Scriu acest post din dorinta declarata de-a reabilita reputatia sexului caruia-i apartin. Reputatie care ne e terfelita in mod sistematic si pe nedrept. Ultima oara, chiar la petrecerea de aseara cind o doamna, nu spun care, ne-a servit-o pe neasteptate, tocmai cind eram angajati intr-o discutie, bine argumentata, referitoare la calitatile indiscutabile, atit fizice cit si fizionomice, ale unei persoane, de sex opus, se-ntelege.
Dupa cum se stie, chiar de la virste fragede, afirmatia „nu conteaza, gaura sa fie” face parte din recuzita verbala a femeilor, are caracter defaimator si-i vizeaza doar pe barbati. Ei bine, consider aceasta acuza ca fiind nefondata si lipsita de adevar. Ar mai exista o alta varianta, dar de care nu ma dezic „daca era vreo … scoica, ai fi vazut-o imediat!” , dar sa pretinzi ca noua, barbatilor, ne-ar cadea mucul dupa orificiul oricarei doamne, mi se pare malitios si revoltator. Mentionez ca „scoica” e o substituire arbitrara a originalului.
Multa lume, cu exceptia mea, pretinde ca frumusetea interioara e primordiala. O fi, dar cind? Ca prima care-ti sare-n ochi e cea exterioara, chiar daca stim cu totii ca are un caracter efemer. Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor. Ca eu va spun, cu mina strinsa pe drapel, ca n-am auzit vreun barbat, mergind pe strada, in vreun restaurant sau la vreun party spunind „mama ce m-as casatori cu tipa aia!” De fapt nici pe mine nu m-am surprins vreodata gindind „bai, ce-as mai duce-o la Sfatul Popular!” Si asta, poate, pentru ca primul imblod e de fut, nu de pirostrii. Si cum nu toate organele stiu carte, dupa cum am mai declarat-o si cu alte ocazii, e clar ca o „piesa de muzeu” nu poate fi omisa, indiferent daca are sau nu un „interior” mustind de calitati si cunostinte.
E foarte adevarat ca daca doamna, in afara fatadei si a backyard-ului, nu ofera si un interior mobilat cu gust, dupa vreo doua – trei vizite e posibil sa pornesti in cautarea altor proprietati imobiliare, dar in mod sigur, pe aceleasi criterii, vazut-placut sau neplacut. Si asta-i motivul pentru care nu accept sa fiu banuit ca m-as baga pe-un defect de fabricatie, doar pentu ca are mai multe orificii decit mine. Asta, nu. Ca va spun, poate sa aibe gauri cit Emmentaler-ul, ca nu m-ar interesa nici dupa doi ani de galera. Dupa patru, poate, ca si rabdarea isi are limita ei, pe care dac-o sari poti da direct in timpeala sexuala.
Cum spun, exista si ceva exceptii, dar nu vreau sa ma refer la cei care o vad doar la salariu sau la Craciun, functie de „condamnare”. Pe aia, si-o cana cu ceai cald i-ar satisface. Dar marea majoritate a „regulatilor” nu vor cadea in limba sau cu limba in orice orificiu, chiar daca li se ofera cu darnicie.
Ba mai mult, daca e sa bag bine de seama, as putea afirma ca femeile sunt mult mai conciliante in privinta aspectului exterior decit suntem noi, barbatii. E foarte adevarat ca n-am fost niciodata femeie, dar din observatii, afirmatii si din „trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu”, rezulta ca un barbat nu trebuie sa fie neaparat si frumos. Ba poate fi chiar nasol, atita timp cit detine un … ceva apreciabil si o vrajeala nimicitoare. Altfel spus, in privinta barbatului, sigur trebuie sa prezinte un interior atragator. Numai c-o fatada placuta si un backyard bombat nu cred ca-si poate trage decit vreo moarta de „foame” sau vreun cougar in calduri.
Si desi as putea sa trag anumite concluzii tendentioase, ma abtin, lasindu-va pe voi s-o faceti.
La mulți ani, Papa! Cred că ai început sã sãrbãtorești ieri și termini disearã.
ApreciazăApreciază
La ce fel de multi ani, don’soara? Sau tu-i transmiti aleia la a carei zi onomastica am fost simbata? O sa-i transmit urarile tale, negresit. 😉
Doamna din clip e cam moarta. Una mai in viata n-ai gasit? 😆
ApreciazăApreciază
I’ll try one more time.
If it doesn’t work, that means that what is music for my ears is noise for… :(((
ApreciazăApreciază
Ma refeream la vocea doamnei, nu la muzica, dar daca tot ai adus vorba de muzici, imi place jazz-ul, dar selectat.
The sound of silence e f. misto, dar in interpetarea lor, nu neaparat a ei.
Pe Tango with Lions nu-i stiu si poate ca or avea melodii reusite, dar la asta, in afara violoncelului, nu prea m-a impresionat altceva. Pianul ala o tine langa de te cam saturi de bam-bam-urile lui. Nu gasesti?
Observ insa ca esti cam melancolica. Ploua, inside out, sau care-i cauza?
ApreciazăApreciază
Ba da, nu prea stau mult sã îmi aleg melodiile, dar îmi plac unele când le aud la alții, uneori le caut, alteori nu.
Am și eu toanele mele. Pe mine nu prea mă sâcâie pianul pentru cã eu le ascult cu volumul dat la mic, să fie ceva pe fundal. Și cum eu rar ascult o melodie pe repeat, nu mă deranjeazã.
Titlul articolului ascunde un mare adevãr. Am avut intenția să comentez pe articol dar…
Pe tine nu prea au mulți curajul sã te contrazicã, ca sã curgă comentariile. Cel mult te laudă, te aprobă și mulți aplică metoda care arareori dã greș: tac mâlc. Și să-ți zic un secret: nici eu nu aș fi avut curajul în realitate, dar mă ajută mult virtualul. În realitate poate că aș fi clipocit de douã ori, aș fi roșit puțin, în nici un caz nu aș fi vorbit ca acum. :)))
De fapt aveam un soi de trac în prezența celor cu funcție mai mare decât mine, mã pierdeam uneori cu firea iar Vasilicã leșina de-a dreptul de emoții lãsându-mă baltã.
Și să-ți mai soptesc un secret la urechea virtuală: klaus s-a reîncarnat într-o anemonã (floare de primăvarã). L-am mirosit astãzi la Cudi pe blog.
ApreciazăApreciază
Nu prea inteleg de ce trebuie ca cineva sa aibe curaj pentru a ma contra. Tot ce am cerut e sa se aduca argumente. Nu suport combaterea doar de dragul de a combate.
Sii cit ma intereseaza reincarnarea lui klaus sau a oricarui alt anus? Tot atit cit ma intereseaza cite boabe de orez maninca un chinez constipat la o masa. 😉
ApreciazăApreciază
Bine, hai să te contrazic dacă tot insiști.
Glumesc. 🙂
Ca în orice domeniu fiecare are o părere ai lui bazată pe ce i s-a întâmplat, ce a mai aflat sau dedus de pe la ceilalți și readaptat pe concepțiile și credințele personale. Nu cred că există o rețetă universalã pentru nimic, ci doar coincidențe și întâmplãri, credințe și preferințe similare. Și am sã îți dau și un exemplu mai jos.
Ceea ce mã surprinde pe mine e că oamenii vorbesc despre „el și ea”, „cuplu”, „iubire”, la fel cum discută despre fructele din piață. Le studiazã după aspect, gust, miros uneori…
Unele persoane se și vând precum fructele din piață etalându-și calitãțile ca la tarabă, descrieri și solicitări, condiții impuse, caracteristici menționate, pretenții, caiet de sarcini, poze studiate și făcute ca la carte precum cele de pe siturile de vânzãri, totul e marketing. De parcă oamenii au devenit bunuri de larg consum, obiecte de care ne servim, ceva bine delimitat și determinat, ceva de care te folosești pentru a-ți acoperi ție o nevoie, ceva în trend sau nu, demodat, necorespunzător, ceva care are termen de valabilitate, ceva uzabil, ceva ce dobândești, posezi, ceva cu defecte de fabricație, ceva care trebuie ajustat, reșapat sau schimbat.
Pe când eu vãd dragostea altfel. De la prostie mi se trage. Sunt o ciudățenie. Eu cred că dragoste se simte mau mult și se analizeazã mai puțin. Eu încă mai cred în acel ceva, în sentimente, frate! În acel ceva ce te pălește de vezi totul altfel. Și după ce te pălește dragostea aia, degeaba îți mai spun prietenii că e boccie, căci tu o vezi frumoasã, degeaba îți spun că e mobilatã fãrã gust pe interior pentru că tu te simți ca într-un hotel de 5 stele din paradis. Bine, da, trece și săptămâna „oarbã” pentru că vin prietenii să te bombardeze cu ceea ce cred ei că tu meriți, că tu trebuie sã obții. Și dau cu praf de critică asupra ei de îți e și rușine să o mai privești în ochi. Te otrăvesc cu „reguli” pentru a fi fericit când tu ești fericit fix cu boccia aia, ei te vor lângă una frumoasă, bună și deșteaptã. Că lasă bre că dragostea asta trece și după tu rămâi pe vecie cu sluta asta, zic ei.
Nu-i frumos ce-ți place ție, e frumos ce-mi place mie. Nici iubirea nu e pe viațã, o poți pierde, definitiv uneori, dacă nu știi să o prețuiești, semn că nu ai fost pregãtit,ã pentru iubire sau că ai avut niște blocaje, obstacole peste carenu ai știut cum sã treci.
Și uite așa tu treci pe lângă viațã, pe lângă dragoste, așteptând ceva pe merit. Întâlnești și frumoasa deșteaptã și bună și etc., dar nu simți. Și te chinui să simți dar totuși dacă e pe merit de ce nu simți? Crezi cã ne putem cumpăra parteneri ca la piațã? De le situri? Eu una nu. Dar probabil gândesc eu greșit pentru că sunt femeie și mai am și doar un singur neuron.
ApreciazăApreciază
Eleno, draga mea, si cum spui ca ceea ce ai afirmat mi-ar contrazice … zicerile?
ApreciazăApreciază
Ca eu din cite bag de seama, suntem cam la unison in privinta indragostelii. De fapt si a futului imprastiat, liber de indragosteli si sentimente, bazat doar pe acel „vino-ncoa”. 😆
Pe de alta parte, toti incercam sa vindem cite ceva si in general ceea ce se cauta, pentru ca-i usor vandabil. Daca insa nu posedam acel ceva, incercam sa inselam aparentele prin diferite metode pentru a nu ramine cu marfa-n stoc. Stii si tu cum e cu stocurile supranormative 😉 😆
BTW, sa-ti spun una inteleapta. Daca ai o nevasta sexoasa, risti sa fie si-a altora, dar daca ai o sluta, risti sa ramina doar a ta. Si vezi tu, in asta consta dilema Shakespeare-iana 😉
ApreciazăApreciază
De ce îmi strici tu bucuria de a mă contrazice cu tine?
Tu susții că bãrbatul nu culege orice prună de le jos, că aspectul și promovarea contează foarte mult.
Eu susțin că oamenii vãd totul mult prea mercantil. Că dragostea nu e așa. Dragostea e ca foamea. Uneori te pălește rãu de pruna aia de pe jos ți se pare brusc regina prunelor.
Înțelegi acum de ce ne contrazicem?
ApreciazăApreciază
Pai asta spuneam. Daca recitesti vei vedea ca: „Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor”
In niciun caz nu poti spune ca vazind o persoana te-ai indragostit instantaneu. E doar un fel de-a spune „la prima vedere”. N-o lua mot a mot.
ApreciazăApreciază
Ei, acum am cãzut de accord.
Așa e. Dar la bãrbat prima etapă e aspectul. Trebuie sã-l atragi ca sã vrea sã te cunoascã. Cunoscându-te va vedea dacã se îndrãgostește ori ba.
ApreciazăApreciază
Ce-i drept, am cam cazut 😉
ApreciazăApreciază
Și la femei e la fel, trebuie sã o atragi cu ceva (nu neapãrat cu aspectul) ca sã vrea sã te cunoascã și apoi sã se îndrãgosteascã ori ba.
Într-un fel, poți controla asta uneori. Dacã are o hibã (gen însurat), devii brusc prea ocupatã și preocupatã de altceva astfel încât sã nu te atașezi, sã nu-l cunoști în profunzime.
ApreciazăApreciază
Ar fi interesant un post pe tema asta, adica, reactia femeilor cind intilnesc un mascul sexos si cind dau de unul comun ca aspect, dar cu alte calitati. Cind e atrasa si in ce masura? Si inca ceva foarte important care ma face sa cred ca tot aspectul exterior primeaza si in cazul vostru. De ce atunci cind un barbat incearca sa agate/cunoasca o tipa, de cele mai multe ori e respins, atita timp cit nu-i cunoasteti decit aspectul exterior? Ma refer la tipe libere de vreo alta relatie.
ApreciazăApreciază
Pãrerea mea, fără a crede că mă dau atotștiutoare, ci doar îți spun ce cred eu. Bănuiesc că sunt și femei care țin la aspectul fizic foarte mult. Oamenii sunt diferiți, fiecare e atras de ceva, și e mai bine că suntem diferiți, astfel că există loc sub Soare pentru toți. Important e să gãsești omul potrivit care sã aprecieze ce calități ai tu, sã punã preț pe ce oferi tu și să se îndrăgostească de mixul tău de calități și defecte. Să îți adore calitãțile și să îți tolereze defectele. Celelalte care nu pun accent pe fizic, aleg un mascul care arată bine atunci când vor o aventură, o relație pe termen scurt. E mai ușor să treci la intimități cu un mascul arãtos, îți ia mult mai puțin timp. Pe când cu un tip care nu aratã bine fizic, trebuie mai întâi sã-l cunoști, sã te atragă felul lui de a fi, și altele, să te îndrăgostești și sã te obișnuiești cu lookul sãu neatractiv. Sã vezi în el o persoană atragătoare prin prisma celorlalte calități pe care le are. Bine, cã sunt oameni și oameni. De exemplu prostituatele, îmi imaginez că vrând- nevrând nu au timp de acea perioadã de …curtare și trec la acțiune imediat, indiferent de cum arată. Și mã gândesc că le este destul de greu și aiurea. Mi te și imaginez cum mustăcești citind aceste idei de clasa a patra. Dar cam asta sunt, ce rost ar avea să pretind a fi altfel?
Și stai cã nu am afișat toată prostia, mai am! :))) Eu nu mã sfiesc și recunosc că în unele domenii sunt neștiutoare, la nivelul unei fetițe de clasa a patra. De ce sã ascund asta? Gen: Dacã taci poți sã dai impresia că ești proastã, că nu știi, dar e mai bine decât să vorbești și să înlături orice dubiu.
De parcă e musai să ne pricepem toți la toate.
M-am tot întrebat de ce bãrbații experimentați, să zicem de nivel 10/10, caută femei neexperimentate, de nivel 1/10 sau maxim 2/10. Ãștia sunt sortiți eșecului din prima. Adică nu ai cum să excaladezi atâtea nivele. Mai mult se enerveazã reciproc. Poate se gândesc că vine ea și îi spune „Iubi, stai jos, trebuie sã vorbim. Eu cred că ar trebui sã ne mai luăm o amantă”. De fapt ei probabil asta și vor, să fie loc de cât mai multe. 10 bucãți nivel 1/10 fac cât pentru una 10/10?
Eu una îl resping dacă nu întrevãd posibilitatea unei relații serioase, de lungă durată sau nu mă atrage, intrigã deloc. Când respingi o persoană, cu siguranță ai o motivație, dar probabil că tipul respins nu o intuiește sau cunoaște. Și ea probabil nu crede că e necesar sã-i mai spună, ori din diplomație, are ea un motiv. Că nu îl știe el e altceva. Posibil să nu se simtă atrasã de el, nu neapãrat fizic. Sunt bãrbați de-a dreptul hidoși care au succes – dar sunt șarmanți, au un EQ ridicat, au ei ceva care compensează.
ApreciazăApreciază
Pai nu, ca eu intrebam asa. Presupunind ca merg pe strada si te vad, o piesa de top, topul meu, din punct de vedere fizic si fizionomic. Evident ca voi incerca sa te agat, vorbindu-ti si incercind sa fiu cit mai placut, tinind cont de circumstante. Dar desi destept de sa-mi crape capul si simpatic nevoie mare, am un aspect respingator. Crezi ca mi-ai oferi sansa de a-mi demonstra frumusetea interioara? Ca eu ti-o spun drept, nu cred.
Evident ca la o petrecere fiind, unde suntem introdusi unul altuia si din vorba-n vorba iti fac capul de sa nu mai iasa pe usa, sansele-mi inbobocesc vazind cu ochii, dar cum stam cu prima varianta? 😉
ApreciazăApreciază
Da, așa e. Dar chiar și un bărbat arãtos poate avea dificultăți în a agăța o tipă pe stradă, nu doar ne-arătosul. Pentru că nu orice tipă se lasă agățată pe stradă.
Cred că e foarte asemănător cu a-ți face prieteni. E nevoie de o anumità conjunctură. De fapt, în viziunea mea, o relație frumoasă de cuplu are la bază o prietenie frumoasă care mai are în plus și atracția fizică/chimia. Dacã te simți bine în compania acelei persoane, vă înțelegeți, e o iubire prietenească și adaugi chimia/atracția fizică, ce iese?
Uneori dragostea și erotismul scade în timp sau chiar dispare, poate intervine rutina, plictiseala, poate simt că le lipsește ceva și au nevoie sã compenseze ceva, unii simt nevoia de diversitate, dar rămâne acea veche prietenie, sentimentul de „familie”, omul de încredere, pilonul emoțional, și atunci cãsnicia rezistă dar nu și fidelitatea de multe ori. Am înțeles asta, dar tot îmi displace răceala unor persoane de a trata relațiile dinafara cuplului pe care încă îl formeazã: ca pe un sport, modul lor de a-și umple acest gol, acest neajuns resimțit după o vreme în aceeași relație…am citit niște comentarii despre infidelitate care nu mi-au plăcut.
Am intuit parcă o lipsa de umanitate, de empatie, egoismul dus la extrem, modul rece de a judeca ceva ce implică apropiere, adică în unele situații parcă rãceala nu se potrivește, suferința și neplăcerile pe care le produce acest joc/sport altora și faptul cã ei nu dau doi bani pe asta, cã nu le pasă, că nu își văd decât de interesul lor, că nu menționează de la bun început condițiile, că dacă ar face asta sunt sigură că foarte puține ar mai risca și ar mai intra în jocul lor. Poate cã eu văd lucrurile distorsionat, prin prisma unor întâmplări care le-au afectat pe niște cunoștințe de ale mele.
Asta am simțit dar nu îi judec. Cred că de obicei îi judecăm pe cei pe care nu îi putem înțelege. La urma urmei nu trebuie să-mi placă mie tot.
ApreciazăApreciază
De fapt, in mod logic si firesc, voi ar trebui sa ne agatati pe noi, ca din cite stiu, sunteti mai multe pe Pamint. Pai si atunci noi ar trebui sa fim ocrotiti prin lege. Cam cum e cocosul de munte 😆
Nu stiu, zau, s-a intors lumea cu curu-n sus! 😉
ApreciazăApreciază
M-ai făcut să mã plimb cu mintea pe coclauri, în căutare de sensuri, explicații. :)))
Posibil ca cei care caută calitãți exterioare, vizibile, să pună accentul pe „mașinăria de făcut sex” – nevoia lor de bază, sau poate vor o relație superficialã care acoperă niște nevoi exterioare, iar cei care caută calitãți sufletești să își dorească o legătură mai profundă, să-și dorească afecțiune, iubire, înțelegere – acestea fiind pentru ei niște priorități. Un partener de viațã.
Uneori aceste lucruri devin vizibile imediat la începutul unei relații prin ceea ce vrea să vadă partenerul la tine: unii te întreabă dacă știi să gătești, sunt foarte interesați să afle din gura ta direct câteodată, pe fast forward, punctele erogene, alții sunt preocupați să afle detalii despre situația ta materială, iar unii chiar vor să te cunoascã pe tine, cum gândești, ce fel de om ești, ce îți place, ce te supãră și nu caută niște calitãți anume pe care să le bifeze ca la piațã. Și atunci îți cam dai seama ce urmărește de el de fapt, care îi sunt nevoile de bază în relația pe care vrea să p cpnstruiască cu tine.
ApreciazăApreciază
Nu e vorba ca le cauti, e vorba ca alea-ti sar in ochi primele. Calitatile fizice si fizionomice te determina sa-ncerci o apropiere. Apropiere care, initial, are ca scop futul, nimic altceva. Ca dupa fut poti dezvolta oarece sentimente, e adevarat. Ma prima di tutto, e sexul 😉
O spun din nou, nu stiu cum e la voi, dar in mod sigur nu va udati la sentimente de cum il vedeti. Asa ca, eu as fi vrut sa stiu care este primul vostru imbold cind acceptati avansurile unui tip pe care-l considerati sexos. E doar asa, de-o vrajeala trecatoare sau aveti bine prestabilit in minte scopul acceptului?
ApreciazăApreciază
Inițial ne intrigă ceva, o vibrație sau ne impresioneazã o chestie cât de micã și ne ștârnește puțin interesul și singurul plan de început e „Ia să văd ce-i de capul lui”, și tatonezi, îl tachinezi, îl analizezi, îl întrebi, îl privești, sã vezi dacã începe să-ți placă mai mult, dacã are ce vrei tu de la un bãrbat, după vezi tu ce faci cu el: mergi mai departe să construiești o relație cu el, sau îi dai drumul și iei altul la rând. Te interesează să vezi dacă e bun pentru tine. Mai exact dacă e potrivit.
Referitor la „bun” pentru tine și ce e „bine”, oamenii îmbracă aceste cuvinte cu diferite calitãți, fiecare cu ce-l doare, percepem aceleași cuvinte într-un mod diferit.
Mama unei fete, a fost o fată simplã, fărã prea multã carte, de la țarã, frumușică, care dintre toți pețitorii ei, a ales un polițist de soț, în special pentru că „avea o funcție”. Asta însemna „bun” pentru ea.
Așa a ajuns ea o doamnă de oraș, stimată și apreciată în satul ei, dobândind respect și un pic de invidie din partea celorlalte rămase la fundul vacii.
Marea ei realizare în viață a fost cãsătoria, cred. Și l-a tratat pe soțul ei ca pe un rege, slujindu-l cu devotament. Și întâmplător sau nu, ea era mulțumită cu ce a dobândit prin alegerea făcutã/cãsãtorie. Așa că a transmis „rețeta” fiicei ei. Exact cum musulmancele sunt de mici instruite să fie cum bine știm, și astfel femeile au acel statut de secole la ei, deși abuzurile asupra femeii sunt nenumărate. E vorba de informația care se transmite, de educație, îndoctrinare. Așa am dedus eu, posibil să foarte greșesc.
Mama ei i-a transmis idei precum cã ea fiind „cu școalã” ar merita chiar ceva mai bun decât a obținut ea. Deși acum să ai facultate nu mai e o mare brânză, e plină lumea. Cum anii treceau și băiatul „bun”, cu funcție, nu mai apãrea, au început sã apară panica și rugăciunile fierbinți. Nu știu exact care bărbat a apãrut primul în viața ei, dar la un moment dat un bărbat „bun”, cu funcție, a apărut în viața ei. Pe net. Era dintr-un alt oraș. Cum totul în viață e despre alegeri și lecții evolutive, a mai apãrut unul, în offline, din oraș cu ea, care o aprecia, o respecta, era bun cu ea, a cerut-o chiar și de nevastã, cu inel cu tot, semn că își asuma relația cu ea și chiar o iubea. Situația lui materială era una bunã, dar nu avea funcție. Prezentându-l acasă, părinților, a fost respins, nu a trecut testul. Testul Funcției. Hilar, da. În zilele noastre. Știu că pe vremuri oamenii se cãsãtoreau, la țară, pentru pământ, instictul supraviețuirii era mult mai accentuat din cauza vremurilor grele. Și fetele tinere, uneori, se cãsătoreau cu bărbați trecuți demult de tinerețe, văduvi, la fel cum în Africa poligamia e acceptată tot din motive de supraviețuire, reproducere și tradiție și tot nu are nimic în comun cu dragostea/iubirea. Ci sunt vândute ca oile, sau ca un obiect sexual celor care își permit financiar poligamia. Dominanța instictului de supraviețuire, după părerea mea, aratã involuție pentru că e specifică animalelor, iar omul ar trebui să fie peste animale, rațional, mai evoluat. Animalele se împerechează din nevoia ce o resimt în perioada respectivã și aleg tot în spiritul supraviețuirii – gena cea mai puternică, masculul care e cel mai înzestrat, ca urmașii să moștenească ceea ce le va fi util supraviețuirii. Nu sunt implicate sentimente, afecte, sau alte rațiuni. Doar instictul de supraviețuire.
Așa că dragostea nu prea mai are importanță în mintea unora, picând pe un loc secundar, ea vine parcă de la o altă etapă a evoluției, a cunoașterii, la fel cum piramida lui Maslow indicã pe prima linie nevoile de bază privind existența si abia pe a doua treaptă iubirea și nevoia de afecțiune. Iar unii sunt la prima etapã cu evoluția. Aceastã familie nu era sãracă. Nu avea probleme de supraviețuire, ci de mentalitate, și experiența prin care mama ei judeca totul. Deși poate că mama ei l-a ales pentru că era polițist, însã tatãl ei sigur o iubise pe mama ei de s-a cãsătorit cu ea, deduc eu.
Astfel că ea a ținut în secret relația cu respinsul. Maică-sa a împins-o spre relația cu un prãdãtor sexual cu funcție. Prădători sexuali așa cum sunt descriși în acest articol. -http://bookmag.eu/barbatii-de-pe-canapeaua-ei-versus-barbatul-din-patul-ei/
Un prădãtor sexual uns cu toate alifiile, sătul de femei, obsedatul de care am mai discutat.
Mama ei și mie mi-a zis că sunt o fată bunã și cã ar trebui să-mi caut un bărbat „bun” pe net. Bun însemnând cu funcție. Avem viziuni total diferite despre ce înseamnă bun. Prãdãtorul i-a cerut sã se ducă la el, și ea s-a dus să-l cunoască. Evident că închisese ochii la tot și era dispusă să facă orice compromis pentru a o asculta pe mama ei și a pune mâna pe un băiat bun cu funcție. Prădãtorul cu mine a vorbit foarte urât la telefon, când terminase cu prietenele mele și urmasem eu la rând, de unde deduc cã și cu ea probabil a vorbit la fel. În toată viața mea nu am fost înjurată cât m-a înjurat el în puținul timp cât am vorbit la telefon.
Era validat într-un fel de funcția lui și totuși cu femeile se comporta foarte urât și grosolan, ceea contrasta puternic cu ceea ce credeam eu despre oamenii care ajung la un anumit nivel în carierã, le atribuiam automat mai multe calități. Mă mirase că sensibila X-ulina, îl acceptase așa, bănuiesc că datorită mamei ei și țelului impus. Și m-am mai mirat când am auzit că în acea vizitã a ei fusese siluită, pentru că era evident că prãdãtorul asta urma sã facă, era ușor de dedus, dacă ai fi discutat și numai 10-20 de minute cu el. Apoi m-am gândit că ea probabil se aștepta la ceva intim si că probabil a dedus și ea asta doar că probabil a fost altfel de cum își imaginase ea. Probabil mult mai rău. A vrut să se mute în orașul lui dar ulterior s-a mutat în alt oraș. Relația cu respinsul, cu care venea în grupul de prieteni deși ne interzicea să postăm poze în care apare și el de frică să nu vadă părinții ei, mergea bine și deși la distanță, rezista destul de bine, semn că tipul chiar o iubea și era dispus sã facă compromisuri. Așa că într-o zi mi-am permis sã o întreb de ce nu încearcă cumva să oficializeze relația, să nu o mai țină la secret. Deși e o fire calmă și echilibrată, atunci a avut o ieșire în decor care m-a cam speriat. Reacționase de parcă o atinsesem pe o rană care o durea îngrozitor de tare: cu un glas total schimbat a răbufnit „Pentru că mama vrea [funcția prãdãtorului]”. Am amuțit și evident că nu am știu cum să reacționez, nefiind obișnuitã din partea ei cu asemenea reacții. I-am spus ce să îi zică mamei ei și chiar plănuisem un discurs prin care vroiam să îi schimbăm convingerile mamei ei. Însă fața-n fațã cu mama ei îmi pierdusem cuvintele. Altădatã am întrebat-o dacă-l iubește pe respins si mi-a zis că da, dar că a avut o perioadă în care nu era sigurã de sentimentele ei pentru el. Și a mai avut o ieșire în care țipa cu durere în suflet că mama ei o învinuiește cã ea nu știe sã cucereascã un bãrbat, cã e vina ei că nu știe cum sã se comporte, și cã mamei ei nu îi pasã de fericirea ei, cã ea ar face ce spune mama ei chiar de ar fie nefericită așa, că nu îi mai pasã, numai să aibã maicã-sa cu ce se lãuda rudelor și sã fie mama ei mulțumită. Mi-a fost milă de ea, mi-a rupt sufletul. Și iarãși nu am știut cum să mã comport și ce să-i spun, cum sã o ajut, mă simțeam neputincioasă și nu prea știam multe pe atunci pentru că îi respectam intimitatea și ea era o fire mai introvertită. Poate că așa a fost să fie, alegerile ei, lecțiile ei, e treaba lor. Posibil obsedatul să fi înțeles că faptul că el a avut relații cu prietenele mele e problema când de fapt comportamentul lui e, nu îmi place de el. Putea să fie cu cine dorea, important era să fi fost ok. El a fost cu Xulina în timp ce era cu marea lui dragoste care l-a părãsit. A suferit mult, a mințit ca să își ascundă relația de suflet, să joace la două capete doar pentru că poate nu a avut tãria sã aleagã cu inima, curajul sã-și impună alegerile și deciziile personale, nu a vrut să-și strice relația cu pãrinții. Fratele ei era deja renegat de familie fiindcă s-a însurat fără acordul mamei ei (care era capul răutăților).
Iubirea nu se alege după gusturile și percepțiile, impresiile pãrinților, prieteniilor ci după cum simți tu.
Iar eu, prin comparație, mi-am dat seama că am fost norocoasã, având libertatea sã-mi aleg singură prietenii, iubiții, etc. Am primit sfaturi dar nu mi s-a impus.
La fel și o prietenã de a mamei a luat-o salvarea de 2 ori pentru că nepoata se cãsãtorește în altă religie. Femeia care îi aducea lapte mamei s-a sinucis pentru că fiul ei s-a cãsãtorit cu una care a mai fost mãritatã și are un copil din altă relație.
Suntem „proști și fudui” când vrem să facem cum vrem noi și nu ascultăm de alții? Prefer sã fac greșelile mele decât pe ale altora.
ApreciazăApreciază
Oops, cred cã sunt un picuțel vorbãcioasã. Iarãși a ieșit un comment lung. Nu am vrut. Iartã-mã! 🙂
ApreciazăApreciază
Oops! Cred ca ai dreptate 😆
Nu prea am inteles cum de s-au lasat convinse celelalte prietene, mai ales ca erau prietene si confidente. Si n-am mai inteles cum te poate convinge cineva, injurindu-te. Ca eu, sa ti-o spui p-a drepta, am o cu totul alta opinie de cum trebui sa sune o „vrajeala” daca vrei sa fie eficienta. Asta cu injuraturile-mi suna mai mult a „ce sa-ti mai zic, sa scap de tine?”
ApreciazăApreciază
M-a înjurat pe mine, dar discuțiile cu ele nu le știu. Cã doar nu am făcut conferințã. Cibe știe cum le-a vrăjit. Nunai ei știu exact. Și nu m-a înjurat chiar din prima, ci când a vãzut cã nu îi iese planul. În plus, respingându-l l-am chiar enervat. În mintea lui era ceva de genul „cum de nenoricita aceasta mã respinge și se comportã așa când eu am cucerit adevãrate trofee la viața mea”. Probabil mã crezuse o pradã ușoarã, probabil cã par foarte proastã, credulă, etc- și deh, tocmai eu să îi fac probleme lui? Și a insistat cred că de ciudă mai mult că o impresie prea bună despre mine nu avea. A doua zi după ce ne certam se comporta ca și când noi nu ne aruncasem cuvinte grele și dacă îi aminteam de ele îmi arunca un „iartă-mă, pui”, cred cã era foarte obișnuit cu iertările de genul.
Prietenele mele nu îmi erau confidente, adică nu îmi povesteau multe, ci introvertite cum ți-am zis, dar deși erau foarte multe coincidențe, inițial nu am crezut că lumea poate fi atât de mică. Că tipul e din alt oraș, nu are cum, îmi ziceam când mai prindeam câte un indiciu din discuții, sau diverse situații, detalii care mi se păreau suspecte. Abia la sfârșit m-am mai elucidat cu câteva chestii și mare mi-a fost mirarea.
Xulina e o persoană taciturnã. Și atât de decentă și finuță încât nu prea ai cum să te enervezi cu ea ca sã o înjuri, dar tipul era dur, manipulator, dãdea ordine și părea foarte încrezãtor în el tocmai probabil pentru că nu dãdea doi lei. El vrãjea la foc continuu și mereu îi pica câte o pradă proaspătã.
Pe celelalte cred cã le-a vrãjit fãră prea mare efort pentru cã ele își doreau un bărbat de succes. Prost îți dai seama că nu avea cum să fie, nici urât nu era, mai avea și o voce teribil de sexy, masculină, groasã. Dar înafară de voce mie una nu mi-a mai plăcut cam nimic la el. Nu era deloc genul meu. Mie îmi plac oamenii buni, calmi, etc. În plus era un vulpoi bătrân iar experiența își spune cuvântul.
Cealaltă prietenă avea un alt punct sensibil. Avea o familie care o stresa des cu măritișul. Atât de des încât bănuiesc că i se impietrise și lacrimile și deja o apucase panica. Ea visa sã aibă trei copii, și unul sã îl botez chiar eu. Tipa aceasta mi s-a pãrut că a extras mai multe lozuri dar toate necâștigătoare.
Într-o zi mă sunase sã-mi povestească de unul de pe net cu care vrea să se întâlneascã. Numele mic corespundea. Nu am cerut detalii pentru că nu bănuiam că e prãdãtorul și nu mă interesa. I-am zis să nu se ducă cã e periculos, dacã tipul chiar e interesat de ea o să vină el să iasă la o cafea, dar ea nu asta vroia sã audã de la mine. Eu mai și făceam ceva în timp ce vorbeam cu ea. S-a dus și un timp am uitat să o întreb detalii, apoi nu a mai vrut să recunoască nimic de ce mi-a povestit. Așa că m-am supãrat pe ea și nu am mai vrut să-i vorbesc până a sunat a treia victimã sã-mi explice cã să o las așa că nu a vrut să mă jigneascã că am alzheimer dar că oamenii te judecă greșit uneori și dacã nu vrea sã-mi recunoascã sigur are motivele ei și că mai bine sã-i respect intimitatea. Asa că m-am calmat și am trecut peste gândind cã sigur a fost aiurea rãu, că de ar fi fost bine s-ar fi lăudat. Poate. Dar așa cui îi arde de povestit când ia o țeapă, cade de fraieră și o doare?
A treia locuia într-un apartament cu 2 camere cu pãrinții, avea credite și gãsise ca soluție să caute un tip realizat ca să poată întemeia o familie, cã alte posibilitãți nu intrevedea și unde mai pui că tot era frumoasã și deșteaptã. Și intuiția îmi spune că înafară de acestea 3 recunoscute, mai sunt și altele nedepistate.
Eu cred că până nu ești în pielea omului și nu te confrunți cu problemele lui, să știi exact ce simte, detalii care ți-ar putea schimba optica, nu știi dacă tu în locul lui ai fi reacționat mai bine sau nu, apoi e dreptul lui să-și trãiască viața cum vrea. Nimeni nu e atât de perfect si evoluat încât sã dea cu piatra.
Așa că într-un fel i-am înțeles pe toți, sunt alegerile lor, pe lumea aceasta sunt tot felul de oameni, de situații, de crime, de conflicte și noi nu prea putem face nimic pentru a aduce pacea și fericirea în lume cum rãspund cam toate pretendentele la miss world.
Alegerile lor, așa au crezut ei că fac bine, lecțiile lor. Și pe prãdãtor îl înțeleg într-un fel dar asta nu înseamnă că vreau să-l mângâi pe creștet. Are slăbiciunea aceasta pentru femei și e mai ieftin să chemi fete care visează la feți frumoși, din teritoriu, decât să te duci zilnic la prostituate. Atâta timp cât pe mine nu mă afecteazã și nu mi se încalcă drepturile, fiecare e liber sã facă ce vrea cu viața lui, sã aleagă ce vrea și să suporte consecințele.
Mai rãu e când nu te înțelegi cu omul și trebuie să te aperi. Cea mai mare tâmpenie e să te răzbuni pe omul care nu te poate iubi sau nu te mai vrea în viața lui. Mai bine ar căuta să-l înțeleagă de ce nu poate sau nu vrea și să-i respecte alegerile, și poate să caute vina și la el, nu numai la ceilalți.
Pentru tot ce ni se întâmplã vina nu e numai la ceilalți.
ApreciazăApreciază
Nu vreau sa lungesc boala, dar nu inteleg cum de-a ajuns sa te injure mai mult decit ai fost injurata-n restul vietii? Cum de -i mai dadeai ocazia? Cum de-i mai vorbeai?
Iar daca nu erati confidente, de unde stii ca le-a tras-o? Si daca stiai ca le-a tras-o si ca asta-i era intentia, de ce te mai legai cu el la cap?
Sincer ti-o spun, nu prea inteleg ce fel de relatie ati avut si mai ales, de ce, privind din punctul tau de vedere. Dar este problema ta si nu incerc sa aflu detalii. Doar iti spun ca nu inteleg.
ApreciazăApreciază
Da, am pornit de la un exemplu de „bun” care poate să nu coincidã și la mamă și la fiică, cã uneori nici cei care îți vor binele nu te pot îndruma corect în a face unele alegeri importante.
Eu în viața mea nu am prea fost înjuratã pentru că nu am intrat în altercații cu oameni care înjură și pentru că nu mulți își permiteau să mã înjure.
De unde știu, știu. Prãdãtorul a confirmat dupã ce aflasem deja ceea ce conta. Poate mai sunt lucruri pe care nu le știu dar ce știu îmi e îndeajuns.
Eu de la începuri i-am spus în diverse moduri cã „nu” dar el nu vroia sã creadã și tot revenea. Aveam o listă imensă cu nr blocate. În final mi-am schimbat nr. M-a căutat apoi pe fb, mi-a spart adresa de e-mail. Nu am vrut în nici un fel să mã leg la cap cu el. Crede-mă sau dacã vrei poți să nu mă crezi. A fost o poveste foarte complicată. Inițial când ne-am cunoscut într-o excursie premiu de la job, îmi lãsase o părere bunicicã, dar după ce am vorbit la telefon mi-am schimbat pãrerea despre el. Eu nu m-am dus să mă întâlnesc cu el, am vorbit cu el pentru cã mi-a fost coleg, nu mă gândisem nici o secundã cã lucrurile ar fi putut fi așa. Aflasem de la el că într-o searã când fusesem în club cu fetele, am fost la un curs și m-am cazat la x-ulina, și în club când am fost la baie cineva mã strânsese de fesă cu brutalitate și m-a enervat teribil. La telefon prădãtorul îmi povestise cu lux de amănunte detalii din club din acea searã. El fusese. El nu era din B și mi s-a pãrut a fi prea mare coincidența să ne nimerim în același oraș din orașe diferite, același club, aceeași zi, și să mi se povesteascã dupã o vreme tot ce eu atunci nici nu aș fi gândit a fi posbil. Le-am bănuit pe fete că au contribuit cumva la asta. Tot atunci la telefon mi-a zis „halal prietene mai ai și tu!”. Normal că mă făcuse curioasã să aflu mai multe de la el, dar niciodatã nu mă gândisem sã-i pic în plasă. Înafară de excursia de la job on care regret că am fost dar poate că așa trebuia să fie, și faza din club, eu nu m-am mai întâlnit cu el. Ce-a fost a fost! Vreau să rămânã totul în trecut și să nu mai am legătură cu nici o persoanã care a fost implicată în această poveste. E o etapă de care nu mai vreau sã-mi amintesc, deși toți cei apropiați mie cunosc povestea și detalii, iar în caz cã mi se întâmplã ceva primii cãutați cred că vor fi prãdătorul și ai lui.
ApreciazăApreciază
Bun, atunci, lasa-l dracu! Da’ te-as intreba, eu cum pot sa intru pe FB tau? Asta in eventualitatea ca nu ma crezi si pe mine a fi vreun pradator. 😆
ApreciazăApreciază
Papa, tu știi deja că am o pãrere foarte bună despre tine si că pentru mine e o onoare să vorbesc cu tine pentru cã am multe lucruri bune de învățat de la tine, dar nu aduc oameni din virtual în real. În contul meu de facebook am doar prieteni reali. Oricum am fost de multe ori la un pas să-l închid. Eu îmi făceam griji că te stresez prea mult pe blog și mă gândeam sã o mai rãresc și când colo tu vrei contul de fb.
Deși recunosc cã deja m-ai fãcut curioasã gândindu-mã cã poate ai ceva sã-mi spui…
ApreciazăApreciază
Bine, nu insist pentru ca, din cite stiu, ar trebui sa intru pe FB meu pentru a-i accesa pe altii, si cum nu-mi mai stiu password-ul, cred ca mi-ar fi imposibil. 😆
Dar gindeam ca daca le ai pe prietenele halite de predator, de ce nu m-ai avea si pe mine? 😛
ApreciazăApreciază
Ce comic ai fost sã zici cã să-l trimit la rude!
El e „bun”, meritã trimis în Rai. Oare cum e să citești e-mailuri private, să știi când e cursul în B și unde, cu cine și ce vorbesc, să pui din bunãtate o tipă să mã sune din Anglia, sã joci murdar și sã nu își dea seama cã e bolnav. Mã mir că nu are nici un prieten cu adevãrat bun sã-l trimită sã caute vindecare.
ApreciazăApreciază
Parc-am zis ca-l dam dracu.
Profesoara in clasa:
_copii, stiati ca pistilul si staminele sunt organele de reproducele ale plantelor?
Bula din ultima banca:
Ai sa-mi bag p#la si eu le miroseam ca prostu!
ApreciazăApreciază
La tine e ușor, Papa. Eu mã simt vinovatã cã am cunoscut molima aceasta de bãrbat care a furat adresa de email din baza de date de la job, a spart-o, mi-a infestat viața, a spionat și le-a cules pe prietenele mele pe care le-a îmbolnăvit de suferințã. Măcar dacă sufeream numai eu din cauza lui. Cred că am o karmă foarte rea, altfel nu îmi explic de unde ghinionul acesta să întâlnesc molima.
El s-a dat singur dracului, nu mai e nevoie să-l dãm noi.
Mersi de banc! 🙂
ApreciazăApreciază
Bag sama ca povestea-i de data recenta. Poate cind disparusesi din decor.
O politista dirija circulatia si simte ca-i vine ciclul. Disperata il suna pe plutonierul Ionescu prin statie.
Ionescule ia din biroul meu pachetul cu Tampax si adu-mi-l ca mi-a venit ciclul, dar repede.
Dupa trei ore apare si Ionescu in masina politiei, rupt de beat.
-Ia fa, ti-am adus tampoanele!
-De ce asa de tirziu, idiotule?
-Pai cind ai spus prin statie ca ti-a venit ciclul, sefu zice:
-Deci n-a ramas, dau o sticla de sampanie
-Popescu zice:
N-a ramas? Dau si eu o sticla
Si uite asa tot departamentul, unul cite unul am rasuflat usurati, pen’ca recunosc, aveam si eu ceva temeri. 😉
ApreciazăApreciază
Eu cred că aveam nevoie de un mediator bun ca sã terminăm cu bine acest haos din timp. Dar nu am avut parte de niciunul. Doar prieteni de ai lui care erau de partea lui și încercau să-l ajute. Nici unul care să se preocupe să ne asculte pe fiecare, pentru cã noi avem fiecare o altă viziube asupra faptelor. Suntem blocație fiecare de durerea lui, mai ales cã vrem lucruri diferite. Un mediator poate i-ar fi explicat cumva că nu așa se ajunge la inima unei femei și cã acuma dacã tot a sfeclit-o rău de tot, să mă lase în pace. Definitiv. Sã-i fi zis „Nu poți sã-i oferi suferință și să-i ceri iubire la schimb, prostule!”, „Nu poți să te comporți așa și apoi sã-i ceri să te ierte și să-ți dovedească cã e creștin, ateule!” Sau altfel, important era să fi dat roade și să ne eliberãm unul de altul, de relația aceasta bolnăvicioasã și distrugătoare de suflete.
ApreciazăApreciază
Acum incep sa inteleg. A fost o legatura mai lunga, in timpul careia tipul a pus-o si cu prietenele tale, incepind sa te trateze asa cum nu ti-ai fi dorit. OK, daca e asa, makes sense ceea ce ai spus pina acum.
ApreciazăApreciază