Logica imorala a moralitatii

Impotriva bunurilor mele obiceiuri, ma pune dracu sa revad un film.  Cum se numea? Habar n-am si nu cred c-am stiut vreodata, dar nici nu cred ca are vreo relevanta. Ce trata? Pai cum sa spun? Trata de calm, de liniste interioara, de pofta de viata, de moralitate, de logica si de alte suferinte omenesti.

Problema e ca un profesor psihopat ajunge sa fie obsedat de una din studentele lui si s-o urmareasca, ajungind sa ucida pentru a-si atinge scopul. Care era scopul nu se stie. Poate doar sa fie cu ea. In sfirsit, e bagat la bulau, de unde reuseste sa evadeze. Pina aici, nimic iesit din cotidian, din pacate, dar acum urmeaza, ceea ce eu consider a fi, lipsa de common sense, cum ar spune astia de pe aici.

Cind toata lumea stia de ce e animalul asta in stare, in loc sa incerce sa-i intinda o capcana in care sa cada, sa-si rupa gitul, ei se hotarasc s-o apere pe fata, adoptind o atitudine ostila fata de bolnav si incercind sa-i stavileasca dorinta de-a o intilni. Bun. Nu spun ca nu-i o actiune laudabila, dar cu ce pret? Filmul se termina cu bine pentru fata si cu funeralii pentru sapte alte familii, intrucit sociopatul, cautindu-si obsesia, a  injunghiat cu salbaticie, doua bune prietene de ale ei, prietenul uneia din ele si prietenul ei, doi angajati ai unui hotel si un politist.

Daca facem un calcul, la rece, ajungem la concluzia ca de fapt actiunea de salvare a fost un esec de proportii. Am salvat o viata, care poate nici nu era in pericol, curmind alte sapte. Dar astfel de actiuni se petrec aproape zilnic in lume. Militari, pompieri, salvamontisti, salvamari, politisti si civili murind pe capete pentru a salva o persoana care, culmea, citeodata se baga cu buna stiinta in situatii limita. Cred ca am vazut zeci de filme unde dintr-un rescue team mai ramine unul singur in viata, in incercarea de a salva viata unui prizonier.

Asta ca sa nu mai vorbesc de riscul la care se expun multi pentru a salva vreun animal. Am vazut la teveul de aici o trupa de pompieri care au incercat si reusit sa scoata o pisica dintr-o crevasa sau crapatura de pamint dupa zece ore. Din spusele astora, salvarea pisicii a costat in jur de $25000. Si asta nu e cun caz izolat. Ce putin nu aici, in Canada. Nu stiu altii, dar eu, ca doar sunt unul dintre contribuabili, as fi preferat ca banii respectivi sa fie cheltuiti intr-un spital pentru sick children.

Adevarul e ca n-ar fi etic sa nu ajuti pe cineva a carui viata atirna de interventia ta, dar punind in pericol alta sau alte vieti, nu tine oare de aceeasi etica? Pina la urma, etica o fi avind grade de comparatie? Adica ce e mai etic de facut in astfel de situatii? Salvam o persoana care a adormit rupt de beat si cu tigarea aprinsa in mina, expunind la un risc maxim un pompier cu familie si copii acasa? Greu de spus si probabil ca nici nu exista vreun raspuns rezonabil si satisfacator. Oare declarindu-i eroi pe cei ce-si pierd viata in actiuni de salvare a altora este suficient, este compensatoriu pentru ei si familiile lor? Nu cred.

Revenind la situatia din film, stiu, se poate spune ca nu aveai cum sa stii ca sapte vieti vor fi jerfite pentru a salva una, dar tinind cont de faptul ca era vorba de un psihopat, mi se pare ca era cam la mintea cocosului. Mie personal, aritmetica gindirii astoara mi se pare a fi o stiinta inexacta, ilogica, imorala si fucked up.