Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘religie’


Ce-am urit mai mult in viata, e femeia cu mustata. Cu mustata neepilata, sa fie clar. Apoi ar veni scoala si munca. De urit, am urit si efortul fizic, dar ceva mai tirziu, ca-n copilarie alergam dupa minge pina-mi dadeam odometrul peste cap. E adevarat ca am continuat sa alerg si-n adolescenta, dar numai dupa bani si femei. Pentru ca specificul alergarilor e intotdeauna functie de virsta si de conditie. Conditie sociala, fizica si mentala, fireste. Si cum nu sunt vreo exceptie de la regula, uite ca-mi adaptasem si eu alergarile in raport cu conditiile mentionate.

E foarte adevarat ca alergarea dupa bani m-a urmarit toata viata. Si probabil ca impreuna cu alergarea dupa femei, au fost cam cele mai placute, pentru un timp. Din pacate, spre deosebire de alte alergari, asta cu banii era si necesara. Asa ca atunci cind am taiat-o cu afacerile, care sunt si ele o munca, am trecut la prostitutie intelectuala, vinzindu-ma zilnic, de la 9 la 5, unor labe care patronau pistele pe care-mi puteam continua alergarea dupa bani.

Deci, asa cum spuneam, alergarile dupa bani au continuat si dupa ce entuziasmul disparuse. Mai mult decit atit, in acelasi timp aparusera si alte alergari absolut necesare vietii de familie si la fel de anevoioase. Ba dupa o relatie, ba dupa un medicament, ba dupa o aprobare, ba dupa cai verzi pe pereti. Cu toate astea, niciodata nu mi-am dorit sa alerg dupa o stea. Poate si pentru ca o astfel de alergare mi s-a parut a fi o pierdere inutila de timp si nu numai atit, dar alergind cu ochii-n stele poti sa dai in gropi, cauzindu-ti, ca prostu, oarece leziuni dolorante.

Dar un fapt extrem de curios si caruia nu i-am gasit o explicatie plauzibila, e ca acum alearg mai repede decit o faceam in tinerete. Se pare ca viteza concentreaza timpul. Si n-o fac ca mi-as dori-o, dar mi-a scapat de sub control. Fie viteza, fie timpul, fie viteza cu care trece timpul. Singura mingiiere ar fi ca nu sunt singurul. Asa ca, asta fiind situatia, fuck it!

Dar revenind la goana dupa bani, trebuie mentionat faptul pe care multi il afirma si anume ca „banul nu reprezinta o prioritate in viata”. Si poate c-asa o fi, desi nu prea e clar cum poti trai o viata civilizata fara bani si cine-si poate dori sa traiasca de pe-o zi pe alta? Nu stiu cum, dar toti cei care fac afirmatia respectiva sunt cei care n-au, nu cei care au cit sa nu le duca dorul. Sa fie oare vorba de relatia dintre struguri si vulpi? Nu stiu si oricum ii las pe altii sa traga concluzii.

Se mai spune si ca banul ar fi ochiul dracului si pot afirma cu tarie si convingere ca daca-l ai nu conteaza al cui ochi este. Totusi legatura dintre draci si bani e cit se poate de adevarata intrucit daca nu-i ai, ai cam dat de dracu. Ca daca n-ar fi asa, n-ar mai alerga nimeni sa-i obtina.

Si in fine, ar mai fi o alergatura disperata care mi-a scapat si la care nu voi participa niciodata, desi unii spun ca e imperios necesara bunastarii vesnice. Goana despre care e vorba, ca e mai mult decit un simplu jogging, e goana dupa „salvare”. Ce inteleg unii prin „salvarea” respectiva, e treaba lor, dar mie-mi suna a bisnita sufleteasca la care refuz sa pun botul. Ca nu stiu daca v-ati gindit vreodata, propunerea „daca te-ncrezi in mine, iti asigur o vesnicie linistita indiferent pe cite becuri ai calcat in viata” este, in fapt, o tirguiala. Iar asta suna a Piata Matache in care multi vor incerca sa te convinga, ca pe Alba ca Zapada, ca merele lor otravite sunt elixirul vietii vesnice. De ce otravite? Pentru ca sloganul nu e doar o inofensiva tirguiala, ci si promisiunea ca oricite faradelegi ai savirsi, iti vor fi iertate de Barosan cu unica conditie de a-i recunoaste existenta.

Totusi, alergarea dupa „salvare” are un mare avantaj fata de toate celelalte. Este singura alergare in care nu trebuie sa gindesti. Totul a fost gindit de altii, tu trebuind doar sa te supui. Creieru-ti intra intr-o stare vegetativa din care iesi abea dupa ce-ti prescrie popa tratamentul pentru a obtine iertarea divina si a evita ostracizarea. In cazul acestei alergari, gindirea e inutila, ba chiar interzisa iar de logica nici nu poate fi vorba. Pe cind in toate celelalte gonete din timpul singurei vieti cunoscute, gindirea ti-e pusa la grele incercari. Fie ca alergi dupa bani, afaceri, slujbe, relatii, libertate, avansari sau dupa femei, daca mintea nu-ti functioneaza la parametri optimi, degeaba te tin picioarele.

Concluzia ar fi ca ori ce-am face, ca ne place, nu ne place, suntem cu totii alergatori de cursa lunga, indiferent la cite curse ne inscriem. E foarte adevarat ca de multe ori te mai impiedici, ca viata isi are denivelarile ei. Dar daca esti capabil sa te ridici, poti continua. Mai nasol e cind viata se-mpiedica. Atuci si numai atunci se cheama ca ai ajuns la linia de sosire a tuturor alergarilor.

Read Full Post »


Ajung ieri acasa si intrind in living room, dau cu ochii de un cadou. Biblic vorbind, un dar, da’ nu de la Barosanu. Si dintr-o curiozitate feminina, mostenita probabil de la maica-mea intrucit parintii mei nu au fost de acelasi sex, pentru a-l putea banui si pe taica-meu, deschid pungulita (n-o alint, era chiar mica) si dau cu ochii de un CD, de o cartulie mica si bondoaca, cam ca Adrian Copilul Minune si de o brosura.

Primul lucru care mi-a sarit, pur si simplu, in ochi, datorita marimii, a fost titlul brosurii, „Islam”. Scris mare ca sa nu fie cumva confundat cu Salam si sa cred ca-i vreo carte de bucate sau de manele. In acel moment curiozitatea de care vorbeam, s-a topit ca ghetarii Antarcticii sub soarele dogoritor al incalzirii globale.

SONY DSC

SONY DSC

Si intrucit dezinteresul ma napadise brusc, le-am impachetat la loc cu gindul (si cu fapta) hatarit sa le creez un loc, un loc numai al lor, in cutia aia mare si urita pentru reciclari, ca bag sama mi-a intrat in singe de pe vremea lui Ceasca. Dar cind sa ies pe usa, m-a pocnit un alt gind drept in parietal, desupra urechii. Si-mi zic, „de ce n-as pune-o si eu de-un rai”, increzator fiind in vorba batrineasca care spune ca „dar din dar se face rai. Dar intrucit nu prea intelegeam semnificatia acestei vorbe, venita direct din putul intelepciunii romanesti, dau, mai intii, fuga sa ma edific. Cind deschid dictionarul, aflu cu stupoare ca vorba a fost convertita de religie si ca de fapt batrinii o gindisera in forma „dar din dar se face rar” ceea ce are mult mai mult sens, intrucit darul se presupune ca-i personalizat si daca-l instrainezi, se cheama ca esti neam prost si cum eu nu ma consider asa ceva, m-am asezat frumos pe ginduri. Iar gindurile mi-au explicat ca asta nu-i personalizat si ca asa un dar, mai bine mi l-as baga in … punga si l-as da vreunui nemincat, ca mama ce flaminzesc astia in perioada asta, e de domeniul celor mai draconice regimuri de slabire.

Zis si facut, cum am o fata imbrobodita care-mi serveste de mina dreapta (la companie) zic, stai ca-i fac si ei o surpriza placuta, mai ales ca, dupa cum spuneam,  la ei, acum,  se more de foame cu mincarea-n frigider. Poate ce-i dau eu, sa-i tina de foame, ca asa vorbeste lumea. Si nu m-am inselat. Cind am chemat-o in birou si i-am prezentat „darul” mai ca n-a sarit pe mine de bucurie. Noroc ca in perioada asta nici sa sara n-au voie, asa ca am scapat si eu si mai ales ea, de pedeapsa cereasca.

In concluzie si avind in vedere ca s-ar putea ca totusi s-o fi pus de-un rai, motiv pentru care ar trebui sa plesnesc de fericire, ma intreb, nu cumva ar trebui sa fiu apelat cu titulatura „preafericitul”?

Read Full Post »


Lumea, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, e intr-o continua transformare. In ce directie se petrece transformarea respectiva e greu de spus, intrucit una spune realitatea si cu totul alta spun multi dintre semenii nostri. Realitatea spune ca ce e bun astazi, nu mai e bun miine, cu exceptia vinului,  iar pe de alta parte „ehe, the old good days!” e pe buzele tuturor, de parca zilele pe care le traim ar fi jalnice.

Si atunci ce sa intelegi? Si tinind cont ca si acum 30 de ani, aceeasi fraza nostalgica „the old good days” flutura pe buzele parintilor, se pune intrebarea, „oare am luat-o la vale spre nimicul absolut?”.

Ei bine, parerea mea e ca fiecare intelege ceea ce-l aranjaza si de aceea nu putem pune o stampila pe prezent sau pe trecut, ca viitorul e oricum o speculatie si alea nu se stampileaza. Dar totusi, hai s-o punem de-o opinie, ca oricum e gratis. Si intrucit Nina, dottoressa de la Romania, a adus vorba despre „valoare” intr-un post recent, m-am gindit ca n-ar strica sa abordez si eu acest subiect, dar ceva mai nuantat.

Spun unii,  „nonvalorile au ajuns sa fie considerate valoare”. De acord, numai ca asta se intimpla inca de pe vremea Imperiului Roman. Nu e ceva nou, inventat de Becali, de Minune sau de vreo Bianca. Nu stiu de ce se spune ca „pai pe vremea mea nu era atita….d-asta si d-aia” Zau? Pai pe „vremea noastra”, Ceausescu si dascalestii lui au constituit o intreaga pleiada de nulitati cocotate-n virful cel mai VIP al viaipiurilor. Ba si cind era mama fata, VIP-ul dobitoc era en vogue si la mare pretuire. Iar despre scrierile caragealeiene referitoare la impostori si nulitati sus puse care populau a doua jumatate a secolului XIX, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Ba mai mult, ce-or fi gindit sclavii despre faraonii denaturati, dar romanii despre destrabalatul Caligula sau francezii despre desfriul de la Curtea Frantei si degeneratii ei regi?

Asa ca, ce vedem ca se intimpla astazi, nu e cu nimic mai dezolant si degradant fata de ce-a fost acum 10, 100, 1000 si chiar mai multe mii de ani in urma. Pe „vremea mea” Beatles era o trupa de descreierati, pantalonii evazati erau decadenti, rock’n roll-ul sau swing-ul erau expresia depravarii si toate astea in ochii parintilor, nu ai tineretului din acele timpuri.

Si asta nu-i tot. Unii chiar se incumeta la oarece pronosticuri, afirmind ca viitorul arata din ce in ce mai sumbru, privind la tinerii de astazi. Ei, si acestor domni si doamne tin sa le amintesc faptul ca tineretul  a fost considerant „decadent” in toate timpurile. Numai ca decadentele au devenit, invariabil, normalitate atunci cind tineretul respectiv a luat locul fostilor „arbitrii”. Dar tot pe atunci a aparut si noul tineret cu noile decadente, care pe cei ajunsi arbitrii, in mod natural, ii oripilau. Si uite asa, din decadenta-n decadenta si din nonvaloare-n nonvaloare am supravietuit citeva zeci de mii de ani. Si nu numai ca am supravietuit, dar am si evoluat iar calitatea vietii in general s-a imbunatatit de citeva zeci de ori, datorita celor care au fost cindva tineri decadenti.

Valoarea si nonvaloarea sunt notiuni abstracte si relative. Vor depinde intotdeauna de scara valorica a fiecaruia, nu a vreunei majoritati, desi sunt si cazuri in care o majoritate il aduleaza pe Minune, dispretuind un Ratiu sau un Moisil. De fapt de ultimul nici nu cred c-au auzit.

Dar daca e sa ne referim strict la noi, astia dotati cu inteligenta, cine reprezinta „valoarea” si in functie de ce se masoara ea? Functie de avere, de talent, de cit esti de citit, de cit produci, de cit esti de umblat, de cit esti  de filantrop, de cit esti de modernist, de cit esti de inteligent, de cit esti de cultivat, de cit esti de cinstit, de cit esti de bine crescut, de cit esti de religios sau de cite valori perene ai creat umanitatii? Ca om sa le aibe pe toate bune nu exista si cu asta cred ca suntem cu totii de acord. Iar daca esti o valoare fotbalistica, de exemplu, asta nu inseamna ca nu poti fi o nonvaloare in privinta inteligentei. Sau daca esti o somitate in stiinte, nu inseamna ca nu poti fi o nulitate in comportament sau mentalitate.

Si atunci, ce-nseamna „om de valoare”? Pai logic vorbind, ar fi orice om care produce valore. Si aici e buba, ca sa-i zic asa. Ca la urma urmei cam toti producem sau generam valoare, fie ca suntem santieristi, doctori, muzicieni, ingineri, tractoristi sau agricultori. Problema e, in ce sens folosim aceasta expresie. Chiar ne referim la un lacatus cind spunem „om de valoare”? Nu prea cred. Personal cred ca expresia e folosita in mod eronat si discriminatoriu, intr-un sens modificat. Cred ca multi inteleg prin „om de valoare” un carturar, un profesor universitar, un chirurg celebru sau un orice cu una sau mai multe facultati care s-a facut remarcat. Oare la asta sa se rezume acea etichetare?

Read Full Post »


Parerea mea despre religie este cunoscuta si partial impartasita. Zic „impartasita” in sensul de acceptata si de altii, sa nu se creada cumva ca sunt adeptul impartasaniilor. A propos de impartasanii, iertarea „pacatului” recunoscut mi se pare o mare timpenie. Adica ce facem, iertam crimele terorismului daca  gruparea respectiva isi asuma crima? Sau daca adepti ei se „caiesc” pentru crimele comise, desi ei sunt cei care le subventioneaza? Mie-mi suna a prostie, in niciun caz a clementa.

Dar sa revin la subiect. De fapt, din cite-mi amintesc, am mai discutat subiectul la care doresc sa ma refer, religia ca materie de studiu in scolile publice, dar trebuie sa-l reiau pentru ca „se cere”. Si daca-mi amintesc si mai bine, eu eram de acea parte a baricadei care sustinea caracterul optional pe care ar trebui sa-l aibe acele ore de religie.

Mai deunazi, Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca legea obligativitatii acestei „materii” in scolile publice este neconstitutionala si de aceea cererile trebuie sa fie ale elevilor care doresc sa participe la aceste ore, nu ale celor care le refuza.

Pina aici totul pare sa urmeze un fagas firesc, logic, in litera bunului simt si in concordanta cu principiile libertatilor constitutionale.

Dar cum religia si in particular, biserica, singura reprezentanta a divinului printre muritori, n-au nimic comun cu Carta Libertatilor, era de asteptat ca Preafericitul ei rob, Daniel, sa dea cu oistea-n gard, pretinzind Senatului sa respinga proiectul de lege care prevedea ca orele de religie sa fie facultative. Ba mai mult, soborul de capuse considera ca hotarirea Curtii Constitutionale este o jignire adusa religiei si acestor ore atit de necesare … prin inutilitatea lor.

Bai, ca eu, sa stiti, mai trec cu vedrea una-alta, dar sa-l lasi pe Luminatia Sa, Obscura sa-si dea in petec, ca tirfele pe Centura, mi se pare o jignire adusa inteligentei umane, in general si bunului simt, in special.

Mai Daniele, prea-nefericitule, cum vine aia „obligativitatea religiei?” Cum poti tu, ca reprezentant al divinitatii, sa te dai in stamba cu astfel de formulari draconice? Pai ce-oi vrea tu, mai nebarbieritule, Inchizitie?

Adica, pentru mintea ta de strut, „libertatea religiei” echivaleaza cu obligativitatea ei? In ce curs de Teologie ai invatat tu o astfel de aberatie?

Daniele, Daniele, oi fi tu cu capu-n stele, dar nu esti venit din ele!

Stiam eu ca religia n-are de-a face cu democratia, dar n-am stiut ca neaga si intimitatea individului. Ti-e cumva teama de sihastrie si ti-ai propus sa-ti racolezi viitorii enoriasi cu arcanul?

Pai daca asta este religie, in viziunea ta, atunci tu-i esti, pe buna dreptate, Patriarhul. Dar daca presupusa invatatura a Barosanului e taman pe dos, asa cum ar trebui sa fie, ce dracu cauti tu acolo, impostorule? Nu ti-e rusine sa pingaresti conceptele pe care le propovaduiesti, ca un ipocrit? Libertatea religiei inseamna ca fiecare e liber, nu constrins, sa o practice sau nu, sa creada sau nu, sa adere la religia ta sau la alta. Asta inseamna libertatea religiei, dictatorule.

De fapt n-ar trebui sa ma mire atitudinea acestui tircovnic. Cind vreodata a militat biserica romana, prin depravatii ei, pentru drepturile si libertatile romanilor? Cind vreodata se vor putea compara popii nostri cu cei … sa zicem, polonezi? Ai nostri au fost mai mereu de partea puterii, nu a credinciosului de rind. Securistii astia si-au tradat enoriasii, cei care chiar credeau in „sfintenia” lor. „Religia” astora se bazeaza pe forta si pumn in gura. De ce oare ne mai mira extremismul religios si cine a spus ca e doar de natura islamica?

Scirba mi-e de javrele astea!

Read Full Post »


Nu vreti? Bine, atunci voi face pe si mai desteptul si voi vorbi de ambiguitate.

La o citire mai atenta a termenului, iti cam dai seama ce vrea sa spuna ambiguitatea asta. Si as spune ca utilizarea acestei tehnici nu este chiar la indemina oricui, dar atunci cind este, poate deveni extrem de utila. Cazul lui Nostradamus sau a religiei, fiind binecunoscut si acceptat. Insa, daca ambiguitatea poate fi de multe ori utila, poate fi in aceeasi masura si periculoasa, citeodata. Ambiguitatea poate reprezenta portita de scapare dintr-o circumstanta nedorita, dar te si poate baga-n incurcatura, atunci cind subiectele sunt sensibile si mai ales cind banuielile dau tircoale. E, atunci se poate spune ca ambiguitatea nu e de dorit, ci de evitat. Si in fine, daca este intentionata, ambiguitatea mai poate fi folosita pentru a sugera un anumit ceva pe care din diverse motive refuzi sa-l spui. Evident ca tot asa poate exista si-o ambiguitate involuntara care iti poate crea probleme.

Arta ambiguitatii este folosita cu predilectie si cu oarecare indeminare de asa zisii, clarvazatorii.  De fapt pe ambiguitate s-a bazat aceasta „meserie”, inca de pe vremea vestitelor Oracole. Dupa cum se stie, ambiguitatea poate rezida chiar si din pozitionarea diferita a unui semn de punctuatie. De notorietate este premonitia Oracolului Pythia cu „vei lupta, vei invinge, nu vei muri” in care pozitionarea virgulei inainte sau dupa negatie, schimba complet sensul frazei. Tot asa si tot Pythia afirma ca „daca treci riul, un mare imperiu vei distruge. Croesus, increzator in interpretarea lui proprie, ataca Persia, dar vai, tocmai imperiul lui va fi cel distrus, inselat fiind de ambiguitatea profetiei.

Pe linga Oracole, ambiguitatea e des intilnita si in politica. Politicienii alegind so uziteze din mai multe motive. Unul dintre motive ar fi sugestionarea unui anumit lucru, fara a-l numi, pentru a nu putea fi trasi la raspundere intr-o anumita eventualitate. Problema e ca, dupa cum spuneam in deschidere, atunci cind dai de ziaristi dibaci, iscoditori si neincrezatori, e greu de crezut ca vei scapa fara un raspuns transant si fara echivoc.

Ambiguitatea mai e folosita destul de des si-n arta, dar acolo e folosita din dorinta de a conferi operei o doza de mister si de a-i da marelui sau micului public, posibilitatea de-a alege sensul dorit, fara a-l numi.

Da, stiu, ar mai fi si posibilitatea in care ambiguitatea e folosita din nepasare sau din neglijenta sau pur si simplu din greseala. Dar sa ne intelegem, ambiguitatea poate fi suspectata chiar si fara sa existe, tot asa cum poate exista fara a fi inteleasa de cineva care alege sa faca pe prostul sau chiar este. E si uite asa, din aproape-n aproape, am ajuns din nou la titlul postarii.

Si cu asta cred c-am sa inchei dizertatia, intrucit ma dor degetele de cit am vorbit. Asa ca, daca mi-a scapat ceva, va rog sa completati si sa-mi spuneti, daca doriti, cam ce ati prefera, sa folositi ambiguitatea in exprimare sau sa cititi ambiguitatile altora? Asta daca sunteti adeptii ambiguitatii, daca nu, chiar va place vorba dreapta si fara echivoc?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Recitindu-ma, n-am putut sa nu ma-ntreb „oare acest post despre ambiguitate, se face vinovat de ambiguitate?” Hm! Ce sa zic? Orice-i posibil, dar marturisesc, ambiguitatea ma atrage datorita misterului pe care-l ascunde si care te-ndeamna sa-l descifrezi.

Read Full Post »


N-am mai trecut pe la dagatha de multisor si cum de la serviciu nu pot accesa orice blog, nici n-am mai incercat. In fine, astazi am reusit sa intru pe blog si observ ca don’soara atacase un subiect interesant, la care mi-as fi depus si eu parerea. Ghinionul face ca postul sa nu mai fie de actualitate si pe mine m-a sarit rindul. In consecinta, intrucit nu vreau sa vitregesc cititorii de filosoafele-mi reflectii, am hotarit sa-mi expun punctul de vedere in cele ce urmeaza.

Din cite am observat, exista o dilema legata de programa scolara. Parerile erau impartite intre daca trebuie si daca nu trebuie ca programa scolara sa includa si ore de religie. Ei si acum urmez eu, sa evoluez la sarituri. Astazi voi sari calu’, ca la aparatul asta ma pricep cel mai bine.

Sa-ncepem cu saua. Din punctul meu de vedere, pe care-l voi dezvolta ceva mai jos, religia-n scoli e un total nonses si nu pentru ca n-as avea nimic in comun cu aceasta „stiinta” inexacta, desi n-am, dar pentru ca din cite am aflat si eu de pe la credinciosi, cind vorbim de religie, vorbim de har, nu de logica. Si din cite stiu, dar nu de la religiosi, harul nu se poate preda in scoli sau in altundevauri de invatamint. Harul, zic unii, pogorind din inaltu’, te paleste in moalele capului si aia e. Asta daca te nimereste, ca pe mine se pare ca m-a omis sau poate fugeam in momentul respectiv si n-a reusit sa ma ajunga. Lasind insa gluma, ca asta-i treaba serioasa, rezulta ca daca nu-l ai pe haru, ‘geaba ore de religie.

Pe de alta parte, intelesesem, si tot de la credinciosi, ca aceasta credinta-ntr-o divinitate este o chestiune de intimitate. Pai si atunci care-i rostul religiei in scoli? Sa ti-o introduca-n intimitate? Cum? Ca daca-i divinitate se introduce singura, ca doar asta-i rostul Duhului Sfint, penetrarea. Iar cine nu crede poate s-o-ntrebe pe Maria. Si atunci, orele de religie, nu pot fi oare interpretate ca o violare a intimitatii individuale? Eu as zice ca DA.

Dar hai sa spunem ca ne-am obisnuit cu astfel de violuri si ca „violare, umanum est”, cu toate astea,  ar mai fi ceva. Ceva care tine de libertatea fiecaruia de a-si alege credinta cu care rezoneaza el ca individ. Si atunci, impunindu-i sa frecventeze orele unei anumite religii si s-o invete, ca asta vrea programa, nu se cheama oare ca-i incalci dreptul de-a alege in mod liber si neinfluentat?  Cum i-ati spune oare actiunii prin care profiti de un minor, care nu e inca dotat cu discernamintul necesar pentru a putea lua o decizie? Nu se numeste oare indoctrinare fortata? Ca tu ca parinte alegi sa faci acest lucru, mi se pare abuziv, dar ca scoala o face, mi se pare de domeniul penalului.

Menirea scolii e sa-i pregateasca pe prichindei pentru viitor. Ori religia, daca e sa privim in trecut, are un viitor relativ limitat. Zamolxis s-a topit. Jupiter, Zeus si toata liota lor de zeitati, au disparut ca prin minune si nimeni nu-i mai pomeneste decit in metafore. Amon Ra si Quetzalcoatl, pe care nici nu pot sa-l pronunt s-au dus dracu. Unde-or fi disparut neica? Ca pe vremea lor, daca ai fi pomenit de Dumnezeu si Allah, te spintecau si-ti dadeau foc. Pai si de ce nu s-ar repeta istoria, ca doar e ciclica. Ce viitor au monoteismele actuale si cine poate sa le prevada viitorul?

Hai ca va scot tot eu din incurcatura, NIMENI. Sau poate aia erau inghesuiti la minte si n-aveau cum sa inteleaga divinitatea. Noroc ca de vreo 2-3 milenii ne-am desteptat si am aflat cu siguranta cum am aparut noi acum vreo 4.5 milioane de ani, cum a aparut soarele acum vreo citeva miliarde de ani, cum s-a format universul acum mii de miliarde de ani si cine a dat porunca initiala. Nu stiu voi, dar eu deja ma simt atit de atotstiutor ca-mi vine sa ma pup. Bine ca n-ajung.

Dar revenind, am auzit si voci, scrise, care afirmau ca e de datoria parintilor sa le formeze caracterul si ca progenitura invata din ce vede in casa. Bun, pina aici mi se pare o afirmatie rezonabila, desi am constatat pe propria-mi piele ca anturajul are o influenta mult mai pregnanta. Dar in fine, nu inteleg de ce trebuie sa vada fi-meu ca ma rog la masa, ca ma tirasc in genunchi si ma dau cu capul de podea, ca pup picturi si cruci, ca duminica-i musai biserica. De ce? Asa se cade? Ai las-o-n buze de cadelnita! Dar daca m-ar vedea ca fac toate cele insiruite si intre ele mi-as bate nevasta, m-as inbata ca porcu, as fuma pe toate gaurile, as trage pe nas, mi-as baga in vena si cite altele, s-ar cheama ca i-am dat un exemplu de urmat? Ca daca stam sa observam, chiar si cu ochiul liber, mafiotii sunt cam cei mai credinciosi, desi ucid la foc automat si tot la foc automat fac toate nenorocirile imaginabile. Asta ca sa nu mai amintesc sacrifiiciile religioase, Inchizitia, teutonii, jihadistii si alti bravi religiosi de…neurmat. La popii pedofili, care cica-l slujesc pe barosan, nu ma mai refer ca m-apuca amocu.

Si-n concluzie intreb, „de ce vrem ca programa sa includa religie?” Stiu, multi afirma ca religia te indeamna la bine. Pai si eu, nefiind religios, imi indemn copilul la rau? Nu, doamnelor si domnilor credinciosi. Copilul meu nu bea, nu fumeaza, nu e tatuat, nu-si baga cirlige-n nas si-n urechi, nu umbla cu droguri, nici cu arme, nu jefuieste, nu violeaza, nu da in cap si culmea, nu e religios. Nu e religios pentru ca asta a ales el, nu pentru ca l-as fi indoctrinat eu. Nu l-am oprit niciodata sa mearga la biserici, ba mai mult, l-am dat sa urmeze o scoala catolica, care prin definitie te timpeste cu religia. E uite ca pe el n-a reusit si nu e vreun nenorocit. Ba as spune ca are mai mult bun simt decit multi credinciosi de virsta lui. Si atunci care-i rolul religiei in scoli? Ca din punctul meu de vedere, religia nu e acceleratie si nici macar frina, ci marsarierul civilizatiei.

Stiu, unii vor spune: „si care-i problema ta ca sunt eu credincios?” Pai n-am nicio problema cu credinciosii, treaba lor, n-au de cit sa se roage 24/7 si sa pupe tate pirogravurile lumii, dar am cu credinciosii care incearca sa contorsioneze minti nevinovate de copii. Cu aia am ce am, lovi-i-ar soarta lu’ Brincoveanu!

Read Full Post »


Greu sa fii palestinian in zilele noastre! Nu spun, astora le-a fost greu de prin ’48 incoace, de cind evreii au primit citeva pogoane sa-si incropeasca un stat in inima Palestinei, pe care mai apoi, cu suportul neconditionat al evreilor de peste ocean, au transformat-o-n Israelul de astazi. Dar ma rog, cum istoria nu poate fi schimbata, zic s-o lasam sa-si doarma somnul de veci.

N-as putea sa spun a cui e vina in toata brambureala arabo-ovreiasca si de fapt nici nu ma intereseaza. Cert e ca Hamasul a fost ales democratic de palestinieni sa conduca ceea ce numesc ei actualmente Palestina, iar asta, mie personal,  mi se pare a fi o eroare fatala. Pai cit de idiot, in habotnicia ta, trebuie sa fii, sa-ti doresti sa te conduca o miscare fundamentalista? Stiut fiind cam cit pret pun aia pe viata vie, nu pe aia moarta. Cum sa-ti incredintezi soarta familiei, a copiilor, unor dementi care nu-si doresc altceva decit sa puna mina pe alea 99 de virgine promise de Barosanu lor? Pai adica alora le arde a fute, iar palestinienii de rind vor sa le tina luminarea, sau cum?

Spun asta pentru ca  atacarea recenta a Israelului e un act sinucigas, mai ales cind vine din partea unor desculti. Ei s-or baza pe faptul ca Americhia e sleita de puteri, din cauza conflictelor in care s-a bagat, ca musca-n curu’ calului. Numai ca Unchiul Sam are resurse militare suficient de mari si resurse umane, in pozitii cheie, care sa le aloce pe primele, la nevoie, fratilor intru David din Orientul Mijlociu. Daca asta o fi fost motivul pentru care Hamas a hotarit sa-i racheteze pe ovrei, atunci au luat un mare bot. Daca insa au facut-o pentru a-si trage mai repede premiul in virgine, atunci au nimerit exact la timp, intrucit Netanyahu le va baga si rachete, si bombe si tancuri si multi soldati direct in casa si din casa-n casa. Am asa o presimtire ca n-are Allah virgine citi hamesiti de hamasisti ii vor batea la poarta in urmatoarele zile. Ceva anume ma face sa cred ca deviza acestui Prim Ministru ovreu e imprumutata din intelepciunea romaneasca.

„Decit sa plinga mama, mai bine sa plinga ma-ta”

Nu spun ca aceste conflicte ma amuza, desi probabil ca asta poate fi concluzia, citindu-mi scriitura, dar am ajuns la convingerea ca fiecare popor isi alege destinul prin cei pe care-i numeste sa-l conduca. Pe de alta parte, consider ca politica israeliana e mult mai inteleapta decit cea americana. In timp ce americani executa totalitarismul, moderat din punct de vedere religios, inlocuindu-l cu totalitarismul fundamentalismului religios, israelitii ii casapesc pe cei de pe urma intrucit aia constituie adevaratul pericol pentru ei, ca popor si, in fond, pentru restu lumii. Nu stiu cine le-o fi soptit americanilor ca musulmanii, in majoritatea lor, pot accepta o societate democratica, de tip nord-american. Pentru ca daca e sa ne gindim ca asta e doar un pretext pentru a pune mina pe ceva petrol, iar nu cred ca merita efortul, intrucit noile conduceri le cam inchid robinetul, dupa ce le multumesc pentru imensele sacrificiile umane si materiale facute, aducindu-i la putere.

Si in incheierea dizertatiei, am sa reamintesc faptul ca si la Romania e valabila vorba „cum iti asterni, asa dormi”. Altfel spus, daca v-a satisfacut cosmarul BaSecu, alegeti-l pe Ponta si pe Marko Bela, pentru a nu intrerupe satisfactia. Diferenta e ca la noi, la romani, Barosanu n-o sa te rasplateasca cu virgine, pentru eroismul de-a indura cosmaruri pe banda rulanta, pentru simplu motiv ca n-are de unde. Al nostru premiarza numai cu dosare penale, care nu stiu cit pot fi de virgine.

Read Full Post »


Cam asta e tot ce le mai trebuia romanilor din punct de vedere politic, economic, cultural, social si sexual. Un munte de beton infipt la o aruncatura de bat de alt munte de beton. O fi dat poporul roman in megalochelita, de-i trebuia neaparat tichia asta de margaritar si beton armat?  Poate, desi mi-e greu sa cred ca el, adica poporul, i-a prescris catedralei dimensiuni de stadion. Si nu orice fel de stadion, ci unul supraetajat pina la „Cota  125”, c-asa se recomanda in zonele bintuite de seisme.

Nu stiu cine a spus-o si daca n-a spus-o nimeni, o spun eu acum. Megalomania e de prost gust, in general, sau de  bun gust  nord-korean. Depinde din ce zona geo-politica faci afirmatia. Asta se vrea a fi catedrala Mintuirii neamului, conceputa de mintea neamului prost?

E foarte adevarat ca mai sunt si alte semintii care considera ca masura credintei in Barosan e direct proportionala cu dimensile bisericilor. Dar ca s-o spun pe sleau, mie mi se pare ca-i taman pe dos. Adica e ca prostu care, prost fiind, urla, crezind ca asa va convinge audienta de contrariu.  O incercare  brutala de-a epata cu ce-ti lipseste. Cam in genul Becalilor, care se rasteau ori de cite ori „prostimea” nu le percepea eruditia ovina.

Ei bine, tot asa si cu mastodontii astia de beton pe care unii ii numesc, absolut impropriu, „lacase de cult” care in mod firesc sunt parte integranta a spiritualitatii locale, regionale, nationale si chiar universale.

Copilasi, mai lasati-o-n draci de arta, de cult si de spiritualitate, ca daca v-ati hotari sa ginditi putin, v-ati da seama ca e vorba de prost gustul unei simbolistici infantile. Cu alte cuvinte, cu cit lacasul e mai barosan, cu atit si Barosanul devine mai barosan in imaginatia celor ce-si pun sperante in ajutorul divin. V-ati prins? O actiune banala de a supune printr-un exercitiu psihologic elementar. Cu cit monolitul de beton va fi mai aproape de ceruri, cu atit va veti simti mai mici si mai neputinciosi. E simplu si deja experimentat de Papi, de Gaudi, de Abadie si de alti smecheri care i-au supus pe credinciosi prin monumentalitatea unor constructii. Astfel s-a dovedit ca marimea intr-adevar conteaza, exact ca-n sex.

Dar revenind la mintuirea neamului, nu inteleg de ce nu s-au gindit sa infiga o cruce in balastiera de la Tincabesti, si s-o numeasca „spiritualitate”, ca la urma urmei tot despre beton si betoniere e vorba, basca faptul ca n-ar fi costat o basculanta de milioane. Ba as spune ca aia, avind si un riu in apropiere, chiar daca nu-i Iordanul, ar putea mintui neamul romanesc mai abitir decit „zgirie norul” din buricul Bucurestilor.

Astia care proiecteaza bisericoaiele astea mamut, spera ca dimensiunea sa fie mai convingatoare decit mesajul divin care a cam inceput sa dea rateuri. Si nu e exclus sa aibe dreptate, avind in vedere ca maretia copleseste. Asta nu inseamna ca si convinge, dar probabil ca scopul nu e de-a te face sa crezi, ci acela de-a te supune si de-ai face pe altii sa te creada evlavios pina-n maduva osului. Asta n-o spun pentru ca sunt ateu si am boala pe biserici, desi am, dar ceea ce consider eu arta, cult si spiritualitate romaneasca este un Voronet, o Putna, o Curtea de Arges, o Elefterie, nu buncarele astea de suprafata, bune sa te apere de atacuri atomice, nu sa te apropie de vreun demiurg sau demiurga. De fapt referitor la demiurga as mai reflecta, ca parca totusi…

Ba mai mult, am auzit pe unii spunind ca aceasta hardughie va deveni un simbol si o atractie turistica a Romaniei, un fel de Sagrada Famiglia sau un Sacre Coeur, si ca asta ar fi un motiv in plus ca cei ce se opun proiectului, sa taca dracu din gura, daca nu inteleg sa cotizeze. Aoleu! Pai cum ramine cu spiritualitatea si cultul? Adica astia ctitoresc biserici cu gindul la turismul de masa si taxa de intrare?  Pai in cazul asta mai vi de acasa, coane Fanica! Ca vedeti voi, asta-mi place mie la crestinism, latura turistico-economica. Pentru ca dupa cum am spus-o in repetate rinduri religia in sine e cea mai profitabila si mai sigura afacere pe care a putut-o nascoci umanitatea de-a lungul existentei ei. Iar cind afirm ca asta-mi place, asta chiar imi place, fara a-mi reprosa vreo urma de sarcasm. Habotnicia ma deprima si scirbeste, in acelasi timp, considerind-o un fel de mama a fanatismului religios.

Dar revenind la experienta proprie, am sa spun ca in spatele Operetei din Bucuresti, aia de pe Cheiul Dimbovitei care a ars pina-n temelie, se afla o bisericuta superba. Era cumva ca o insula inconjurata de strazi. In spatele bisericii se afla fostul restaurant Bucur. Si uite ce se intimpla, bisericuta aia chiar imi inspira religie, nu prost gust si aberatie. Pentru ca daca e asa cum am auzit, ca religia in general si credinta in particular e o chestiune de ordin personal si intim, ei bine acea bisericuta imi inspira exact acel simtamint, pe linga faptul ca in interior arata a biserica, nu a teren de fotbal.

Si tot din experienta proprie mai spun ca atit Sacre Coeur-ul cit si Sagrada Famiglia m-au impresionat doar prin inutilitate si absurd si sa dea dracii daca am reusit sa fac vreo legatura intre spiritualitate si enormitatile alea betonate si marmorate. Una regulata, rigida si rece,ca Mausoleul din Parcul Carol, alta fantezista si decorata mai pestrit decit un intreg iarmaroc rural. Si cum stateam eu asa, tocmai iesit din gura metroului, privind cu teama de cutremur la zgirie norul ala catalan, ma intrebam de ce or fi trudit oamenii timp de zeci de ani la cimenturile alea absurde, inutile si extrem de scumpe, cind cu banii aia ar fi putut construi o biserica decenta, ca cea de la Bucur, care sa cuprinda opere de arta adevarata, fresce, picturi murale, toate cu tematica religioasa, iar restul de milioane sa-l foloseasca in locul taxei pe benzina, care a ajuns sa coste cit vinul de masa din pravaliile pariziene?

Si as incheia cu o precizare. Nu sunt impotriva constructiilor marete si utile, dar o ditai piramida care sa adaposteasca un mort si la care sa trudeasca sute de mii de sclavi, mi se pare a fi un monument in cinstea prostiei omenesti si de aceea nici nu ma bate gindul sa-l vizitez vreodata. N-as spune ca aceste catedrale enorme ar intra in aceeasi categorie, desi au acelasi caracter religios, dar nici nu le pot aprecia asa cum apreciez un Rialto, un Canal Panama, o Meteora, un Aswan sau apeductul din Nerja.

Si uite asa ne tragem noi un Vatican la noi acasa, ca doar avem de unde.

 

 

 

Read Full Post »


Papa a dat-o-n draci de bulina rosie si a pus-o de un cazzo chiar de la fereastra Bazilicii. E foarte adevarat ca diferenta de sonoritate intre caso si cazzo nu se compara cu diferenta dintre caz si pula sau dintre case si dick. Cu toatea astea stirea a cutremurat intregul mapamond de parca ne ciocnisem de Luna. N-am prea inteles eu care e supararea crestinatatii, dar trebuie sa recunosc, desi poate ar fi bine sa mai reflectez, ca rochia aia si cipilica de pe cap armonizau mai bine cu caso decit cu cazzo. Pentru ca pe bune, daca ar fi fost Papa in bluejeans, nebarbierit, c-o tigara-n coltul gurii si-o sticla de rachiu in buzunarul de la spate, cine credeti ca s-ar fi sinchisit? Cred ca putea sa dea cu cazzo de pervaz, ca tot n-ar fi atras vreo privire. Dar asa, in albul ala imaculat si scrobit de zici ca-i tabla galvanizata, nu se facea ca Pontiful s-o arda ca-n Piazza dei Cinquecento. Poate ca si gestul de jos e obscen, dupa unii autori.

papa-francesco-1

Si uite asa ajungem sa vorbim de Vatican si nonsensurile lui trivialo-sexuale. Nu stiu daca toata lumea a aflat, dar atit Sistina cit si sculpturile expuse prin toate cotloanele Vaticanului reprezinta in marea majoritate nuduri. Nuduri care initial au fost nude (sic), dupa care, aia cu interdictie la femei si sezon deschis la baietei, au decis sa le acopere goliciunile pubiene. Si uite asa au dat ei porunca pictorilor si sculptorilor sa bage cite o esarfa, cite o frunza, cite un orice numai sa ascuda spurcaciunile ( sau cum draci sa le spun, erezii, organe proscrise, antichrist?  lol) In fine, n-au reusit sa le acopere chiar pe toate, dar fapta de dosire ramine.

Pai bine mai … popilor, ca nici nu stiu cum sa va mai alint, alea de le acoperiti voi, nu tot de sefu vostru au fost create? Sau Barosanu a creat numai ce-i de jur imprejur, iar de design-ul pitonului si-al veveritei s-a ocupat Dracu? Ca daca ar fi asa, v-as intelege, dar cind voi stiti cu precizie elvetiana ca omul a fost modelat in lut de singurul sculptor universal si nu de doi, de ce va e rusine sa-i priviti creatia? Adica El nu s-a sfiit sa plamadeasca…chestiile, dar voi va sfiiti sa le priviti, fie si pictate.  Dar uite, sa nu spuneti ca nu va acord circumstante atenuante. Sa presupunem ca organele in cauza sunt o rusine a societatii omenesti care trebuiesc ascunse cu inversunare. Pai atunci se poate pune intrebarea „cum de Barosanului nu i-a fost rusine sa le gindeasca, sa le conceapa si sa le creeze? Adica de ce n-ar fi putut sa ne conceapa ca pe Duhul Sfint, ca doar avea modelul la-ndemina. Adica in loc de fut, am fi putut sa le suflam pe femei. Si uite cum ne-am fi sexualizat prin tramvaie, pe strada, in lift, la tetru sau la serviciu fara sa ne mai ascundem de ochii ipocriti ai criticilor sau de ochii critici ai ipocritilor. E foarte adevarat, si nu am niciun dubiu in aceasta privinta, ca toate femeile ar fi fost gravide in permanenta. Da, dar cel putin am fi fost puri si imaculati din punct de vedere religios. Ca o paranteza, femeile ar fi nascut pe ureche, chestie perfect posibila, fiind savirsita inca de acum doua milenii.

In fine, revenind la cuvintele asociate acestor „mascari” as spune ca pe de alta parte, acestea sunt niste reprezentari conventionale si nu inteleg prea bine de ce nu pot fi rostite atita timp cit asta e motivul pentru care au fost zamislite de mintea omeneasca. Multi spun, asa cum am facut-o si eu la inceputul postului, ca nu se cade. Pai adica daca nu se cade, de ce oare mai exista? Ca doar nu ni le-a bagat nimeni pe git (figurativ vorbind, if you know what I mean)  Chiar asa, cine-o fi parintele lor si care o fi etimologia acestor cuvinte, ca sa zic asa, spurcate, ca mult mi-as dori so cunosc?

Read Full Post »


De ce Iisusa? Pentru ca tipa are multe puncte comune cu VIP-ul nazaritean. In primul rind o cheama Magda. Adica, ce poate fi mai sugestiv si mai asociativ de atit? Apoi, la fel ca ovreul demiurg, femeia s-a razvratit impotriva abuzurilor religioase si a religiei in sine care, dupa parerea mea, este o inventie masculina si misogina, indiferent de unde-ai apuca-o si cum ai interpreta-o. Stiu, unii credinciosi vor spune ca omul este de vina pentru toate abuzurile si misoginismele religioase, de parca religia ar fi fost inventata de lacuste, nu de om, care o aplica cu brutalitate si primitivism de cind a inventat-o si reinventat-o pina astazi cind a ajuns cel mai profitabil business. Religia a creat, creaza si va crea in continuare monstri si asta pentru ca marea majoritate a omenirii refuza sa gindeasca, preferind credinta oarba in totalitarism, in absolut si in neverosimil care pe multi ii conduce la actiuni extreme. Dar cum dracu sa te mai mire nivelul aberant al credulitatii omenesti, cind milioane de oameni dau in paranoie, pentru ca acum mii de ani unui mayas i s-a terminat piatra pe care-si cioplea calendarul?

Revenind la Magda, asocierea cu nazariteanul continua, amindoi fiind originari din aceeasi zona geografica si amindoi expunindu-se aceluias  pericol capital prin actiunile intreprinse. De fapt, ca sa fiu sincer, sunt convins ca cei doi vor impartasi pe final aceeasi soarta. In cazul Magdei, poate ca nu va sfirsi pe vreo cruce, privind in orizoturile Orientului Mijlociu, ci explodind o data cu vreo imbrobodita idiotizata, imbacata-n dinamita.

Dar asemanarile se opresc aici, intrucit tinind cont ca Iisusa e femeie, evident ca nu are acces la ascensorul care duce-n ceruri, de-a dreapta tatalui care e de fapt si mama. Acolo e loc doar pentru masculi, cei care s-au autocreat sau cam asa ceva. Interesant mi se pare faptul ca Eva s-a nascut din Adam, urmind ca ea, nu el, sa dea nastere in continuare intregii omeniri. Altfel spus, „eu te fac, eu ti-o trag”

Asa ca, nu ma surprinde absolut de loc, ba mi se pare chiar salutara, lupta acestei femei, si nu e singura, impotriva religiei in general si a celei musulmane in special. Sunt absolut penibile vaicarelile si lamentarile jidanilor si a negrilor, cind milioane de femei sunt terorizate in numele religiilor absurde care le considera aparate de reprodus si nimic mai mult. Paradoxal, cei ce se pling de discriminari si holocausturi sunt cei mai inversunati misogini, torturind fara scrupule femeia. Exemple am mai dat, asa ca nu mai revin. De fapt, in tarile arabe viata unei fete nu valoreaza nici cit cea a unei camile, ceea ce mi se pare primitiv si degradant. Dar nu e vorba doar de musulmani, ci de toate religiile. Unele sunt mai mult, altele mai putin, dar toate-s misogine.

Sincer sa fiu, o admir pe aceasta egipteanca si nu pentru faptul ca apare goala, ceea ce reprezinta un amanunt neglijabil in comparatie cu mesajul transmis, ci pentru curajul de care da dovada in demascarea acestor abuzuri religioase. Poate multi nu-si dau seama, dar aceasta femeie este deja condamnata la moarte de asa zisii credinciosi. Nu stiu citi dintre noi ar fi capabili de asa ceva pentru o cauza a tuturor. De fapt nu prea avem cum sa vorbim de curaj, cind multi se ascund sub pat pentru a-i boicota pe cei ce ies in strada. Ideea e, lasa-i pe altii sa-si fringa gitul, noi vom trage foloasele. De fapt sunt convins ca multi, nu neaparat musulmani, critica actiunile acestei femei si ale celor de la Femen, doar pentru ca apar dezbracate. Sa nu uitam ca si la noi au fost multi cei care-i acuzau pe revolutionari lui ’89 de „disturbarea” linistii publice. Si nu ma refer la nomenclaturisti. Ei bine, multi dintre aceia trag acum foloasele de pe urma sacrificiului unor tigani, unor derbedei, unor studenti si a unor oameni linistiti, dar plini de curaj si indignare. Din nefericire exista inca multi cei care nu reusesc sa vada padurea din cauza copacilor si asta e trist.

Read Full Post »

Older Posts »