Priveste-ma-n versuri (53)

 

 

Varianta 1

Ca sa-i demonstrezi iubirea si ca esti manierat,

Invit-o la film, la teatru, la cite un ceai dansant.

Dar de vrei s-o dai pe spate, ca doar d-asta te dai crai,

S-o inviti fara tagada intr-o seara la Fu Thai.

Varianta 2

Dupa ore de vrajeala,

Daca doamna nu-i vrajita,

Povestindu-ti in nestire,

O criza de-apendicita,

Fii subtil, nu bolovan

S-o lasi balta si s-o tai.

Mai baga-i de stele, Luna

Si invit-o la Fu Thai.

Read Full Post »

Ellada, agapi mou!

                    Aseara am vazut un film nou, care m-a nostalgizat completamente. Ma rog, nou pentru mine, ca filmul a aparut prin  ’89. Dar in fine, cum mie imi plac, in general, filmele istorice, era firesc sa-l las fo 20 de ani, sa devina. Lasind gargara, fiindca nu ma dor gilcile, trebuie sa spun ca filmul mi-a amintit de Litoralul romanesc si amorurile lui navalnice si efemere. Sper ca vi le mai amintiti, ca doar v-am povestit cum era prin ’73 cu scoicile de import.

                    Shirley Valentine, asa se numeste de fapt si filmul, era o femeie de casa, de masa, de bucatarie, de spalatorie, de calcatorie, intr-un cuvint, domestica sau domesticita. Ce-i drept, tipa avea un barbat, dar norocul face ca avea si prietene. Una dintre ele invitind-o la o aventura printr-o insula greceasca. Shirley, care dupa cum spuneam era domesticita, a incercat sa evite racolarea, dar neconvingator, intrucit si-ar fi dorit o evadare din cotidianul monoton si anost in care o balacea barbatu-sau. Asa ca, o tuleste spre fericire, lasind un bilet in bucatarie si pe mascul cu o buza extrem de unflata.

                    Trecind peste detaliile inutile, ajungem  in ziua cind il cunoaste pe Costas, la a carui taverna se oprise sa bea un vin alb si sa reflecteze. Costas, care era golan de meserie, o „miroase” vulnerabila si o invita la o plimbare cu barca. Dar cind vede ca fata ezita, baga vrajeala nimicitoare „ti-e frica. stiu ca ti-e frica, dar sa stii ca eu te invit la o plimbare, atit, nu la fut. asta nu inseamna ca n-as vrea sa-ti fac fut, la cit esti de sexoasa, dar barca e barca si futul e fut. nu sunt acelasi lucru si nu le amestec, pe onoarea mea!” In fine, fata o haleste cu craci cu tot,  se si duce si se si fute, pentru c-o minca, cu atit mai mult cu cit si grecu a stiut ce trebuie facut ca s-o manince. Iata scena

                    Futul odata infaptuit, fata-si da seama ca viata nu e aia pe care-o traise pina atunci si se hotaraste sa continue aventura elena. Dar nu pentru ca era indragostita de Costas, ci pentru ca descoperise ce-nseamna sa traiesti si ca exista si-o alta viata, la care tinjea, dar pe care n-o cunoscuse.  Asa ca nu ia avionul si se intoarce la taverna, unde se angajaza ca ospatarita. 

                    In acest timp, barbatu-sau facea spume la gura, ca Egeea la mal, sunind-o-n draci. Numai ca fata era ferma pe pozitie si nu-si dorea sa se-ntoarca-n smiorcaita aia de Londra, unde ploua si cind e soare. Asa ca, masculul, care o iubea din tot sufletul lui de englezoi nepasator si rece, ia avionul si nu se opreste pina n-ajunge la nevasta-sa. Ce-or fi vorbit intre ei, nu stiu, dar banuiesc ca s-au intors in fleasca lor de Anglie, promitindu-si sa-si traga concedii estivale anuale.

                    Iata si unele aduceri aminte din insulele grecesti, care mi-au placut la nebunie. Fiind poze dupa poze, calitatea e mai subreda, dar intr-o zi am sa le scanez si atunci sa vezi calitate!

Read Full Post »

Papa Obamus Pacifistus

Motto: „Iata vine-un sol de pace care nu stie ce face”

Obamezul american a-ncalecat pe murgul lui alb-albastru cu coama-n vint si a purces la drum spre islamismul arab cu mesajul de pace bine ticluit, ascuns in buzunarul de la haina. Odata ajuns, in primul rind a descalecat si si-a strins energic mina cu dictatorii locali de care-i greu sa-l deosebesti, daca si-ar trage un cearceaf pe el. Trecind peste mu, mu, mu si la, la, la si p si u si l si a, ajungem la discursul istorico-futuristic adresat faraonilor. Bai , sa va spun drept, l-am urmarit cu atentie si oarecare interes, asa ca va pot comunica cu mina pe taste ca nu m-a impresionat nici cit victoria Urziceniului. Asta poate pentru ca nu-s muslim, deoarece aia-n sala ii zbierau declaratii de-amor ca-n „Je t’aime, moi non plus…” Ma rog, ca-ntre muslimi. Dar s-o luam pe rind. Ce m-a socat cel mai mult in cuvintare, a fost biciuirea trecutului si a trecutilor, incluzind America si locuitorii ei. De asemenea am ramas stupefiat de linia trasata intregii umanitati, caracterizata printr-un „hei rup”  global menit sa asigure un viitor luminos in care evreii-si vor lua limba-n gura cu palestinienii, americanii cu iranienii, majoritatile cu minoritatile, crestinismul cu judaismul, judaismul cu islamul iar islamul  va permite femeilor sa faca ce vor muschii lor orbiculari. Totodata, la lectia de democratie, Obamezul m-a dat pe spate ca pe femeile la care tocmai m-am referit. ” Alegerile democratice nu garanteaza o democratie reala, daca alesii nu vor actiona spre binele populatiei si nu le vor asculta in continuare doleantele” Hai las-o dracu de vrajeala! Bai tu semeni cu Nicu, minca-ne-ar buricu’! Asta faci tu acum cu toate sutele de miliarde pe care le furi pensionarilor ca sa-i bagi in buzunarul CEO-urilor pe patru roti? Asta ti-au spus tie pensionari la telefon ca ar dori sa se intimple cu banii lor? Asta ai inteles tu, in capsorul ala mic si dragalas de liliac, din mesajul „Tea Party”- urilor? Sau in mitea ta muncita, democratia consta in ceea ce spui, nu ceea ce faci? Iar dupa aceea, a decretat, el Papa, ca numai Pacea si numai prin Pace se pot rezolva divergentele si ca starea beligeranta nu poate duce la o concluzionare a conflictelor. Bun, dar asta dupa ce in prealabil suplimentase numarul trupelor din Afganistan. Bravos Catavencule, i-ai imbrobodit pe deja imbroboditii tai auditori, cu viersu-ti maiastru de liliac atirnind de oua. Dar, ca sa fiu sincer cu mine insumi, trebuie sa spun ca m-a si uns, nu spui unde, faptul ca i-a urecheat pe ovrei, care se cam obisnuisera cu cecuri in alb venite dinspre US. Asa ca, e foarte posibil ca dupa acest discurs monumentalo-mediocru cu tendinte de nulitate, sa urmeze alte di_scursuri si mai penibile care sa-l clarifice p-asta si probabil o gramada de justificari cu care sa se apere de toate putele circumcise ale lui David, care vor incerca sa-l monicalewinsky. Aceasta aparitie mi-a creat o imagine difuza, confuza si obtuza in care Obamezul apare imbracat in alb si aur, ca un Papa Pacifix cu Crucifix pe care-l doare Fix in Pix. El, Papa, desi negru, pare alb ca porumbeii care-i ies din gura. Porumbei fericiti ca au scapat din gura Capcaunului si care acum zboara pe deasupra audientei extaziate, umplindu-i de gainatul sfint al Pacii Universale. Amin!

Read Full Post »