Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nume’

O odrasla tarentata


Nu spun ca juniorul Hagi nu e si talentat, dar in mod sigur e mult mai tare-n tata. Iar mai nou, pentru a nu-si supara „regele”, toata suflarea Romaniei ii sufla-n cur mezinului pentru a-i ridica pretul.

Ca Gheorghe are merite ca fotbalist, am mai spus-o si chiar daca n-as fi spus-o, se stia. Dar inversunarea cu care „cioara” isi declara fiul privighetoare, e de-o penibilitate cum nici Becali n-ar fi capabil s-o faca. Aaaaa…Da!

Am vizionat si eu meciul Romaniei contra Croatiei din cadrul Campionatului European Under 21. Un meci care m-a entuziasmat, eu nefiind croat. Si mult mi-a mai placut de Baluta si compania. Buni, nene! N-am ce zice. Un tineret talentat si luptator de care duceam o lipsa, pe cit de crunta, tot pe atit de indelungata.

Citind ziarele de-a doua zi, aflu ca Baluta e notat cu 9, ceea ce mi se pare o nota conforma cu realitatea din teren. Dar in aceleasi ziare citesc cu tupoare ca Hagi, din a carui pasa croatii au dat singurul lor gol, e notat cu 8, in timp ce Ionut Radu, care a aparat excelent, primeste 7, ceea ce mi se pare abuziv si injositor. Ca, ce-a facut fiul „regalitatii” fotbalistice romanesti? A dat vreo 5 pase laterale inofensive, alte 3 in adincime la … adversari, a avut vreo 4 patrunderi esuate, 2 lovituri libere pe deasupra, centrari in out de poarta, vreo 3 cornere la gramada si a pasat inapoi croatului care avea sa inscrie, dupa cum spuneam. A, sa nu uit, ca nu-i fair play, a bagat si un gol cu poarta goala, dupa o faza creata de Puscas.

Nu spun sa nu-i incurajam pe tineri, dar cind vad ca toata atentia e axata, fara motiv, doar pe aceasta autodeclarata „privighetoare” careia i se face o reclama exagerata, nu pot sa nu ma intreb „cam cum ar fi fost daca l-ar fi chemat Ionescu si n-ar fi fost fiul actualului tata?”

Intrebarea fiind retorica, am sa-mi si raspund, ca Mr. Bean care-si trimitea singur felicitari in plic. Adica dintr-un tinerel cu oarece talent, dar cu tata „rege” analistii au ajuns sa-l numeasca leader-ul generatiei. Te apuca si risul si jalea. Un televizorist, din astia programati, l-a intrebat pe Adrian Ilie daca se poate spune ca Juniorul e comparabil cu taica-sau. Iar fostul fotbalist, realmente jenat si incurcat de penibilitatea intrebarii, s-a bilbiit indelung dupa care a spus „e, mai e mult de munca pina atunci”, ceea ce e o forma eleganta a lui „esti prost sau te faci?” Pentru ca juniorul la ai lui 20 de anisori nu e nici pe departe de talia seniorului pe cind acesta avea doar 18.

Cert e ca Hagi Jr. nu e vreun Hagi sau vreun Mutu si nici nu cred ca va fi vreodata. Pentru aia n-au mai intervenit tatii sa-i declare cei mai cei. Aia au demonstrat-o singuri. Pentru aia n-au mai intervenit tatii sa fie bagati sa joace. Aia erau jucati pentru ca meritau si nu doar in Romania.  Aia erau cautati de marile cluburi europene pentru valoarea demonstrata, nu cautau tatii sa-i aciuiasca pe la vreo Sevilla, cu surle si trimbite.

De ce n-a fost jucat Hagi jr. la Florenta? Din cauza faptului ca tac-su nu era antrenorul Fiorentinei. Simplu. Ca Sevilla se poate intepa dind o caruta de bani pe printisor, posibil, la cita vilva fac romanii in jurul acestui rasfatat al sortii. Dar daca cineva-si inchipuie ca aia il vor juca datorita osanalelor romanesti si parintesti, se-nseala amarnic. Daca nu se impune, va freca banca mai mult si mai cu talent decit femeile de serviciu. Ca aia au mijlocasi ofensivi cu tupeu si talent, nu cu tati celbri, iar in fotbalul mare, daca romanii n-o stiau, joci daca esti tare, nu daca esti tare-n tata.

Read Full Post »


Pentru ca tocmai s-a vorbit de nume si prenume, pe blogul Renatei, am decis sa nu las asa o mindrete de subiect sa se raceasca, cind as putea sa-l dezvolt, canalizindu-l pe un alt fagas. Asa se face ca am cautat si gasit citeva chestii delicios de idioate. Dar pentru a fi, cit de cit, obiectiv, trebuie sa spun ca acest cusur, de-a complica lucrurile, il avem cu totii. Nu in aceeasi masura, dar il avem. De ce? Nu stiu, poate pentru a ne dovedi noua insine cit de tare ne crapa capul de inteligenta. Sau poate din dorinta de-a soca, de-a epata, de-a fi in centrul atentiei, in fine, de-a fi mai altfel. Talentul de-a complica, chiar si cele mai simple lucruri, este specific rasei umane si probabil ca nu vom scapa de el niciodata. problema e ca de multe ori complicindu-le, dam in ridicol, ca-n exemplele de mai jos.

Trebuie totusi sa spun ca sunt si unii indivizi care incearca sa simplifice lucrurile la un minim nejustificat, dar nu sunt predominanti. Marea majoritate incercam sa ne ingreunam existenta, si de cele mai multe ori, fara motiv, dar cu succes.

Iata doua exemple extrem de simple, dar elocvente. Prin extrapolare putem concluziona ca situatiile expuse nu sunt niscai cazuri izolate. Cam acelasi lucru facem cu totii si facem zilnic, incercind sa reevaluam banalul, dindu-i forme si intelesuri, de multe ori, aberante.

Dar pentru ca ma aflu intr-un  moment de sinceritate debordanta si realism exacerbat, pot spune ca nici postul de fata nu face exceptie. Scriindu-l mi-am complicat viata realizind  practic … nimic. Spun asta pentru a nu lasa impresia ca as fi eu lupul moralist. Lup, poate. Moralist, poate. Dar in niciun caz si una si alta.

 

Read Full Post »