Cam asta e tot ce le mai trebuia romanilor din punct de vedere politic, economic, cultural, social si sexual. Un munte de beton infipt la o aruncatura de bat de alt munte de beton. O fi dat poporul roman in megalochelita, de-i trebuia neaparat tichia asta de margaritar si beton armat? Poate, desi mi-e greu sa cred ca el, adica poporul, i-a prescris catedralei dimensiuni de stadion. Si nu orice fel de stadion, ci unul supraetajat pina la „Cota 125”, c-asa se recomanda in zonele bintuite de seisme.
Nu stiu cine a spus-o si daca n-a spus-o nimeni, o spun eu acum. Megalomania e de prost gust, in general, sau de bun gust nord-korean. Depinde din ce zona geo-politica faci afirmatia. Asta se vrea a fi catedrala Mintuirii neamului, conceputa de mintea neamului prost?
E foarte adevarat ca mai sunt si alte semintii care considera ca masura credintei in Barosan e direct proportionala cu dimensile bisericilor. Dar ca s-o spun pe sleau, mie mi se pare ca-i taman pe dos. Adica e ca prostu care, prost fiind, urla, crezind ca asa va convinge audienta de contrariu. O incercare brutala de-a epata cu ce-ti lipseste. Cam in genul Becalilor, care se rasteau ori de cite ori „prostimea” nu le percepea eruditia ovina.
Ei bine, tot asa si cu mastodontii astia de beton pe care unii ii numesc, absolut impropriu, „lacase de cult” care in mod firesc sunt parte integranta a spiritualitatii locale, regionale, nationale si chiar universale.
Copilasi, mai lasati-o-n draci de arta, de cult si de spiritualitate, ca daca v-ati hotari sa ginditi putin, v-ati da seama ca e vorba de prost gustul unei simbolistici infantile. Cu alte cuvinte, cu cit lacasul e mai barosan, cu atit si Barosanul devine mai barosan in imaginatia celor ce-si pun sperante in ajutorul divin. V-ati prins? O actiune banala de a supune printr-un exercitiu psihologic elementar. Cu cit monolitul de beton va fi mai aproape de ceruri, cu atit va veti simti mai mici si mai neputinciosi. E simplu si deja experimentat de Papi, de Gaudi, de Abadie si de alti smecheri care i-au supus pe credinciosi prin monumentalitatea unor constructii. Astfel s-a dovedit ca marimea intr-adevar conteaza, exact ca-n sex.
Dar revenind la mintuirea neamului, nu inteleg de ce nu s-au gindit sa infiga o cruce in balastiera de la Tincabesti, si s-o numeasca „spiritualitate”, ca la urma urmei tot despre beton si betoniere e vorba, basca faptul ca n-ar fi costat o basculanta de milioane. Ba as spune ca aia, avind si un riu in apropiere, chiar daca nu-i Iordanul, ar putea mintui neamul romanesc mai abitir decit „zgirie norul” din buricul Bucurestilor.
Astia care proiecteaza bisericoaiele astea mamut, spera ca dimensiunea sa fie mai convingatoare decit mesajul divin care a cam inceput sa dea rateuri. Si nu e exclus sa aibe dreptate, avind in vedere ca maretia copleseste. Asta nu inseamna ca si convinge, dar probabil ca scopul nu e de-a te face sa crezi, ci acela de-a te supune si de-ai face pe altii sa te creada evlavios pina-n maduva osului. Asta n-o spun pentru ca sunt ateu si am boala pe biserici, desi am, dar ceea ce consider eu arta, cult si spiritualitate romaneasca este un Voronet, o Putna, o Curtea de Arges, o Elefterie, nu buncarele astea de suprafata, bune sa te apere de atacuri atomice, nu sa te apropie de vreun demiurg sau demiurga. De fapt referitor la demiurga as mai reflecta, ca parca totusi…
Ba mai mult, am auzit pe unii spunind ca aceasta hardughie va deveni un simbol si o atractie turistica a Romaniei, un fel de Sagrada Famiglia sau un Sacre Coeur, si ca asta ar fi un motiv in plus ca cei ce se opun proiectului, sa taca dracu din gura, daca nu inteleg sa cotizeze. Aoleu! Pai cum ramine cu spiritualitatea si cultul? Adica astia ctitoresc biserici cu gindul la turismul de masa si taxa de intrare? Pai in cazul asta mai vi de acasa, coane Fanica! Ca vedeti voi, asta-mi place mie la crestinism, latura turistico-economica. Pentru ca dupa cum am spus-o in repetate rinduri religia in sine e cea mai profitabila si mai sigura afacere pe care a putut-o nascoci umanitatea de-a lungul existentei ei. Iar cind afirm ca asta-mi place, asta chiar imi place, fara a-mi reprosa vreo urma de sarcasm. Habotnicia ma deprima si scirbeste, in acelasi timp, considerind-o un fel de mama a fanatismului religios.
Dar revenind la experienta proprie, am sa spun ca in spatele Operetei din Bucuresti, aia de pe Cheiul Dimbovitei care a ars pina-n temelie, se afla o bisericuta superba. Era cumva ca o insula inconjurata de strazi. In spatele bisericii se afla fostul restaurant Bucur. Si uite ce se intimpla, bisericuta aia chiar imi inspira religie, nu prost gust si aberatie. Pentru ca daca e asa cum am auzit, ca religia in general si credinta in particular e o chestiune de ordin personal si intim, ei bine acea bisericuta imi inspira exact acel simtamint, pe linga faptul ca in interior arata a biserica, nu a teren de fotbal.
Si tot din experienta proprie mai spun ca atit Sacre Coeur-ul cit si Sagrada Famiglia m-au impresionat doar prin inutilitate si absurd si sa dea dracii daca am reusit sa fac vreo legatura intre spiritualitate si enormitatile alea betonate si marmorate. Una regulata, rigida si rece,ca Mausoleul din Parcul Carol, alta fantezista si decorata mai pestrit decit un intreg iarmaroc rural. Si cum stateam eu asa, tocmai iesit din gura metroului, privind cu teama de cutremur la zgirie norul ala catalan, ma intrebam de ce or fi trudit oamenii timp de zeci de ani la cimenturile alea absurde, inutile si extrem de scumpe, cind cu banii aia ar fi putut construi o biserica decenta, ca cea de la Bucur, care sa cuprinda opere de arta adevarata, fresce, picturi murale, toate cu tematica religioasa, iar restul de milioane sa-l foloseasca in locul taxei pe benzina, care a ajuns sa coste cit vinul de masa din pravaliile pariziene?
Si as incheia cu o precizare. Nu sunt impotriva constructiilor marete si utile, dar o ditai piramida care sa adaposteasca un mort si la care sa trudeasca sute de mii de sclavi, mi se pare a fi un monument in cinstea prostiei omenesti si de aceea nici nu ma bate gindul sa-l vizitez vreodata. N-as spune ca aceste catedrale enorme ar intra in aceeasi categorie, desi au acelasi caracter religios, dar nici nu le pot aprecia asa cum apreciez un Rialto, un Canal Panama, o Meteora, un Aswan sau apeductul din Nerja.
Si uite asa ne tragem noi un Vatican la noi acasa, ca doar avem de unde.
VatiClanul Papal 