Blogusorul papal 2019

by papa

Aho, Aho femei cuminti

Si barbati scosi, rau, din minti,

De-atitea femei cuminti,

Eu sunt Nou, sunt Anul Nou,

Curind voi iesit din ou

Si-as dori sa va urez,

Dar si sa va sugerez,

Nu la mic, ci doar la mare,

In suflet si-ntre picioare,

Fericire si caldura,

Bani, mult sex si bautura!

-Ia mai minati, mai, sa rasune-n munti si-n vai!

-Cred c-o sa te indispun, asta-i bici, nu-i tanc, nici tun.

Partuze si voie buna,

O viata cit mai nebuna,

Fara dogme si restrictii,

Constringeri si inchizitii.

Fara gind preconceput,

Fara frica de-nceput.

Viata-i una, cum se stie,

N-o inmormintati de vie!

-Ia mai minati, mai, din bici sa iasa vapai!

-Nu sunt vreunu de la mediu, dar chiar ti-ai dori incendiu?

Doamnelor va urez voua,

S-aveti un barbat cit … noua,

Iar barbatilor de casa,

O nevasta credincioasa!

Nu, n-am spus „evlavioasa”

Credincioasa cui vrea ea,

Dar cu tact si cu „perdea”

Caci cum stiti, viata-i si scurta,

De ce s-o mai faci si sluta,

Cu un mort de beat in pat,

Impotent si bosumflat?

-Ia mai minati, mai, si sunati din zurgalai!

-Zurgalaii-s pe dolari, pe roni, adu-ti calusari.

Iar voi soti cu sex in minte,

Ascultati si luati aminte,

Aste citeva cuvinte:

Orice fapta nestiuta,

E ca viata nenascuta,

Dar vedeti-va de casa

Si de cin’ v-a fost mireasa.

Domnii-s domni, nu fiti birjari

Si nici porci. fiti doar magari,

Sau, mai bine zis, curvari!

Si nu va urez sa fiti,

Dar in cazul c-o ginditi,

C-o ginditi si-o si doriti,

Sa stiti cum s-o-nfaptuiti.

-Ia mai minati mai voinici, fum sa iasa din opinci!

-Ai vrut foc, ai vrut si „bum!”, iar acum iti trebui’ fum?

Oameni buni, oameni frumosi,

Fiti cu voi mai omenosi,

Nu ciufuti si artagosi,

Fiti veseli si plini de viata,

Chiar si dis-de-dimineata.

Nu va faceti viata chin,

Ca nu-i vorba de destin,

Ci de cum o vreti sa fie,

Cu necaz sau bucurie.

Fericiti-va c-o-aveti,

Fara cai verzi pe pereti.

Traiti-o din plin, ca-i una,

Nu din cind in cind, ci-ntruna,

-Ia mai minati plugul, mai, fete mari si voi flacai!

-Fete mari? Poate-ntr-a doua. Eu-s aproape intr-a noua.

Iar daca sunteti parinti,

Sa aveti copii cuminti,

Fara ghimpi sau tatuaje,

Si feriti de anturaje

Cu dementii de pripas,

Care trag, din pungi, pe nas,

Sau care isi baga-n vena,

C-asta-i azi „viata mondena”

-Minati, mai, paharu-i plin, ba cu tuica, ba cu vin!

-Anule, tu esti chiar chior, nu ma vezi ca sunt minor?

In politica s-aveti

Parte de oameni destepti,

Cu coloana vertebrala,

Nu pusi pe capatuiala,

(Prin coruptii si ciordeala,)

Pentru bunastarea lor,

Nu si-a bietului popor.

Bagati hotii in pirnaie,

C-aia-i bena de gunoaie

Si-n alegeri sa aveti,

Candidati onesti si drepti!

(Mi se pare numai mie,

Ca ce-am spus e-o utopie?)

 

-Ia minati boii cu spor, inainte, pe ogor!

-Bai, noi suntem din alt soi, boii ne mina pe noi. Nu-nainte, ci-napoi.

Iar tu care ma citesti,

Desi nu stiu ce-ti doresti,

Te rog, acum, la final,

Nu ma face-un An banal.

Fa-ma vesel si placut,

Sa regreti cind ti-am trecut.

Eu sa-ti fi fost tie anul,

Cel mai tare pe tot planul,

Fara crize si-atentate,

Fara state conflagrante,

Fara lipsuri si seisme,

Fara boli si cataclisme,

Fara „vai!” si fara „au!”

Si urit ca un bau-bau.

Fara „au!” si fara „vai!”

Sa-ti fiu frumos ca un crai,

Sclipitor si plin de bani,

La Anu si-ntr-un Multi Ani!

-Gata, mai, ca mi-ai mincat, ficatii, cu-al tau „minat”

-Bine,  mina-te tu singur, dar vei regreta, te-asigur.

Read Full Post »

Lipsa fundamentului darima sandramaua

Scriu acest post din dorinta declarata de-a reabilita reputatia sexului caruia-i apartin. Reputatie care ne e terfelita in mod sistematic si pe nedrept. Ultima oara, chiar la petrecerea de aseara cind o doamna, nu spun care, ne-a servit-o pe neasteptate, tocmai cind eram angajati intr-o discutie, bine argumentata, referitoare la calitatile indiscutabile, atit fizice cit si fizionomice, ale unei persoane, de sex opus, se-ntelege.

Dupa cum se stie,  chiar de la virste fragede, afirmatia „nu conteaza, gaura sa fie” face parte din recuzita verbala a femeilor, are caracter defaimator si-i vizeaza doar pe barbati. Ei bine, consider aceasta acuza ca fiind nefondata si lipsita de adevar. Ar mai exista o alta varianta, dar de care nu ma dezic „daca era vreo … scoica, ai fi vazut-o imediat!” , dar sa pretinzi ca noua, barbatilor, ne-ar cadea mucul dupa orificiul oricarei doamne, mi se pare malitios si revoltator. Mentionez ca „scoica” e o substituire arbitrara a originalului.

Multa lume, cu exceptia mea, pretinde ca frumusetea interioara e primordiala. O fi, dar cind? Ca prima care-ti sare-n ochi e cea exterioara, chiar daca stim cu totii ca are un caracter efemer. Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor. Ca eu va spun, cu mina strinsa pe drapel, ca n-am auzit vreun barbat, mergind pe strada, in vreun restaurant sau la vreun party spunind „mama ce m-as casatori cu tipa aia!” De fapt nici pe mine nu m-am surprins vreodata gindind „bai, ce-as mai duce-o la Sfatul Popular!” Si asta, poate, pentru ca primul imblod e de fut, nu de pirostrii. Si cum nu toate organele stiu carte, dupa cum am mai declarat-o si cu alte ocazii, e clar ca o „piesa de muzeu” nu poate fi omisa, indiferent daca are sau nu un „interior” mustind de calitati si cunostinte.

E foarte adevarat ca daca doamna, in afara fatadei si a backyard-ului, nu ofera si un interior mobilat cu gust, dupa vreo doua – trei vizite e posibil sa pornesti in cautarea altor proprietati imobiliare, dar in mod sigur, pe aceleasi criterii, vazut-placut sau neplacut. Si asta-i motivul pentru care nu accept sa fiu banuit ca m-as baga pe-un defect de fabricatie, doar pentu ca are mai multe orificii decit mine. Asta, nu. Ca va spun, poate sa aibe gauri cit Emmentaler-ul, ca nu m-ar interesa nici dupa doi ani de galera. Dupa patru, poate, ca si rabdarea isi are limita ei, pe care dac-o sari poti da direct in timpeala sexuala.

Cum spun, exista si ceva exceptii, dar nu vreau sa ma refer la cei care o vad doar la salariu sau la Craciun, functie de „condamnare”. Pe aia, si-o cana cu ceai cald i-ar satisface. Dar marea majoritate a „regulatilor” nu vor cadea in limba sau cu limba in orice orificiu, chiar daca li se ofera cu darnicie.

Ba mai mult, daca e sa bag bine de seama, as putea afirma ca femeile sunt mult mai conciliante in privinta aspectului exterior decit suntem noi, barbatii. E foarte adevarat ca n-am fost niciodata femeie, dar din observatii, afirmatii si din „trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu”, rezulta ca un barbat nu trebuie sa fie neaparat si frumos. Ba poate fi chiar nasol, atita timp cit detine un … ceva apreciabil si o vrajeala nimicitoare. Altfel spus, in privinta barbatului, sigur trebuie sa prezinte un interior atragator. Numai c-o fatada placuta si un backyard bombat nu cred ca-si poate trage decit vreo moarta de „foame” sau vreun cougar in calduri.

Si desi as putea sa trag anumite concluzii tendentioase, ma abtin, lasindu-va pe voi s-o faceti.

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (49)

*

-Te vad imbujorata 

Si parca fisticita.

-A, nu, nu-ti fa probleme,

In flirt sunt ruginita.

-Chelia-mi straluceste?

-Nici n-am bagat de seama.

-Si-ti vin doar pin-la tite…

-Te vad, dar esti de firma

Si scump, de buna seama.

-Dar nu mai sunt nici tinar,

Ma simt cam demodat.

-De moda-ti arde tie,

Sau sa ma ai la pat?

Ca sa-ti spun drept, acuma,

Imi sunteti toti de-un fel,

Chiar de arati ca dracu,

Ce-ai sfint,  e-n portofel.

***

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (47)

*

Ma bucur, zau, asa, pe mine,

Vazindu-ti-o cit e de roza.

Mi-as pune-o floare, da’ nu-n par,

Ca mult ce mi-as mai trage-o-n … poza.

***

Read Full Post »

Misoginia si misandria la femei

Lumea in care traim ofera zilnic numeroase ciudatenii. Ciudatenii pe linga care trecem nepasatori sau pe care le analizam pina dau toti dracii-n ele. Sunt lucruri pe care le consideram a fi, ca sunt, fara a ne bate capul sa intelegem „de ce?”, „pentru ce?” sau „cum adica?” Paradoxal, as zice, sunt lucruri pe care, desi nu le intelegem, nici nu ne punem intrebari, luindu-le asa cum sunt, de parca lumea s-ar fi nascut cu ele. Unul din aceste lucruri sau mai bine spus, caracteristici, ar fi misoginia si misandria.

Din motive pe care nu le cunosc, desi am incercat sa le inteleg, barbatii si numai barbatii sunt adesea si mai tot timpul acuzati de misoginism sau misoginie. Unele acuzatii sunt intemeiate, altele, nu. Dar nu asta e problema, intrucit acuzatiile sunt, in general, subiective, dar ce mi se pare extrem de ciudat, e ca n-am auzit niciodata vreo femeie acuzata de misoginie sau de misandrie. De ce oare? Imi zic „oare ele nu le comit?”

Ba le comit, dar din motive pe care nu mi le pot explica, doamnele se pare ca au dreptul, un drept mutual si unanim acceptat, sa fie misogine sau misandrine fara a-si atrage oprobiu public sau macar un mic procent din el.

N-as vrea sa se inteleaga gresit, desi citeodata s-a inteles exact gresit, nu sunt misogin si nici nu sufar de misandrie, iubesc femeia si nu urasc barbatii, dar chiar nu inteleg de ce femeile beneficiaza de un check in alb cind vine vorba de aceste carente morale sau chiar antisociale?

Am auzit multe femei denigrind femei si minimalizindu-le posibilitatile si capacitatile. Reactia lor, in ganeral, se reduce la: „o curva, a dat cu curu’…s.a.m.d. Cu toate astea, n-am auzit pe nimeni acuzindu-le de misoginie.

Dar daca eu as fi spus ca respectiva nu se califica, imediat s-ar fi rasculat vreo … multi sa-mi lipeasca-n frunte eticheta de misogin.

Ba mai mult, am auzit multe doame acuzind sexul opus fara ca cineva se le acuze de misandrie, desi daca un barbat ar fi facut aceeasi afirmatie referitor la o femeie, ar fi fost proscris pe viata si cred ca i s-ar fi ars o floare de crin pe umar, ca sa afle oricine-l dezbraca (!?!).

Concluzia mea, dupa multi ani de viata traita variat si prin tot felul de cercuri si paralelograme, e ca femeile sunt mult mai misogine decit barbatii, fara a suferi vreo „leziune” din cauza de…nu stiu.

Si inca ceva. Nu m-ar mira ca postul de fata sa-mi atraga ceva acuzatii de misoginism, ca de, asa e-n tenis.

 

Read Full Post »

Pupatul virtual

Am observat, fara mare greutate si nu de putine ori, ca in spatiul virtual, acel „te pup” a devenit extrem de comun. Comun sexului feminin, nu si celui masculin. Ba mai mult, ceea ce ma socheaza nu e faptul ca lumea se pupa, virtual, dar n-am vazut pupaturi firesti, intre sexe. Nu tata, pupaturile se efectueaza eminamente intre doamne. Adica, stau si ma intreb, pupatul a devenit apanajul acestui sex? Si daca noi barbatii avem interzis, de ce nu ne pupa pe noi, asa cum ar fi normal? De ce se pupa numai intre ele?

Nu, nu banuiesc pe nimeni de … nimic, desi am observat citeodata si cite un „te sarut” intre doamne, ceea ce ma duce imediat cu gindul la open mouth si french kisses. Dar sunt,  oarecum, convins ca nu de french kisses e vorba. Totusi, intrebarea sau nedumerirea mi se pare absolut fireasca, mai ales ca daca as fi observat un „te pup” intre barbati, gindul m-ar fi dus, si sigur nu numai pe mine, la alte bazaconii (devenite legale si-n Romania).

Eu, ca sa fiu sincer, le mai pup virtual pe unele doamne, dar sa fi fost pupat, sau sa-i fi vazut pe altii, de acelasi sex cu mine, pupati, niciodata.

Hmmmm, oare de ce? Adica ce le determina pe femei sa se pupe intre ele si ce le opreste sa ne pupe si pe noi? Oare pupatul unei femei e un semn de afectiune platonica daca se transmite unei alte femei, in timp ce adresindu-l unui barbat poate avea semnificatii mai profunde? Ca la urma urmei e doar o expresie, nu un fapt. Si de ce barbatii, la rindul lor, se feresc sa le pupe pe doamne?

Totodata, pupatul poate reprezenta o intimitate. Dar in cazul asta, de ce e OK ca femeile sa se „intimiteasca” reciproc si e de neconceput ca barbatii sa procedeze la fel, fara a fi suspectati de … chestii? Ba mai mult, mie unul mi s-ar parea chiar penibil.

E, cam astea-s gindurile care ma muncesc la-nceput de an, dupa ce am citit zeci de pupaturi virtuale. Si n-as vrea sa se creada ca am ceva impotriva pupaturilor, ca n-am, dar de ce pe noi nu?

Read Full Post »

Girl on Girl

                    Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar eu cind aud sau vad doua fete sexualizindu-se, am impresia ca e ceva firesc si chiar atragator. Bineinteles ca in sinea mea stiu ca nu-i normal, dar imaginea nu ma deranjaza citusi de putin. In schimb daca ar fi vorba de doi barbati, fie ei oricit de frumosi si bine facuti, acceptiunea mea ia sfirsit. Ba mai mult, sunt oripilat doar de idee in sine, asa ca o imagine cu cei doi lingindu-se sau penetrindu-se, mi-ar intoarce matele pe dos.

                    Asa ca, s-ar putea spune ca accept lesbianismul, desi homosexualitatea o detest cu pasiune. Cum o veni asta, nu stiu, dar exista si in privinta lesbianismului unele detalii care ma turn off. De pilda, faptul ca una dintre partenere incearca lamentabil sa arate si sa se comporte ca un barbat. Ei bine, astfel de comportamente nu sunt agreate de  analizatorul meu cranian si asta pentru ca, poate, si-a dat deja acceptul in ceea ce priveste fenomenul „girl on girl”

                    Mai sunt de asemenea reactii de ostilitate evidenta, legate de aspectul fizic si chiar de virsta. E adevarat ca nu am vazut inca, dar cred ca daca as vedea doua babe sau doua obeze lingindu-se, m-ar lua cu frisoane si dirdiieli.  Nu, nu spun ca-i corect, dar ce spun, e ca accept lesbianismul, atita timp cit partenerele sunt tinere si atragatoare, altfel, „bleah!”

                    Stiu, multi afirma ca e un lucru normal pe care, daca nu-l accepti, esti rastignit si catalogat in fel si chip de ipocrizia societatii. Numai ca daca toti am fi „normali” ca ei, ne-am cam duce dracu ca specie. La urma urmei, ce vina am eu daca mintea-mi nu-i poate accepta? In fond, o situatie similara apare si cind vine vorba de mincat viermi, maimute, lacuste, pe care creierul meu nu le poate asocia cu „d-ale gurii” E uite ca pe alea nu ne obliga nimeni sa le halim, ba mai mult, tuturor li se pare normal sa refuzi astfel de „delicatesuri” Si aici intervine paradoxul de mai sus. Cum dracu de le accept, ba chiar le privesc cu o oarecare placere pe tinerele lesbience? Adica de ce alea, da si restul, ba? Sa fie, oare, doar o problema de estetica? Poate!

Read Full Post »

Felinae

It’s just me, or they realy look alike?

Read Full Post »

O banca, o alee, un parc

 

O stiam din priviri si n-as putea spune ca nu mi se lipisera ochii de gaoaza ei, dar asta era un fel de fisa postului, in discoteci. Cum noi, Pete si cu mine, obisnuiam sa deschidem dansul, in special sus la bar, era imposibil sa fie vreo seara in care sa nu avem fete din gasca cu care sa ne zbenguim dirty, dar platonic, pentru ca ne erau doar partenere de dans, nu si de babardeala. Si de aceea poate,  dansam cu ochii iesiti din cap, ca periscoapele submarinelor,  cautind prospaturi dornice de aventuri sexualizante. In general eram agatati, intrucit asa era cind faceai parte din „corpul de balet” si erai, cumva, centrul atentiei, dar uite ca mai dadeai si de cite una  care parea dezinteresata de nureevi si baleshnicovi ca noi.

In fine, n-o mai zbat cu introducerea, ca se termina povestea si n-am intrat inca in parc. Bun deci, fiind cu ochii pe gaoaza roscatei, si vazind-o iesind la bar, o las pe colega sa se onduleze singura si tusti linga cirliontata. Iau un Pepsi, ia un Pepsi, le iau pe amindoua si o conduc la una din mesele scunde de pe linga bar. Ne-am aprins cite-o tigara si din vrajeala-n vrajeala aflu ca si eu eram tinta periscopului ei, numai ca ea n-avea un periscop atit de evident ca al meu. Cum in acea perioada eu eram ceva mai timid, dupa citeva texte, eram deja cu mina-n tite si limbi in gura.

Locuiam amindoi pe Brezoianu, dar la capete diferite. Eu la Ministerul de Interne, dar nu in Minister, ea la intersectia cu Narciselor, dar nu in intersectie. Asa ca, plecind din discoteca (Universitas, de pe Schitu Magureanu), traversam si intram in Cismigiu, pe linga Liceul Lazar, pentru a o conduce acasa. Din limba-n limba, trecem de Monte Carlo si de lac, luind-o pe aleea care ducea spre iesirea Fintinilor, unde locuia paralizanta. Cum becurile erau scumpe si electricitatea putina, am profitat de obscuritatea comunista si ne-am asezat pe-o banca. Bai, ce eram eu ud de la dans, da’ ce era ea, din cauza de frecus. Asa ca futul era iminent, mai ales ca natura n-avea nimic impotriva. Cum avea fusta flu-flu si pina la cur, problema era ca si rezolvata. Evident ca nu ne-am dezbracat si bine am facut, pentru ca la un moment dat, cind vibram ca diapazoanele, vad un cuplu venind pe aceeasi alee. Evident ca ne-am oprit din vibratii, fara a abandona ideea. La cit eram de pornit, putea sa treaca si demonstratia de 1 Mai, ca n-as fi renuntat la scurtcircuitul care urma sa se petreaca si dupa care, linistiti si mult mai ponderati, ne-am indreptat spre casa ei, de unde am plecat cu un prosopel ud, pentru o igienizare sumara, dar absolut necesara.

In sfirsit,  a fost un fut, pe cit de inedit, pe atit de misto si de care ne-am adus aminte in hohote, ori de cite ori treceam prin locul respectiv. Asa ca, se poate trage concluzia, fara echivoc, ca in tinereturi am fost si boschetar, undeva pe o banca, pe-o alee, intr-un parc.

Iata cladirea fostei discoteci Universitas, actuala Facultate de Sociologie si Asistenta Sociala, de pe Schitu Magureanu.

Read Full Post »

Magarul si ispita

                    Legatura intre crack si crac e ca primul crack se afla la convergenta a doi craci. Mergi pe strada si oricit ai fi de licentiat, de sofer sau de calugar, ochii ti se vor opri pe perechea de craci care-ti defileaza prin fata. Mintea insa, va continua ascensiunea spre mai bine, pina la intersectia lor, exact acolo unde se afla crack-ul, ca de, asa e mintea, scormonitoare.  Ca aceste accesorii, si inca vreo doua care-mpodobesc pieptul, ne atrag ca un magnet, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua ne lipsesc. De fapt, ceva picioare am avea noi, dar ce dracu sa te atraga la ele? In mod paradoxal,  oricit ar fi cracii de lungi si crack-ul de strimt, odata ce i-ai avut pe umeri si nu numai, ochii iti zburda dupa altii. Niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna tindem la mai mult, dar nu totdeauna si la mai bun, ceea ce constituie al doilea paradox. In orice caz, automultumirea nu duce la nimic bun in conditiile economiei de piata. De fapt, nu duce la nimic bun, in nicio forma de economie.

                    Dar ce nu inteleg eu prea bine, desi m-am straduit, e atitudine ostila a unor tipe, care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la cracii, curul sau titele lor.  Sau cind incerci, sa le infigi privirea-ntre picioarele departate ostentativ sau din neglijenta. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata ochilor cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape, atit in fata, cit si in spate, iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti magar. Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa te uiti dupa avioane? Si sa nu-mi spuna ca umbla cu cracii goi, dintr-o pornire intelectuala sau idealist-religioasa. Nici ca-i ies titele din decolteu ca rezultat al pasiunii pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca, cine se-mbraca provocator, intentioneaza sa provoace. Cred ca tocmai am enuntat Teorema Provocarii. Ma rog, teorema, neteorema, comportamentul e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la o cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul franzelei. 

                    Pina la urma, fitele cu “vai ce nesimtire!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, dar nu cu tine. Totusi,  cu ce te-ar face pe tine magar acest fapt complet necunoscut? De unde sa stii tu ce-si doreste ispita? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” sau „Nu ma fut de-a dracu” ca sa stii unde te situezi. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal, cind incerci sa le „agati”.

                    Sunt insa altele care nu scot o vorba si se uita in balarii in timp ce le vorbesti, vrind sa te convinga ca esti imaterial, desi in sinea lor, vanitatea le e satisfacuta de avansurile tale. La alea e clar ca nu e loc. Exista si multe pe care le-ar trage ata si care raspund interpelarii asteptind o performanta mai elaborata din partea ta, pentru a te putea evalua la justa valoare. E, astea sunt halite. Ma rog, erau. In vremurile respective aveam replici pregatite cam pentru orice fel de situatie, asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa reziste, daca era doar nehotarita. Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de strimbe. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca-s d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de naspa?” si-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se cam rupea de ce trebuie sau de ce nu trebuie spus uritelor, inainte de-a le cunoste frumusetea interioara, care nu interesa pe nimeni. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si cite-o ea, o ea pe care am intilnit-o de fapt o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementializanta. 

                    Ajung in statie si dau cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturale, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum, ca bag seama, s-a cronicizat. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate dupa marime, ca la raportul de seara, nu cu cite un sabioi iesit aiurea, ca-n picturile renascentiste. Cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii din alimentare. Ce sa va mai spun, am fost halit din prima clipa? Eram cu ochii pe ea, ca pe spuma de ras, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce m-am urcat in autobuz, m-am asezat linga ea si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. N-as putea spune ca era frumosa sa intri cu capu-n stilpi, dar avea o fizionomie agreabila si bine pusa la punct. Iar cind am coborit in statie la Atheneu, m-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Eu cred c-am mai ramas pret de citeva secunde in statie, stupefiat, urmarindu-i cu privirea, ca doar nu era sa ma iau dupa ei, avind acelasi drum.

                    Cred ca a fost prima gagica care a stiut sa ma puna la punct, cucerindu-ma, totodata. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasat, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ma refuza elegant si fara figuri de Camin Cultural.

Read Full Post »