Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘adolescenta’

Foca


Mmmm,Da! Interesanta statistica. Postul precedent a avut cei mai multi cititori si cele mai putine comentarii. Pardon, a avut zero comentarii. Cititori fara opinii? Poate.

Dar pentru a schimba subiectul, poate asa voi avea putini cititori si mai multe comentarii, am decis, in unanimitate si de capul meu, sa reiau unele posturi din vechiul meu blog care e pe cale de naruire. Si intrucit n-as vrea sa se piarda in eter amintirile din tineretile mele, am decis, asa cum spuneam, sa le revitalizez pe blogul de fata. Imi cer scuze celor care le-au citit, dar sunt convins ca, din 2008 si pina acum, au uitat complet multe detalii about Papa. Asa ca:

Salty_the_Seal_House_of_Mouse

Era prin ’76. Mamaia si Mangalia Nord erau pline de straini, artisti, golani si curve iar Eforiile si Mangalia Sud, de localnici si sindicalisti. Unde sa ne ducem, ca golanii si curvele inca nu-si facusera sindicat? Ei si atunci, pe cale de consecinta, am ars-o-n Jupiter, la Scoica. De ce la Scoica? Pai in primul rind datorita asocierii titulaturii cu anumite organe interesante si mai apoi datorita pozitionarii strategice, chiar la intrarea in campingul care gemea de poloneze si „scoicile” lor.

Dar dupa o poloneza, doua, ne-am cam saturat de amorul asta de coliba, cu fomiste est-europene care te sugeau … si de bani. Asa ca ne-am prezentat la Mihai. Asta, fost coleg de scoala primara, era receptioner in Venus, la bungalow-uri.

„Ce ai bah aici?”

„Ieri mi-a intrat grup de olandeze”

„Bune?”

„Auzi bah, n-oti fi vrind sa fie si gospodine? Lasati fitele, luati un bungalow si veniti deseara la piscina”

Nu eram noi foarte incintati de ce vazusem, dar acum ce s-o mai zbatem si de ce, ca pruni nu erau prin imprejurimi? Ne instalam si ne intoarcem la piscina hotelului unde ne intilnim cu Mihai.

Dintre toti colegii, pe care i-am avut in generala, asta-i singurul pe care nu-l voi uita niciodata. In clasa a patra, eram prin Drumul Taberei la scoala Generala #164, iar asta-mi era coleg de clasa. In timpul unei ore, se ridica din banca si zice „tovarasa invatatoare am nevoie sa ies afara” „de ce Mihai?” ”s-a pisat pe el, tovarasa” urla colega lui de banca, in asa hal de tare, incit n-avea cum sa le scape nici alora din clasele alaturate. Evident ca s-a ris cu lacrimi, mai ales ca eram niste gaozari care rideau din orice si mai ales ca Tunaru, colega lui, era timpita cu certificat, eliberat de noi toti.

Dar sa revin la Litoral. E si cum stateam noi la filat, o vad pe una care citea, „extinsa” pe un chaise long.

„Cine-i bah foca aia?”

„Nu stiu exact, dar e din grupul asta nou”

Ma rog, plecam spre discoteca. Nu apucam sa coborim de la piscina, ca ne acosteaza un olandez, beat, pula. Indruga el ceva, despre niste fetite pe care i le-am putea furniza contra cost si ne flutura o caramida de marci pe la nas. Fete interesate in fut am fi stiut noi, dar erau toate in Neptun, iar asta, in halul in care arata, sigur nu era transportabil. I-am promis ceva „scoici” pentru a doua zi si-am ras-o.

A doua zi, ne prezentam la piscina pe la prinz, cind ne-am trezit. Si ce sa vezi, doamna cu chaise long-ul era iarasi in lecturi. Ma duc la ea.

„Hi, how are you?”

„Hi, … reading”

„Aha, and can you tell me what?”

„A book”

Aoleu, e figuranta! Exact ce nu-mi doream!

„But, does it have pictures?” O bufneste risul

„Why, has to? Those are for kids, as I know” Aha, a zimbit, se leaga. Acum era momentul sa plusez.

„Well, I don’t know, but last time when I was reading Kama Sutra, it was full of pictures and I’m not quite sure if those ones were for kids”

Norcul meu a fost ca auzise de Kama Sutra, altfel toata vrajeala s-ar fi scurs duios in piscina, fara vreun efect asupra focii. Asa insa, a ris in continuare, aratindu-mi cartea pentru a ma convinge ca nu-i ceea ce crezusem. In fine, a venit si Mihai cu Lou si cind a vazut ca eram prieten cu receptionerul, a capatat mai multa incredere si a devenit subit, volubila si amiabila. Pleaca astia si ma lasa singur cu Foca. Asta i-a fost numele pina la sfirsitul vacantei, ea convinsa fiind ca-i vorba de-o chestie dragalase.

Bun, si veti spune „da bah, ai futut o olandeza, mare cacat!” Pai stati, ca asta nu-i tot, ca fata era casatorita. „Ei si? Parc-ar fi prima” Pai nu, dar vedeti voi, sotul era si el la piscina, dar pe partea cealalta. „Hmm, acum parca devine mai interesant, si?”

Si cum stateam eu cu ea facind schedule-ul pentru seara respectiva, apare olandezul caruia-i promisesem fetite. Croncaneste ceva cu Foca, dupa care ma intreaba daca am adus ce i-am promis. Io-te-al dracu Redlightdistrict, beat, beat, /da’ de pizdulice n-a uitat/ (asta ca sa-i trintesc s-o versificatie) Ma rog, il aburesc putin si-i reinprospatez promisiunea din ajun, cu ceva fierbinte pentru a doua zi.

Dupa ce pleaca „clientul”, ma intreaba Foca,

„Did you meet my husband before?”

Aaaa? Cum vine asta? Si-o intreb

„well, how is this stuff working?”

La care ea cu o nonsalanta care m-a dezarmat si dezbracat in acelasi timp,

„it’s just vacation fun”

Bravos Georgeto! P-asta n-o mai stiam, iar acum ca am aflat-o sunt mai confuzat ca oricind asupra semnificatiei casniciei in Tarile de Jos.

Ei si uite asa, am ars-o noi in prezenta sotului, chestie care pe mine, cel putin la inceput, ma intriga si excita in egala masura. Mai apoi am devenit chiar amici. Mai ramasese s-a discutam evolutiile focii, in rest nu prea mai existau subiecte nedezbatute. Dar nu numai atit, fata a luat si o camera separata la hotel, doar pentru noi doi. Stiu, nu pare credibil, dar nici nu intentionez sa conving pe cineva.

Evident ca a doua zi, mai mult dintr-un sentiment de compasiune, i-am prezentat betivului o „colega” de Litoral, pentru a-si alina hormonii care-i naclaisera creierii si palma dreapta! S-a dovedit ca baiatul nu era nici impotent si era si foarte culant, asta spre surprinderea noastra definitiva. Cam ce mi-a facut mie Foca, n-am cum sa va povestesc deoarece fara exemplificari n-ati intelege. Tot ce va pot spune e ca XXX-le sunt p-aproape.

Bine mai era pe vremea lui Nea Nicu!

Reclame

Read Full Post »


Alta Cina? Fiti sinceri, vazind titlul, nu-i asa ca v-au trecut ceva fiori prin sira, cam pina jos spre coccis! Ce v-ati spus? „Bai, da’ asta o mai tine mult cu cinele astea? E, uite ca d-al dracu am sa va insel asteptarile. Si atunci, de ce Cina? Cum de ce? Asa usor ati uitat, gusterilor, „Adolescenta” mea ? https://v2valmont.wordpress.com/2009/03/25/adolescenta/. A nu se confunda cu „AdoleSEXcenta” https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/27/adolesexcenta/ , care desi a fost tot a mea, avusese loc cu mult inaintea Cinei. Dar de ce Cina cea de spaima? Pai pentru ca stateau toti cu morcovu-n cur, la figurat, la propriu nu i-ar fi deranjat, ca nu cumva sa-i descopere potera ceausista.  Dar ar mai fi un motiv pe care am sa vi-l redau in cele ce urmeaza. Acesti poponarii, la care ma refer, erau toti pe la vreo patruzeci de anisori, scoliti si simpatici foc. Or mai fi fost si altii la fel de simpatici, ca doar nu erau astia singurii bulangii ai Bucurestilor, dar astora le placea sa frecventeze baruletul din Cina. In restaurant, care se afla à côté, nu-i vazusem niciodata vinturindu-si tirtitele, poate si pentru ca acolo era mai greu sa-si faca noi cunostinte, cunostinte din regnul lor. Dar vezi ca barul respectiv, devenise si tinta noastra, a bulevardistilor cu vederi heterosexuale. Of, ce ma-nebuneam dupa locul ala, dar nu din cauza de bulangeala! Aia pot spune ca e una din cladirile care mi-au ramas la suflet. Seara, inainte de restaurant, intram mai intii in bar, care se gasea la etaj, chiar cum urcai scarile largi de marmora. Ca spatiu nu se compara cu barurile din Athénée Palace si nici nu era la fel de elegant, dar era intim si mirosea numai a parfumuri scumpe si tigari fine. Cum intrai, pe stinga era barul de lemn masiv, lung pina aproape de ferestre, ferestre imense care dadeau spre Palat, iar pe dreapta, mese joase cu fotolii si canapele. Cind ajungeam noi, de obicei in jur de sapte seara, baietii cu rozeta penetrata erau deja acolo. Frecventind acelasi lacas „de cult”, ajunsesem sa ne cunoastem si sa ne si vorbim intr-un mod cit se poate de amical. Ce-i deranja cel mai mult, era atunci cind nu-i tratam cu respectul cuvenit unei doamne. De fapt forma de salut era invariabil, „sar’mina!”. Un alt ceva care-i deranja extrem de mult, erau prospaturile. Nu obisnuitele localului, ci alea cu care mai apaream noi, din cind in cind. Nu stiu daca era gelozie sau pur si simplu teatru bulangistic, dar daca era teatru, era bine jucat. In orice caz, atitudinea ostila pe care o abordau la vederea „intruselor”, era de-a dreptu hilara. De fapt si tipele se amuzau, facindu-le jocul, instruite fiind in prealabil de noi. Daca din neatentie se gasea vreuna sa riposteze, n-o mai spala toata apa de la robinetul barului. Erau de-o rautate…sa-i zic feminina? Ha, ha, glumesc, dar oricum, faceau ca visele rele, pizduind-o  si curvindo toata seara, pina cind tinta, plictisita si agasata parasea cimpul de lupta, urmata de un alai de invective, care mai de care mai originale. Dar gelozelile astea feline nu se manifestau doar impotriva concurentei feminine. Intr-o seara apare un oarecare, cu penis intre picioare si s-aseaza la bar, ca mesele ne apartineau in totalitate. Noua si pederastilor. Una dintre…bulangii nostri ne spune „Mmmm, ce mi-as trage-o cu asta, ai vazut ce unflati ii stateau pantalonii?” Precizez ca baiatul era la vreo 50 de primaveri. Dar pina sa ajunga „fata” noastra la bar,  o „alta” se si repezise asupra prazii, care habar n-avea ce i se pregatea. E si uite cum se trezeste victima inpresurata de poponari. Parca era un documentar de la Tele-Enciclopedia cu hiene la vinat in Serengeti. La inceput s-a discutat pe pitici, asa ca n-am prea prins nimic din zbor, dar cind tipul, enervat, a ridicat putin tonul, ne-am dat seama ca spectacolul statea sa explodeze. Nu cred ca are rost sa va redau intregul monolog anatomic, care redusese tinta, la o tacere absoluta. „Ce mai hodorogule, nu suntem destul de bune pentru tine, lingea-ne-ai scoica, de amarit! Sau tu esti d-ala care prefera sa dea bani la tirfe? Uite al dracu taranoi! Pai tu ai ajuns sa ne spui noua sa-ncetam, curvar ordinar? Ce credeai tu mai, clei de oase, ca ne-am fi tras-o cu un pirlit ca tine?” Si inca multe alte dulcegarii, pe care nu le mai reproduc. Dar lovitura de gratie acum urma sa vina. „Fata” noastra spunindu-i colegei, in gura mare: „hai draga, da-l in pizdele ma-sii de homosexual!” In momentu ala, parca si muzica din bar se oprise stupefiata, asta fiind un termen evitat cu mare grija de noi toti, tocmai pentru a nu le irita pe „fetite”. Pe de alta parte, cred ca era pentru prima oara in anale (!) cind un homosexual acuza pe altcineva de homosexualitate. Tacerea stinjenitoare a durat insa doar citeva secunde, dupa care valul hohotelor de ris a dat navala afara, pe usa barului, inundind restaurantul si scarile, pina la parter. Omul la inceput a zimbit incurcat, pe urma a ris cu pofta, dupa care, insa,  a dat pe git paharul, a platit si s-a dus dracu. E, acum v-ati prins de ce-i spun Cina cea de spaima? Si tineti cont ca asta era doar o singura intimplare, in noianul de zilnicarii incredibile. Daca ma gindesc mai bine, n-ar fi exclus ca asta sa fi fost motivul pentru care frecventam cu devotament barul din Cina, semnindu-i zilnic condica imaginara.

Read Full Post »

Crochiul


Si uite asa timpit cum eram (de la postul precedent) imi urmam cursul vietii, dar cam fara viata. Cu fica muntilor ma intilneam zilnic, dar cum ea nu avea permisia materna de-a suna la usa dupa orele 22, eram nevoit sa frec discoteca de unul singur. Ca eram halit, constientizam fara mare efort si asta punea multe paie peste focul care oricum imi carboniza centrii nervosi.

De incercat, am incercat tot felul de extinctoare pentru a domoli vapaia, dar fara succes. Unul dintre extinctoare era blond-roscata si cu niste ochi (iar ochi?) de un albastru care ma sfredelea pina-n organe. Si nu erau doar ochii, intreg ansamblul parea o opera de arta, poate ca de aceea facea meditatii pentru a da la arte plastice. Pregateala se desfasura in Bucuresti, ea fiind din Constanta. De pregatirea ei pentru admitere se ocupa un profesor universitar. De restul pregatirilor ma ocupam eu, dar am pus umarul si la reusita academica. Cum?

Pai intr-o zi, privind amindoi tavanul si sorbind dintr-o tigara, mi-a spus „n-ai vrea sa vii cu mine la meditatii?” Pe moment fumul mi-a venit pe nas desi-l programasem pe gura. „La meditatii? Ca material didactic sau cum?” zic eu incintat de gluma facuta. „Da” zice ea ignorind satisfactia mea gratuita „Da? Cum adica? Vrei sa va pozez?” „De ce nu? Am fi mai mult timp impreuna”

Si uite-ma intrind in casa profesorului inconjurat de viitori artisti plastici. La cit eram de pudic, am fost aproape gol inainte sa mi se ceara, chestie care a impresionat asistenta. A fost o experienta extraordinara. Viata pe soclu e destul de incitanta, dar si putin stinjenitoare uneori. 183Faptul ca eram studiat de femei, bucatica cu bucatica, imi stirnea imaginatia si asta incepuse sa se si vada. Cu toate astea, nu incercam in nici un fel sa-mi maschez pornirile si nici circulatia periferica, deoarece de asta se ocupa legea compensatiei. Ajunsesem obiect de studiu si pentru barbati si chestia nu era de loc compatibila cu orientarea mea sexuala. Asta facea ca anumite dimensiuni sa se mentina in limitele decentei. Ma refer la decenta statuilor. Dar ca si cum privirile masculilor n-ar fi fost suficiente, m-am trezit si cu miinile profului mingiindu-mi diverse grupe de muschi in timp ce explica fiecaruia cam ce-a gresit in reflectarea realitatilor mele corporale.

Dupa ce a terminat asta cu explicatiile lui homosexuale, a urmat extazul. Doua dintre gagici, au trecut la modelarea mea in lut. Nu stiu voi, dar eu cind le vedeam cum baga miinile in caldarea cu apa si cum cu ele ude imi mingie replica, privindu-mi atent acea parte a corpului, ma treceau toate caldurile si poftele. In mod cert modelatul e o activitate mai mult decit senzuala si la virste fragede poate culmina in ejagulari spontane. Nu era cazul meu, era mai mult conditionalul trecut, ca „daca m-ar fi mingiiat” si pe mine la fel…!

Una peste alta, am fost apreciat si invitat la un bors, care era mincarea de baza in casa respectiva. Cind maestrul a vrut sa faca o cheta pentru a ma plati, am refuzat elegant intrucit nu pentru bani venisem. Numai ca asta s-a obraznicit. Vazind cit de ieftin ma poate obtine, mi-a propus un contract pe termen lung, ceea ce de asemenea am refuzat, desi se pare ca aveam ceva aptitudini. Cu toate astea, expozeul meu n-a ramas neachitat, dar nu in bani ci in natura.

Atunci am descoperit cit de devastatoare poate fi pentru o femeie studierea unui barbat pe care-l doreste, fara a-l putea atinge. Pina si lutul ar prinde viata sub atingerile ei febrile. Hmmm! Asta o fi vreun concept biblic? Daca este si daca El exista, atunci e, in mod sigur, femeie.

Read Full Post »


Totul a-nceput cu „pensieri e parole”. Nu aventura in sine, ci pasiunea pentru Battisti. Aventura, care avea sa mi-l introduca printre preferati si pentru totdeauna, s-a desfasurat cam dupa cum urmeaza.

Implineam 18 ani si pentru ca maica-mea refuza sa mai gateasca, considerind ca infometarea ma poate aduce pe „drumul cel bun”, am fost nevoit sa ma descurc de unul singur in ceea ce privesc toalele, haleala si distractiile. Cum pozitia de self employeed imi oferea o retributie relativ…excelenta, pentru virsta si pozitia sociala de student, postul negru impus de maica-mea nu ma afecta absolut de loc, ba dimpotriva, mai mult ma motiva (asta cred ca-i regula celor 4 „m”).

Asa ca, l-am luat pe Toni (DJ-ul din Universitas la acea data), doua fete cu care tavaleam cearceafurile si-am plecat la Sinaia pentru a-mi serba ziua de nastere in figuri, fripturi si friguri.

In mod surprinzator pentru noi, desi era totusi ianuarie, Sinaia era acoperita de nameti. Ajunsi in gara, mai intii am facut turturi, noi fiind imbracati mai disco. Si adevarul e ca am dansat de ne-au luat toti dracii pina am ajuns pe Cumpatu’, unde alesese Ceasca sa suie Casele de Creatie pentru menestrelii de curte.

Lasam fetele afara cu bagaje cu tot, sa-si bucure ochii cu privelistea de spital si intram in restaurant s-o cautam pe Florica. Asta era administratora si tartora asezamintului. Cum ea ne asigura vila si caldura, de care in acel moment aveam mai multa nevoie decit de pasaport si cum nu era elegant sa-i sugeram ca am venit sa ne babardim in vila ei, ne-am declarat celibatari, intrind in posesia cheilor. Cind dupa un sfert de ora am iesit din restaurant, am gasit fetele tepene de admiratie. Nu-si mai puteau intoarce capul de la panorama ce se-ntindea in fata lor. Totul arata ca o plantatie de bumbac dupa abolirea sclaviei. Un alb absolut, fara nici o pata care sa-l pigmenteze. Singura nota discordanta o faceau fetele rosi ale gagicilor care, impreuna cu fundalul respectiv, aduceau cu stagul Japoniei.

In fine, ajungem si dam drumu la apa fierbinte pe noi ca sa indepartam pojghita de gheata cu care eram placati. Dupa ce sarbatorim reusita, mototolindu-i Floricai cearceafurile, dam fuga, numai noi berbantii, jos la restaurant sa luam d-ale gurii pentru noi si pentru fete, desi ele, dupa cum spuneam, aratau destul de satule. Cind ajungem, dam cu ochii de un grup de tovarasi, mai tunsi in cap, dar insotiti de niste tovarase bune de pus la rana si cu picioarele pe umeri. Eu, fiind de felul meu mai timid, numai ca n-am sarit pe ele, in rest le lasasem deja in sutien si chiloti, privindu-le. De fapt, daca-mi aduc bine aminte, pina si sutienele zaceau aruncate undeva la piciorul mesei, in viziunea mea.

Dar am observat cu placere ca nu eram singurul responsabil cu dezechiparile, intrucit una dintre fete, buna rau, era cu ochii pe noi ca pe crucea Caraimanului, susotind si chicotind c-o alta piesa de rezistenta a grupului. „Bai Toni, as zice ca e loc gramada la cele doua gratii, problema e ca stam atit de apropiati, incit nu stiu sigur cu care din noi si-ar trage-o.” „Vezi-ti bah de treaba, ne vede Florica si s-ar putea sa dormim ca cetina-n brazi?” E si uite asa ies pe usa restaurantului ca din biserica, cu curu-nainte facind cu ochiul zimbetului care continua sa ma provoace. Devenise evident ca-mi era adresat si in seara aceea m-am sarbatorit cu gindu-n pantalonii ei mulati.

A doua zi am zburat, ca nu-mi aduc aminte sa fi atins pamintul, spre restaurant si micul lui dejun. Cind am intrat, gasca era deja la cafele. Intimplarea face ca fiul Floricai, care ne cunostea din Universitas, fiind student pe undeva prin Bucuresti, sa apara si sa vina glont la masa noastra. „Ce faceti bai? Nu m-asteptam sa va-ntilnesc aici. Ce-i cu obositele alea?” „Aha, imi zic, uite unu’ cu care ma pot intelege” Ia spune bah, daca ma bag pe aia care mi-o trage din priviri, n-o sa se supere maica-ta?” „E pe dracu! Ce treaba are bah mama cu aia? Ce-i a ei? Astia-s odraslele barosanilor din CC, care fac armata prin baruri si restaurante. Baga-te linistit si daca mai e vreo amatoare, vorbeste-i si de mine” Aha, acum m-am prins si de ce erau baietii tunsi regulamentar.

Bun, ii fac fetei semn ca m-ar interesa numarul ei de telefon, banuind-o bucuresteanca. Fata se conformeaza si-i cere un ceva de scris ospatarului pentru a-mi inlesni contactul. „Ah, e fututa!” le spun, fara a banui ca in final, fututul voi fi eu, atit fizic, cit mai ales sentimental. Dupa ce-l scrie, impatureste biletelul si-l infige, realmente, privindu-ma complice, in buzunarul blue-jeans-ilor, care-i crapau pe pulpe si pe…tot ce mai porneste din ele.

A propos, am vazut ceva asemanator si chiar mai apetisant zilele astea. Hm, nu stiu cum, dar de cite ori vad asemenea splendori, imi renaste spiritul de posesie si libidoul imi invadeaza cutia craniana dupa care o ia navalnic in jos, datorita gravitatiei, localizindu-se-ntr-o zona anume, al carei nume ma jenez sa-l amintesc.

Dar sa revin. Cum noua ne venise deja micul dejun comandat si impachetat, am purces spre iesire. „Banuiesc ca asta-i pentru mine” ii soptesc extragind biletelul din capcana buzunarului. Mi-a raspuns cu un zimbet senzual, aprobator si plin de tilc care de obicei impodobeste fizionomia unei femei dupa orgasm. Deja ma simteam stapin pe situatie si privit de o intreaga masa uimita, ies prin cadrul usii, ca de Gaulle pe sub Arcul de Triumf, doar calu-mi mai lipsea intre picioare.

In sfirsit, in dupamiaza respectiva trebuia sa plecam si in mod cu totul inopinat am fost nevoit sa joc o v-ati ascunselea in gara Sinaia intrucit grupul respectiv lua acelasi tren spre Bucuresti. De jucat am jucat, dar de reusit nu mi-a reusit. Si ca un imens colac cazut peste un pui de pupaza, prospatura trece pe linga noi, imi zimbeste si „astept telefonul” facindu-mi cu ochiul in vazul celorlalti ochi cu care imparteam patul, citeodata.

Ochiul avea sa devina simbolul acestei calatorii. In primul rind trenul era plin ochi. In al doilea, tipeza si-a asezat cartierul general la doi pasi de noi si nu ma slabea din ochi. Si in al treilea rind, mai erau si ochii care ma sagetau, dar cu alte intentii. Evident ca scandalul era iminent. Altfel spus, cum as fi putut aplana un conflict inaplanabil? Si cind reprosurile venite din zona ochilor cu fulgere incepusera sa depaseaca numarul de decibeli admis, atragind dupa sine privirile contrariate ale altor zeci de ochi, am aruncat si eu un „bine si ce propui?” care a avut efectul bombei cu neutroni asupra sursei de scandal. Din acel moment am calatorit linistiti si decisi asupra viitorului imediat.

In Bucuresti, evident ca o usa s-a inchis, alta deschizindu-se si dupa vreo doua trei intilniri patimase cu fica muntilor, in timpul carora ascultam Battisti in draci, am cazut bolnav. Bolnav de dragoste. Toate incercarile mele disperate si sexuale de-a scapa de vraja ei, s-au scurs pe apa Dimbovitei. Asa ca in scurt timp devenisem fututul de care pomeneam. Si asta n-ar fi o problema majora, ca trece, dar dupa unii autori, istoria in general are un caracter ciclic.

„Of mai Battisti, uite ce-mi facusi tu mie, ca de atitea pensieri, ramasei fara parole si timpit de cap”

Read Full Post »

54 part 2


Viata de adolescent era o nebunie in acele vremuri si mult ma bucur ca am prins-o atunci cind trebuia. Evident ca „textele” parintesti o descriau in culori sumbre, intunecate prin care nu se putea zari linia orizontului. Ce nu stiau ei, e ca noi nu visam la orizonturile lor rosi, ci la cele apusene. Viata se redusese la muzica, dans, citit, fumat, futut si inca vreo doua trei activitati cultural-fiziologice. De printr-a unspea, nu cred c-am mai avut manuale scolare. Dimineata serveam cafelute, tigari si beletristica. Pe dupamasa o ardeam prin Moldova la ciorba de burta, prin Casata la vajeli si gagicareli, iar apoi plecam la munca. Ce munca? Pai aveam un oficiu ambulant si ilegal de schimbat valuta, schimburi din care statul si conducatorul lui iubit s-alegeau cu fix p#!@. Dar cind se-nseara, ah cind  se-nseara, atunci incepea adevarata viata. Discotecile devenisera parte integranta a vietii adolescentine, locul in care evadam cu totii din realitatea socialisto-despotica si de cacat.

Frecventind aceleasi „lacasuri de cult”, ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si sa ne consideram mai mult decit o familie. In fond ne unea aceeasi mentalitate, aceleasi porniri, aceleasi trairi, aceleasi placeri, aceleasi dorinti si aceleasi vise. Nu cred c-am cunoscut vreun „golan” care sa nu viseze dolari, muzica , femei si emigrari. Pe vremea respectiva intram intr-o discoteca pe la 6 dupamasa si mai ieseam pe la 3 dimineata dintr-a treia.

Intrucit eram de-ai casei, in discotecile studentesti, toata lumea ne astepta sa incepem dansul. Devenise un fel de ritual in barul din Universitas, unde nimeni nu se apuca de bitiieli pina nu ne vedeau pe noi cutremurindu-ne. Tin minte cum o data, un tip, student printr-o facultate bucuresteana, s-a apropia de noi si timid ne-a intrebat „ma scuzati, cind incepeti dansul?” Devenisem vedete, doar pentru faptul ca dansam intr-una si eram cunoscuti de toata lumea.

Stiu ce vor gindi unii. „Ce mare rahat ati realizat cu vedetismul asta nefondat?” Pai ce sa va spun? E adevarat ca n-am creat noi valori perene omenirii, dar am futut probabil cam cit si-ar fi dorit multi altii. Pe considerentele de vedetism eram invitati la tot felul de petreceri in locuri de care dracu auzise pina atunci. Si ne duceam. Evident ca invitantii erau in toate cazurile, gagici. Asa ca, dimineata dupa ce ne trezeam din bauturi, tigari si sexisme, ne intrebam prin ce parte a Bucurestiului om fi. Era absolut superb si cred ca in afara Militiei, de care fugeam ca dracu de tamiie, n-aveam alta grija.

Stiu ca unii vor strimba din nas, dar daca nu stiti ce inseamna sa iesi la 3 dimineata din discoteca, dupa ce ai dansat  lipit cu erectia de-o „prospatura”, incins de sarutari patimase, palpind febril sinii si coapsele inedite care ti se ofereau cu darnicie, daca nu stiti ce inseamna sa cumperi piine si parizer de la Vulturul de mare pe care sa le maninci noaptea pe-o banca-n Sf Gheorghe cind salubritatea spala bulevardul Magheru,  daca nu stiti ce inseamna sa furi doua iaurturi din fata vreunei alimentare, cu care sa-ti domolesti fierbintelile interioare, daca nu stiti ce-nseamna sa nu afli niciodata cu cine te-ai sexualizat intr-o noapte de vara cind nebun de dorinti si orgasme ai uitat de introduceri si complezente, habar n-aveti ce-ati pierdut si puteti sa va strimbati sanatosi.

va urma

Read Full Post »

54 part 1


studio54Nu crocodililor, titlul n-are nimic de-a face cu pozitiile Kama Sutrei, nici cu football-ul american si nici cu vreun pasaj Biblic. E pur si simplu vorba de Studio 54 din New York si mai precis, de perioada anilor ’70. Nu, nu din America, ca pe atunci America era doar un vis frumos pentru noi, cei cu gind de duca. E vorba de anii ’70 petrecuti in Romania, unde viata de adolescent era dementiala, daca n-aveai opinii politice sau daca aveai si le pastrai pentru tine. Si cum eu n-aveam, ba s-ar putea spune ca faceam parte din tagma celor din imediata apropiere a privilegiatilor, am beneficiat de o adolescenta pe placul meu si-a multora ca mine.

Am ales acest titlu doar pentru ca tocmai am vizionat filmul pentru a en-spea oara si pentru ca acest Studio 54 a fost si va ramine un simbol al muzicii disco si-al acelor vremuri pe care am avut norocul sa le traiesc in direct. Spun asta, pentru ca  eu viata am inceput s-o traiesc din plin, abea de prin ’70. Atunci pot spune ca am dat cu nasul, dar si cu capul (si nu de putine ori), de ceea ce parintii mei numeau „destrabalare”. O data cu liceul au inceput chiulurile, eliminarile, exmatricularile, inmatricularile, fumatul, alcoolul, beletristica serioasa, scandalurile in casa, noptile „pierdute”, bisnita si discotecile. Cu sexul facusem cunostinta mai devreme, ca asa sunt eu, precoce. Cu toate acestea, pina atunci consider ca fusese doar o labareala inocenta, dar din care era totusi sa ma aleg cu un papa mic. Tot atunci am inceput-o si cu discotecile. Dar s-o luam pe rind.

Terminasem a  opta si cu un efort minim, intru la liceu. Liceul # 33 din cartier, pe care pina sa-l incep  mai aveam de parcurs o vacanta de vara. In acea perioada si la acea virsta, combinatiile se realizau  intre blocuri, unde ne petreceam mai tot timpul liber. Coincidenta, sau poate Nationalizarea, au facut ca natalitatea s-o ia razna prin ’55. Acest fenomen social de fut masiv al maselor, a facut ca marea majoritate a pustimii din blocurile OD1, OD2 si P1, din spatele „Favoritului”,  sa fie cam de aceiasi virsta si extrem de numeroasa. Activitatile noastre principale erau cititul, fotbalul si gajurile.

Daca pe prima o faceam doar pentru a epata si-a face fata conversatiilor de la care nu ne puteam sustrage fara a fi aratati cu degetul, in schimb pe a doua o faceam din pasiune si dorinta declarata de-a deveni vedete. In privinta gajurilor,  lucrurile erau diferite. Pe astea le traiam cu o intensitate frenetica si profunda, pina-n adincul sufletelor noastre incandescente. Si cum french kiss-ul fusese deja descoperit, ne trageam neica niste limbi in gura care, de atita pasiune, aduceau mai degraba a tubaje stomacale.

Intimplarea face ca doua tipeze, n-as zice frumoase sa te dea pe spate, dar bune rau si imbracate paralizant, care ne taiau pe toti la capitolul emancipare,  ne-au atras atentia si interesul in mod deosebit, mai mult decit o faceau cele din leatul nostru. Bineinteles ca astea nu participau la jocurile noastre puerile de gaozari, dar le vedeam in fiecare zi plecind, venind si iar plecind, fara a sti unde, dar cu dorinta declarata de-a afla.  Ei si cum incepusera sa-mi cam sfiriie calciiele, m-am apucat de investigatii in urma carora aflu ca fetele frecventau zilnic  „Ligheanul” (strandul din Doctor Staicovici) si discotecile din centru’ Bucurestiului.

Asa ca, incep o campanie asidua de racolare a altor gaozari, pentru o descindere in locul in care toate gagicile se aratau doar in chiloti si sutiene.  Cum am mentionat „tinuta sumara”, cum am umplut troleibuzul de musterii.  Problema e ca tipezele erau intr-a noua sau chiar intr-a zecea, ceea ce ne definea pe noi drept mucosi. Dar spre deosebire de alti mucosi, eu aveam un mare atuu. Posedam un tupeu cit troleibuzul 84, care ne ducea in Doctor Lister, de unde ajungeam in Doctor Staicovici la strand. Cred ca la vremea respectiva aveam mai mult tupeu decit calitati, dar tocmai din acest motiv mi se cam rupea de ce zice unul si altul, atita timp cit eu aveam un scop bine definit in creieri.

Evident ca odata ajunsi la strand, nu ne-am asezat pina nu le-am gasit pe cele doua gratii. Cum le vad, cum dau navala, desi nu mai vorbisem cu ele pina atunci „Ah, ce placere! Ce faceti fetelor, m-asteptati de mult?” Evident ca tipezele ne-au recunoscut si ne-au trintit un „buna” indiferent, stinjenite de prezenta unui grup de putoi si putoaice (!?!) in preajma lor. Si dupa ce si-au rotit amindoua ochii-n cap ca stergatoarele de parbriz, si-au soptit ceva si-au inceput sa chicoteasca vesel, ridicindu-se in acelasi timp si indreptindu-se spre piscina. Eu, care numai de ochii lor jucausi nu-mi ardea, atent fiind la partea dezgolita a sinilor, la proeminenta sfircurilor infiorate de racoarea diminetii si la excitanta imbinare a picioarelor cu trupul, arunc in urma lor suficient de tare ca sa fiu auzit „ce bine va sta dezbracate! eu v-as tine asa o viata-ntreaga”.  La care tipele se intorc spre mine cu niste ochi basedowieni cit sarmaua si bufnesc intr-un ris sincer cu care se si departeaza.

Dupa ce-au revenit, cred ca le-am facut capul avion, desi aparent se dadeau absente. Asta nu inseamna ca ma ignorau complet, dar desi rideau si-mi aruncau cite un raspuns sau o replica, o faceau numai cu capul intors, si privirea-n salcii. Evident ca la urmatoarea intrare-n bazin am fost prezent, stiut fiind ca in apa le poti palpa fara a risca vreun repros.

Chiar asa, de ce oare daca pui mina pe o tipeza, in apa fiind, nu se opareste asa cum ar face-o daca actiunea s-ar petrece pe uscat? Adica vreau sa spun ca le-am luat si-n brate si de tite si de cur, fara sa ma aleg cu vreo palma, oferindu-ma sa le destainui cite ceva din tainele inotului pe care-l stiam cit sa nu ma-nec, dar care lor le era complet strain.

In fine,  spre surpriza generala, a celor care-mi urmareau evolutia cu interes, fetele au fost binevoitoare in apa si nu s-au aratat la fel de distante ca la primul contact.  Dar n-as putea spune ca in continuare mi-au alocat atentia de care ma simteam indreptatit, ca profesor de-not. Ba mai mult, una dintre ele, s-a simtit lovita-n pudoare de palparile mele febrile si nu mi-a vorbit tot restul zilei. Chestiunea m-a lezat peste masura, dar asta doar vreo citeva zile pina cind m-am trezit rugat sa-i mai arat cum e cu bras-ul.

Curios lucru, de data asta n-a mai reactionat in nici un fel „sprijinului” meu, oferit benevol. Din acel moment am stiut ca situatia e sub control si ca-i doar o chestiune de timp pina va deschide picioarele … dupa cum cerea stilul bras.

Asa ca dupa vreo luna de asedieri continue si mozoleli interminabile, urmate de dusuri reci care sa-mi atenueze durerea sub-abdominala, reduta a cedat si asa mi-am putut infige victorios steagul, ca dorobantul lui Alecsandri, patind cearceaful ma-sii. Problema e ca atit ea cit si eu, eram novici in materie de futuri si cicluri menstruale, drept pentru care, ne ardeam pe unde ne prindeam, pina cind din virgina, era s-ajunga direct lauza. Noroc cu amica ei care avea un unchi vraci si care ne-a rezolvat abcesul, explicindu-ne totodata si cum e cu ovulatia.

Cert e ca o data cu inceperea liceului, am „inceput” si discoteca, a carei programa ma atragea mult mai mult decit cea de liceu, motiv pentru care am frecventat-o cu mai multa constinciozitate. Fetele „semnau condica” in discoteca Universitas din Schitu Magureanu si acolo m-au dus si pe mine pentru a-mi face ucenicia. Cum „Creata”, nepoata vraciului, era combinata deja cu Tony, unul dintre DJ, accesul meu in discoteca nu a intimpinat nici un fel de obstacol. Mai mult, m-am si imprietenit cu Tony si am ramas prieteni si dupa ce idilele cu cele doua gratii luasera sfirsit.

Va urma

Read Full Post »