Totul a-nceput cu „pensieri e parole”. Nu aventura in sine, ci pasiunea pentru Battisti. Aventura, care avea sa mi-l introduca printre preferati si pentru totdeauna, s-a desfasurat cam dupa cum urmeaza.
Implineam 18 ani si pentru ca maica-mea refuza sa mai gateasca, considerind ca infometarea ma poate aduce pe „drumul cel bun”, am fost nevoit sa ma descurc de unul singur in ceea ce privesc toalele, haleala si distractiile. Cum pozitia de self employeed imi oferea o retributie relativ…excelenta, pentru virsta si pozitia sociala de student, postul negru impus de maica-mea nu ma afecta absolut de loc, ba dimpotriva, mai mult ma motiva (asta cred ca-i regula celor 4 „m”).
Asa ca, l-am luat pe Toni (DJ-ul din Universitas la acea data), doua fete cu care tavaleam cearceafurile si-am plecat la Sinaia pentru a-mi serba ziua de nastere in figuri, fripturi si friguri.
In mod surprinzator pentru noi, desi era totusi ianuarie, Sinaia era acoperita de nameti. Ajunsi in gara, mai intii am facut turturi, noi fiind imbracati mai disco. Si adevarul e ca am dansat de ne-au luat toti dracii pina am ajuns pe Cumpatu’, unde alesese Ceasca sa suie Casele de Creatie pentru menestrelii de curte.
Lasam fetele afara cu bagaje cu tot, sa-si bucure ochii cu privelistea de spital si intram in restaurant s-o cautam pe Florica. Asta era administratora si tartora asezamintului. Cum ea ne asigura vila si caldura, de care in acel moment aveam mai multa nevoie decit de pasaport si cum nu era elegant sa-i sugeram ca am venit sa ne babardim in vila ei, ne-am declarat celibatari, intrind in posesia cheilor. Cind dupa un sfert de ora am iesit din restaurant, am gasit fetele tepene de admiratie. Nu-si mai puteau intoarce capul de la panorama ce se-ntindea in fata lor. Totul arata ca o plantatie de bumbac dupa abolirea sclaviei. Un alb absolut, fara nici o pata care sa-l pigmenteze. Singura nota discordanta o faceau fetele rosi ale gagicilor care, impreuna cu fundalul respectiv, aduceau cu stagul Japoniei.
In fine, ajungem si dam drumu la apa fierbinte pe noi ca sa indepartam pojghita de gheata cu care eram placati. Dupa ce sarbatorim reusita, mototolindu-i Floricai cearceafurile, dam fuga, numai noi berbantii, jos la restaurant sa luam d-ale gurii pentru noi si pentru fete, desi ele, dupa cum spuneam, aratau destul de satule. Cind ajungem, dam cu ochii de un grup de tovarasi, mai tunsi in cap, dar insotiti de niste tovarase bune de pus la rana si cu picioarele pe umeri. Eu, fiind de felul meu mai timid, numai ca n-am sarit pe ele, in rest le lasasem deja in sutien si chiloti, privindu-le. De fapt, daca-mi aduc bine aminte, pina si sutienele zaceau aruncate undeva la piciorul mesei, in viziunea mea.
Dar am observat cu placere ca nu eram singurul responsabil cu dezechiparile, intrucit una dintre fete, buna rau, era cu ochii pe noi ca pe crucea Caraimanului, susotind si chicotind c-o alta piesa de rezistenta a grupului. „Bai Toni, as zice ca e loc gramada la cele doua gratii, problema e ca stam atit de apropiati, incit nu stiu sigur cu care din noi si-ar trage-o.” „Vezi-ti bah de treaba, ne vede Florica si s-ar putea sa dormim ca cetina-n brazi” E si uite asa ies pe usa restaurantului ca din biserica, cu curu-nainte facind cu ochiul zimbetului care continua sa ma provoace. Devenise evident ca-mi era adresat si in seara aceea m-am sarbatorit cu gindu-n pantalonii ei mulati.
A doua zi am zburat, ca nu-mi aduc aminte sa fi atins pamintul, spre restaurant si micul lui dejun. Cind am intrat, gasca era deja la cafele. Intimplarea face ca fiul Floricai, care ne cunostea din Universitas, fiind student pe undeva prin Bucuresti, sa apara si sa vina glont la masa noastra. „Ce faceti bai? Nu m-asteptam sa va-ntilnesc aici. Ce-i cu obositele alea?” „Aha, imi zic, uite unu’ cu care ma pot intelege” Ia spune bah, daca ma bag pe aia care mi-o trage din priviri, n-o sa se supere maica-ta?” „E pe dracu! Ce treaba are bah, mama cu aia? Ce-i a ei? Astia-s odraslele barosanilor din CC, care fac armata prin baruri si restaurante. Baga-te linistit si daca mai e vreo amatoare, vorbeste-i si de mine” Aha, acum m-am prins si de ce erau baietii tunsi regulamentar.
Bun, ii fac fetei semn ca m-ar interesa numarul ei de telefon, banuind-o bucuresteanca. Fata se conformeaza si-i cere un ceva de scris ospatarului pentru a-mi inlesni contactul. „Ah, e fututa!” le spun, fara a banui ca in final, fututul voi fi eu, atit fizic, cit mai ales sentimental. Dupa ce-l scrie, impatureste biletelul si-l infige, realmente, privindu-ma complice, in buzunarul blue-jeans-ilor, care-i crapau pe pulpe si pe…tot ce mai porneste din ele.
A propos, am vazut ceva asemanator si chiar mai apetisant zilele astea. Hm, nu stiu cum, dar de cite ori vad asemenea splendori, imi renaste spiritul de posesie si libidoul imi invadeaza cutia craniana dupa care o ia navalnic in jos, datorita gravitatiei, localizindu-se-ntr-o zona anume, al carei nume ma jenez sa-l amintesc.
Dar sa revin. Cum noua ne venise deja micul dejun comandat si impachetat, am purces spre iesire. „Banuiesc ca asta-i pentru mine” ii soptesc extragind biletelul din capcana buzunarului. Mi-a raspuns cu un zimbet senzual, aprobator si plin de tilc care de obicei impodobeste fizionomia unei femei dupa orgasm. Deja ma simteam stapin pe situatie si privit de o intreaga masa uimita, ies prin cadrul usii, ca de Gaulle pe sub Arcul de Triumf, doar calu-mi mai lipsea intre picioare.
In sfirsit, in dupamiaza respectiva trebuia sa plecam si in mod cu totul inopinat am fost nevoit sa joc o v-ati ascunselea in gara Sinaia intrucit grupul respectiv lua acelasi tren spre Bucuresti. De jucat am jucat, dar de reusit nu mi-a reusit. Si ca un imens colac cazut peste un pui de pupaza, prospatura trece pe linga noi, imi zimbeste si „astept telefonul” facindu-mi cu ochiul in vazul celorlalti ochi cu care imparteam patul, citeodata.
Ochiul avea sa devina simbolul acestei calatorii. In primul rind trenul era plin ochi. In al doilea, tipeza si-a asezat cartierul general la doi pasi de noi si nu ma slabea din ochi. Si in al treilea rind, mai erau si ochii care ma sagetau, dar cu alte intentii. Evident ca scandalul era iminent. Altfel spus, cum as fi putut aplana un conflict inaplanabil? Si cind reprosurile venite din zona ochilor cu fulgere incepusera sa depaseaca numarul de decibeli admis, atragind dupa sine privirile contrariate ale altor zeci de ochi, am aruncat si eu un „bine si ce propui?” care a avut efectul bombei cu neutroni asupra sursei de scandal. Din acel moment am calatorit linistiti si decisi asupra viitorului imediat.
In Bucuresti, evident ca o usa s-a inchis, alta deschizindu-se si dupa vreo doua trei intilniri patimase cu fiica muntilor, in timpul carora ascultam Battisti in draci, am cazut bolnav. Bolnav de dragoste. Toate incercarile mele disperate si sexuale de-a scapa de vraja ei, s-au scurs pe apa Dimbovitei. Asa ca in scurt timp devenisem fututul de care pomeneam. Si asta n-ar fi o problema majora, ca trece, dar dupa unii autori, istoria in general are un caracter ciclic.
„Of mai Battisti, uite ce-mi facusi tu mie, ca de atitea pensieri, ramasei fara parole si timpit de cap”
Hmmm! Asta aduce a a The Canterbury Tales. Auzi colea ce le zice maistorul Geoffrey Chaucer:
” ….a young SQUIRE,
80 A lover and a lively bachelor,
With locks well curled, as if they’d laid in press.
Some twenty years of age he was, I guess.
In stature he was of average length,
Wondrously active, agile, and great of strength.
85 He’d ridden sometime with the cavalry
In Flanders, in Artois, and Picardy,
And conducted well within that little space
In hope to win thereby his lady’s grace.
Embroidered he was, as if he were a meadow bright,
90 All full of fresh-cut flowers red and white.
Singing he was, or whistling, all the day;
He was as fresh as is the month of May.
Short was his gown, with sleeves both long and wide.
Well could he sit on horse, and fairly ride.
95 He could make songs and words thereto indite,
Joust, and dance too, as well as sketch and write.
So hot he loved that, while night told her tale,
He slept no more than does a nightingale.
Te recunosti? 😀
ApreciazăApreciază
DD
Pe mine, sa-ti spun sincer, da,
Dar dintre ele, cine-i ea?
😀
ApreciazăApreciază
Buna dimineata cu noaptea-n cap!
ApreciazăApreciază
buna dimineata! hop si eu! desi aici e deja spre seara. 😀
ApreciazăApreciază
Michel Sardou – la maladie d’amour:
–
Pascal Obispo&Natasha St-Pier – Mourir Demain…
–
Natasha St-Pier – Tu Trouveras…
–
P.S. O vei recunoaste pe compatrioata ta „chebecoasa”, populara pe la noi…
ApreciazăApreciază
anowen
Salut omanezule! Cum e la „o man!” Omanoazele sunt mai prietenoase? 😉
ApreciazăApreciază
mel
Pe Sardou il stiu, dar compatrioata mi-a scapat 😀
Le voi asculta acasa
ApreciazăApreciază
papa
asta nu-i tara araba… aici parca ar fi mumbay. miroase a ciorix cat vezi cu ochii. 😀
ApreciazăApreciază
anowen
Or fi ei ciori, da-s ciori arabe. Ce El Zorab era european, si doar ai auzit ce alb era? 😀 Mai lasa si tu discriminarile astea, ca nu tot ce-ti apartine stie carte. 😀
Auzi bai, da’ pe la legatiile europene, nu exista secretare care sa se joace cu tenisul? 😀
ApreciazăApreciază
papa
numa’ la camile ti-e gandu’… iti zic io: astia-s nascuti sa fie slamdogi.
ApreciazăApreciază
anowen
Ai inclus si piratii yemeniti? 😀
ApreciazăApreciază
salutare, boieri mari!
anowen,
cat p-aci era sa ma infig in camilele tale, insa vaz ca au gasit pe altul sa-l trimita la arabi.
ApreciazăApreciază
papa
te hotarasi cand ajungi in frankfurt?
ApreciazăApreciază
Buna dimineata romanasi!
ApreciazăApreciază
Emiru
Salut batavule! Stai sa iau biletele si-ti voi comunica mintenas toate detaliile.
ApreciazăApreciază
misto povestea ta. Pana la un punct imi aminteste de ceva asemanator, dar cu final foarte diferit…
pe la inceputul anilor 80, inainte de armata, am cunoscut o tipa la un revelion. Mersesem acolo cu stefan, prieten de spritz de-o, cu care ma stiam de la primele beute din generala. Intamplarea face ca el o stia pe gagica si-si propusese sa intre „tare” pe ea. Dar pentru fane se cam imbatase cu cinci-zece minute inaintea mea si fata era slaba la refuz, eu am fost norocosul in noaptea aia. Bun!
Fata era misto, genul care, dupa felul in care intoneaza cuvintele raspunzandu-ti, iti spune ca e accesibila, chiar dornica de a te cunoaste mai indeaproape. Eleva, ultimul an, in timisoara.
Amicul stefan, realizeaza a doua zi si in cele ce urmeaza ca o pierdut ocazia. Stand noi diminetile la cate o cafea „imbunatatita”(cu vodca), mereu ma intepa cu remarci privind caracterul de usuratica al fetei, relevand un pic de ranchiuna pentru cele petrecute in noaptea dintre ani. Adevarul e ca ma cam deranja, dar stiam cu cine am de-a face. Doar nu voiam sa ma-nsor cu ea, nu?
Sambata o asteptam la gara, iar drumul spre casa ei trecea neaparat pe la cate un hogeac, de gasirea caruia trebuia sa ma ocup inainte de venirea ei, unde urma bineinteles cate o partida de maciuci.
Treaba a durat cateva luni, pana la ziua ei de nastere. Cand ne invita pe mine si pe stefan sa sarbatorin evenimentul in timisoara. Intalnire in oras, fata vine cu o colega, cum altfel decat la fel ca si ea, cazare la hotel, seara la restaurant…
Da-i cu spritzuri, da-i din nou cu spritzuri, ce s-o mai lungesc, de data asta eu m-am machit primul.
Imi amintesc vag drumul spre hotel, patul care se invartea cu mine si cu ea, rasetele celeilalte la glumele facute de stefan…Cumva, am reusit sa adorm.
Nu stiu cat oi fi dormit, dar ma trezesc cu o durere de cap insuportabila si cu o sete cumplita amestecata cu o senzatie de voma iminenta. Precaut, deschid doar ochii, atent sa nu fac vreo miscare care sa-mi accentueze durerea de cap, sau sa-mi declanseze vreun reflex stomacal. Liniste si semiintuneric. Pipai linga mine, imi dau seama ca sint singur in pat. Incep sa ma dezmeticesc putin, ma ridic intr-un cot si scanez camera…Sint singur. Unde dracu au plecat toti? Incet, ma ridic din pat si ma indrept spre baie. Pipai peretii in cautarea intrerupatorului, il gasesc, aprind becul, intru in baie…
Ma frec la ochi si nu-mi vine a crede…I-am surprins in… pozitie de tragere. Sarbatorita strangea chiuveta in brate iar stefan a incremenit cu abdomenul lipit de bucile ei. Se uitau la mine ca doua bufnite cand le bagi reflectorul in ochi…
-‘mniezeii mamii voastre am apucat sa zic, repezindu-ma spre buda, pentru descarcarea stomacului greu incercat de bautura si greata…
asa s-a treminat o prietenie, intre mine si stefan. Mai tarziu am aflat ca eu eram futacul de weekend, iar stefan cel de peste saptamana, cand mergea in interes de serviciu la timisoara.
ApreciazăApreciază
boro
misto! 😆
da’ unde a ramas a doua tipesa?
ApreciazăApreciază
Don boro, imi placusi, desi n-as dori sa mi se intimple 😀
ApreciazăApreciază
anowen
pe vremea aia localurile se inchideau oficial la ora 10. De fapt de pe la 9 jumate incepeau chelnerii sa stinga lumina, sa puna scaunele pe mese, sa te faca sa pleci. Cred ca la 10 eram deja la hotel. De asemenea cred ca fata s-a simtit in afara menajatroa-ului si s-a carat. Sincer sa fiu, mi-ar fi suras un menajaquatro, dar n-am fost apt sa propun prea multe, avand in vedere starea avansata de…beatitudine in care ma angajasem involuntar cu ceva timp inainte…
ApreciazăApreciază
papa
ce sa-i faci maestre…si eu ca omu’, am avut si esecuri, nu doar „succesuri”.
ApreciazăApreciază
boro
Esec e cind o dai cu capul de chiuveta, in rest e de bine 😉
ApreciazăApreciază
gala
I’ll keep going and…coming 😉
ApreciazăApreciază
Papa & Boro,
simpatice relatarile voastre cu ménage-à-3, eventual à 4… 😉
Papa, iata o alta compatrioata de-a ta, care tocmai si-a sarbatorit cei 48 ani(e „fecioara”, ca zodie!) pe scena…
Mylène Farmer – Libertine…
ApreciazăApreciază
Mel
Eu iti multumesc pentru apreciere, dar in acelasi timp astept si povestea ta. Nu se poate sa nu ai cel putin una 😉
ApreciazăApreciază
Foarte tare,dar cum ti-ai revenit din „indragosteala”?
ApreciazăApreciază
Stiu c-am fost timpit vreo doua luni, timp in care rupeam discotecile, restaurantele cu alte combinatii. Dar procesul de erodare cred ca a inceput in momentul in care m-a sunat prima oara. Cred ca a spus ceva naspa care m-a turn off, intrucitva. Oricum, ne-am mai intilnit si dupa vreo citiva ani, ea traia deja in Italia si am mai petrecut citeva nopti impreuna, dar eram deja detasati sentimental. Si ea si eu.
ApreciazăApreciază
[…] Va povestisem, voua sau altora care frecventau VatiClanul acum citiva ani, ca atunci cind am implinit 18 ani, am plecat la Casele de Creatie din Sinaia ca sa ma sarbatoresc in figuri. […]
ApreciazăApreciază