In lumina sau mai exact, in bezna celor ce se petrec acum in Afganistan, in America si-n lume, incerc sa explic cam cum consider eu ca trebuie traita viata. Dar stiind cite cuvinte valoreaza o imagine, am sa pun un clip care-mi va salva mii de cuvinte. Si daca veti extrapola actiunea acestui clip la nivel global si-n toate domeniile vietii cotidiene, social, uman, rasial, cultural, … s.a.m.d., veti intelege mai bine cum ar trebui traita viata, in acceptiunea mea.
Dupa cum se va vedea, viata poate fi traita in mod placut. Fara razboaie, fara ura, fara ideologii, politici si religii segregationiste, fara rasism, fara corupti, fara steaguri arse, fara statui darimate si magazine incendiate. Fara arme, crime, violuri, tilharii si manipulari. Fara stiri false, menite sa dezbine si sa invrajbeasca. Fara acte teroriste, bombardamente si executii publice.
Si atunci ma intreb, de ce, cu, cind ar fi mai simplu si mai placut, fara? E oare umanitatea nenorocita sau doar cei ce-o manipuleaza?
Adica sa nu va imaginati ca mi-e rau sau … si mai rau. Noooo!
Va spun asta in eventualitatea ca mi-ati dus dorul, desi n-am nici patratele pe abdomen si nici tite sa cada barbatii, din picioare, cind ma vad. In fine, ceva cur as avea, dar cu exceptia colonoscopiei, nu mi-l las penetrat, pen-ca inca n-au intervenit modificari in preferintele-mi sexuale.
Asa ca, stati linistiti, inca nu-i momentul sa dati banii pe cale. Cu atit mai mult cu cit saptamina viitoare si alte saptamini voi fi in RO la nunti si paranghelii. Dupa care am in schedule o Costa Rica (pot transmite prin viu grai mesaje pentru Udrea, daca aveti). Si mai apoi, fo doua luni de Portugal.
Aseara am vazut un film nou, care m-a nostalgizat completamente. Ma rog, nou pentru mine, ca filmul a aparut prin ’89. Dar in fine, cum mie imi plac, in general, filmele istorice, era firesc sa-l las fo 20 de ani, sa devina. Lasind gargara, fiindca nu ma dor gilcile, trebuie sa spun ca filmul mi-a amintit de Litoralul romanesc si amorurile lui navalnice si efemere. Sper ca vi le mai amintiti, ca doar v-am povestit cum era prin ’73 cu scoicile de import.
Shirley Valentine, asa se numeste de fapt si filmul, era o femeie de casa, de masa, de bucatarie, de spalatorie, de calcatorie, intr-un cuvint, domestica sau domesticita. Ce-i drept, tipa avea un barbat, dar norocul face ca avea si prietene. Una dintre ele invitind-o la o aventura printr-o insula greceasca. Shirley, care dupa cum spuneam era domesticita, a incercat sa evite racolarea, dar neconvingator, intrucit si-ar fi dorit o evadare din cotidianul monoton si anost in care o balacea barbatu-sau. Asa ca, o tuleste spre fericire, lasind un bilet in bucatarie si pe mascul cu o buza extrem de unflata.
Trecind peste detaliile inutile, ajungem in ziua cind il cunoaste pe Costas, la a carui taverna se oprise sa bea un vin alb si sa reflecteze. Costas, care era golan de meserie, o „miroase” vulnerabila si o invita la o plimbare cu barca. Dar cind vede ca fata ezita, baga vrajeala nimicitoare „ti-e frica. stiu ca ti-e frica, dar sa stii ca eu te invit la o plimbare, atit, nu la fut. asta nu inseamna ca n-as vrea sa-ti fac fut, la cit esti de sexoasa, dar barca e barca si futul e fut. nu sunt acelasi lucru si nu le amestec, pe onoarea mea!” In fine, fata o haleste cu craci cu tot, se si duce si se si fute, pentru c-o minca, cu atit mai mult cu cit si grecu a stiut ce trebuie facut ca s-o manince. Iata scena
Futul odata infaptuit, fata-si da seama ca viata nu e aia pe care-o traise pina atunci si se hotaraste sa continue aventura elena. Dar nu pentru ca era indragostita de Costas, ci pentru ca descoperise ce-nseamna sa traiesti si ca exista si-o alta viata, la care tinjea, dar pe care n-o cunoscuse. Asa ca nu ia avionul si se intoarce la taverna, unde se angajaza ca ospatarita.
In acest timp, barbatu-sau facea spume la gura, ca Egeea la mal, sunind-o-n draci. Numai ca fata era ferma pe pozitie si nu-si dorea sa se-ntoarca-n smiorcaita aia de Londra, unde ploua si cind e soare. Asa ca, masculul, care o iubea din tot sufletul lui de englezoi nepasator si rece, ia avionul si nu se opreste pina n-ajunge la nevasta-sa. Ce-or fi vorbit intre ei, nu stiu, dar banuiesc ca s-au intors in fleasca lor de Anglie, promitindu-si sa-si traga concedii estivale anuale.
Iata si unele aduceri aminte din insulele grecesti, care mi-au placut la nebunie. Fiind poze dupa poze, calitatea e mai subreda, dar intr-o zi am sa le scanez si atunci sa vezi calitate!
VatiClanul Papal 