fond si francezii au taranii lor. Ha! Deci, cum zic, iau bestia si-o trintesc in tava. Separat, toc varza si-o amestec cu citeva rosii taiate, adaugind doua frunze de „boala soacra-mi” . Dupa aceea, imping cele doua tavi in cuptor. Maruntaiele si aripile le-am submers intr-o oala cu apa, in vederea unei ciorbite cu multa zeama de varza.

Dupa fo doua ore, timp in care m-am conversat c-o sticla de vin, am scos oratania, am degresat juice-ul si am depozitat-o cu suc cu tot peste varza care sfiriia. Apoi le-am lasat sa se-mprieteneasca pentru inca fo doua ore. Ei bine, cind am scos cratitoiul din cuptor, arata de-ti venea sa sari in el, nu alta. Io-te!

Evident ca la asa rata si la asa varza, se cuvenea o saltea de mamaliguta, pe care am executat-o rapid. E si pentru ca-mi ploua in gura, am servit lunch-ul, stropindu-l cu alt pahar, cuprinzator, de vin. Ciorba era deja gata, facuta simplu, cu ceapa, telina, morcov si vreo doi cartofi, cu multa zeama de varza si cu ceva zdrente de ou. Leusteanul s-a dus dracu de la Revelion, asa ca am ars-o doar cu ardei iute. Ce sa zic, simplu si pe gustul meu.

Read Full Post »


Lopez Caro nu este antrenor, ci impostor. Dacă i-aş da milionul de euro ar scrie pe fruntea mea <prost>

Mai Porumboiule, tu ai aruncat aiurea cu malaiul si in continuare dovedesti ca-n banita aia de cap, ai doar tarite. <Prost> scria si pina acum pe fruntea ta, ca doar tu ti-ai ales, angajat si platit impostorul. Tu i-ai acceptat toate pretentiile, preferintele si progenitura.  Numai ca acum, actionezi ca un dobitoc, in nota altor inaintasi, la fel de abili in incheierea unui contract. Tu ai semnat rezilierea si-acum il acuzi pe Caro c-o pretinde? De, caro mio, prostia se plateste! Nu numai atit, dar el actioneaza in continuare cu intelepciune si legal, pe cind tu, parc-a dat taciunele porumbului in tine. Il discreditezi pe la toate televiziunile, dai jucatorilor zile libere fara sa-i spui, zavorasti usile si portile si cine stie ce alte floricele iti mai pocnesc in mintea aia de papusoi. Toata lumea stie ca vrei sa-l faci terci pe Lopez, dar prostia de la semnarea contractului s-ar putea sa te coste si daca spaniolul se tine tare pe pozitie, se pare c-ai cam pus-o de mamaliga, mai, malai mare si alterat!

Read Full Post »


Pescuitul este una din placerile mele cele mai mari si care poate echivala doar cu untura de peste pe care mi-o bagau fortat pe git, cind eram si eu doar un crapcean. Vazind insa ca toti barbatii sunt lesinati dupa mirosul de peste si ca ar fi in stare sa umble-n limba doar sa-si vire rima-n balta, m-am hotarit sa-mi scot si eu cirligul la agatat.  E foarte adevarat ca amintirile-mi sopteau ca as putea prinde fix carasu’, dar dorinta de-a intra in rindul adevaratilor barbatii ai fishingCanadei, toti est-europeni si asiatici, m-a impins catre Canadian Tire. Aici ajuns, mi-am tras permis, bat, momeli artificiale si o guta Spider cu care puteai remorca tot lacul. Cind a fost sa-mi aleg mulineta, mi-am adus aminte de invataturile unui pescar batrin ca timpul si posesor de blog, care mi-a spus:  ” numarul rulmentilor e cheia succesului”. E si uite cum mi-am cumparat o  mulineta care numai ca nu mulineaza singura, in rest iti poate satisface toate placerile manuale. Guta, cum spuneam, era indistructibila si asta datorita unei revelatii pe care-am avut-o cu mult timp in urma. Pe atunci, tin minte, am dat de-o pestoaica care mi-a rupt ata exact cind sa-si depuna icrele, de care era plina. Vai ce m-a durut acel esec! Si asta pentru ca mi se rupe cind nu se rupe, dar cind se rupe, nu mi se mai rupe, ca ma intorc acasa pleostit, acoperit de rusinea neputintei. Se spune ca aceste fiinte acvatice numite crapoaice, mai intii o pupa, dupa care o sug si daca le excita papila, o-nghit cu totul, de le ajunge pina-n branhii. Asa ca, pentru a le satisface gustul sofisticat, am invirtit acasa o mamaliga dupa o reteta oprientalo-canadeza, cu miere si scortisoara. E si uite asa, inarmat pina-n gingii, plec spre locul crimei. Era un parc pe malul apei, frumos amenajat, dar caruia-i lipsea mirosul. Mult timp, nu mi-am dat seama ce fel de miros ii lipsea, pina cind, un biban prins de rasa galbena, mi-a mingiiat olfactivul cu acele miresme, atit de dragi erectiilor. In fine, istorioarele pescaresti referitoare la locul acesta, povesteau de crapi cit porcii, hamesiti de foame si dornici sa se friga in tepusele oricarui doritor. E si dupa ce ne aranjam noi gospodareste, cu berea dosita, ca aici la Canada bautul berii-n public, echivaleaza cu incestul. Asa ca, avind  „surorile” ascunse, ne-am aruncat linistiti tentatia-n apa. Mai intii am aruncat cu porumb, apoi am aruncat cu mamaliga apicola pe care-o pregatisem, apoi am aruncat cu sinteticele cumparate, apoi am aruncat cu rime. Ce sa va spun? Doar cu pietre n-am aruncat dupa ei. Degeaba! N-au vrut s-o muste si pace. Si uite cum a trecut ziua fara sa frigem nici macar un somotei. Asa ca, pe la apus aratam ca niste pirliti si-n desaga si pe corp, caci soarele ne daduse un pronuntat aspect de raci opariti. Ca tot se-nserase, mi-am strins scula folositoare, dar nefolosita si am plecat spre casa, binecuvintind la fiecare pas  pestii, soarele si initiativa, pe cararuia ce serpuia cuminte spre parcare.

Read Full Post »