Calitatea defectului

Astazi eram in curul uneia … la stop, bey, c-o facem la stinga, pe Eglinton. E si cind se-nverzeste sageata spre stinga, pornim amindoi. Numai ca doamna s-a incadrat regulamentar pe prima banda, iar eu, neregulamentar pe a doua, ca aia se misca mai bine bifurcindu-se-n doua dupa vreo 50 de metri. Asa ca dintr-o pedala am fost in rind cu tipa respectiva, care dorea sa intre si ea pe banda din dreapta, dar din cauza mea, n-a mai apucat plus faptul ca in spatele meu aparusera alte masini. Dar pentru ca mi-am dat seama, am incetinit, lasind-o sa treaca in fata mea, ca n-am convingeri musulmane.

Si atunci mi-a trecut prin cap o idee. Bine ca n-a fost glont! Adica tocmai dadusem dovada de oportunism. Altfel spus, am profitat de oportunitatea ivita de-a intra direct pe banda a doua. Ca a fost legal sau ilegal, e un detaliu care nu schimba cu nimic fondul problemei. Si atunci mi-am amintit, desi nu mi se intimpla prea des, ca-n postul precedent i-am amestecat pe mitocani cu sarlatani si oportunisti, punindu-i pe toti la colt, ca fiind cih.

„Pai si cum vine asta, imi dau singur in cap?” mi-am zis in sinea mea, in timp ce apasam acceleratia, ca intrasem deja pe autostrada. Si atunci am inceput sa desfac firul oportunismului in patru pentru a-mi cauta ceva atenuante, ca nu ma puteam lasa bestelit de mine insumi.

Si chiar asa, e oportunistul de condamnat sau in postul precedent am facut o timpenie asezindu-l in rind cu mitocanul si sarlatanul? Acum c-o gindesc la rece, imi dau seama ca n-ar fi, aducindu-mi aminte faptul ca atunci cind vreo cunostinta pierde vreun „tren”, consolarea amicilor consta in „lasa ca trece si sigur se vor ivi alte oportunitati”. Pai asta cum s-ar traduce? Ai pierdut o oportunitate, dar vei avea ocazia sa profiti de cele viitoare. Pai da, dar daca va profita, ce vor spune aceeasi amici? „Io-te-al dracu oportunist, nu scapa nicio ocazie!” Mi se pare doar mie sau suntem chiar ipocriti cind vine vorba de oportunism?

Si nici nu poti spune ca oportunist e persoana care profita de-o oportunitate desi nu e indreptatit s-o faca sau n-o merita. In fond toata lumea e indreptatita sa profite de oportunitatile care se ivesc. Unii poate nu vor sau nu se cred in stare sau n-au cum, dar oportunitatea e acolo si pentru ei.  Pentru ca daca stau s-o rumeg (asta nu insemna ca-s bou) as zice ca oportunist am fost si cind am dat la facultate, desi numai de facultati nu-mi ardea mie si cind m-am angajat prima data si cind am plecat din tara si cind am schimbat job-ul cu unul mult mai avantajos si asa mai departe. E adevarat ca in facultate am luat citeva examene, in special cele din R, pe pile. E adevarat ca repartitia am luat-o pe pile. E adevarat ca de plecat am plecat pe rugamintile unei canadience. E adevarat ca job-ul l-am schimbat pentru ca m-a recomandat un … cineva. Bun, am profitat de niste oportunitati care mi se ivisera. Ca e moral sau nu, e de discutat, dar cum spiritul de conservare bate morala socialista, de ce n-as fi profitat de relatiile respective? Mai mult decit atit, toate oportunitatile pe care le-am avut si de care am profitat, le-am onorat. Si atunci in ce consta pacatul de-a fi oportunist? Ca te bagi in fata? Pai toti incearca sau poate nu toti, dar cine tinde spre mai in fata sau spre mai sus sau spre mai bine, incerca in mod sigur si daca ar beneficia si de un impuls, sigur l-ar folosi. E foarte adevarat ca au existat si persoane care au refuzat o pila pentru a obtine un avantaj, dar alea numai in filmele socialismului multilateral nedezvoltat. Pe vremea cind morala tinea loc de caldura si puscaria de opinie politica.

Ca daca ma intrebati pe mine, fara sa consult dex-ul, as spune ca oportunist e cel care profita de-o oportunitate. Si ce-i rau in asta? Sau nu e nimic rau, doar eu am vazut un rau inexistent? Ca nu stiu cum, dar din cite-mi amintesc, a fi oportunist nu era un calificativ cu care sa te mindresti, ba dimpotriva. Pai si atunci cum e? Ca eu as folosi termenul pentru a critica, desi judecind-ul, l-as numi apreciere. O fi calitate sau defect? Sau poate, calitatea de-a avea defecte? Sau poate e defectul altora de-a nu-ti recunoaste calitatea de oportunist?

Nu-i asa ca-i cotoioasa?

Read Full Post »

Logica imorala a moralitatii

Impotriva bunurilor mele obiceiuri, ma pune dracu sa revad un film.  Cum se numea? Habar n-am si nu cred c-am stiut vreodata, dar nici nu cred ca are vreo relevanta. Ce trata? Pai cum sa spun? Trata de calm, de liniste interioara, de pofta de viata, de moralitate, de logica si de alte suferinte omenesti.

Problema e ca un profesor psihopat ajunge sa fie obsedat de una din studentele lui si s-o urmareasca, ajungind sa ucida pentru a-si atinge scopul. Care era scopul nu se stie. Poate doar sa fie cu ea. In sfirsit, e bagat la bulau, de unde reuseste sa evadeze. Pina aici, nimic iesit din cotidian, din pacate, dar acum urmeaza, ceea ce eu consider a fi, lipsa de common sense, cum ar spune astia de pe aici.

Cind toata lumea stia de ce e animalul asta in stare, in loc sa incerce sa-i intinda o capcana in care sa cada, sa-si rupa gitul, ei se hotarasc s-o apere pe fata, adoptind o atitudine ostila fata de bolnav si incercind sa-i stavileasca dorinta de-a o intilni. Bun. Nu spun ca nu-i o actiune laudabila, dar cu ce pret? Filmul se termina cu bine pentru fata si cu funeralii pentru sapte alte familii, intrucit sociopatul, cautindu-si obsesia, a  injunghiat cu salbaticie, doua bune prietene de ale ei, prietenul uneia din ele si prietenul ei, doi angajati ai unui hotel si un politist.

Daca facem un calcul, la rece, ajungem la concluzia ca de fapt actiunea de salvare a fost un esec de proportii. Am salvat o viata, care poate nici nu era in pericol, curmind alte sapte. Dar astfel de actiuni se petrec aproape zilnic in lume. Militari, pompieri, salvamontisti, salvamari, politisti si civili murind pe capete pentru a salva o persoana care, culmea, citeodata se baga cu buna stiinta in situatii limita. Cred ca am vazut zeci de filme unde dintr-un rescue team mai ramine unul singur in viata, in incercarea de a salva viata unui prizonier.

Asta ca sa nu mai vorbesc de riscul la care se expun multi pentru a salva vreun animal. Am vazut la teveul de aici o trupa de pompieri care au incercat si reusit sa scoata o pisica dintr-o crevasa sau crapatura de pamint dupa zece ore. Din spusele astora, salvarea pisicii a costat in jur de $25000. Si asta nu e cun caz izolat. Ce putin nu aici, in Canada. Nu stiu altii, dar eu, ca doar sunt unul dintre contribuabili, as fi preferat ca banii respectivi sa fie cheltuiti intr-un spital pentru sick children.

Adevarul e ca n-ar fi etic sa nu ajuti pe cineva a carui viata atirna de interventia ta, dar punind in pericol alta sau alte vieti, nu tine oare de aceeasi etica? Pina la urma, etica o fi avind grade de comparatie? Adica ce e mai etic de facut in astfel de situatii? Salvam o persoana care a adormit rupt de beat si cu tigarea aprinsa in mina, expunind la un risc maxim un pompier cu familie si copii acasa? Greu de spus si probabil ca nici nu exista vreun raspuns rezonabil si satisfacator. Oare declarindu-i eroi pe cei ce-si pierd viata in actiuni de salvare a altora este suficient, este compensatoriu pentru ei si familiile lor? Nu cred.

Revenind la situatia din film, stiu, se poate spune ca nu aveai cum sa stii ca sapte vieti vor fi jerfite pentru a salva una, dar tinind cont de faptul ca era vorba de un psihopat, mi se pare ca era cam la mintea cocosului. Mie personal, aritmetica gindirii astoara mi se pare a fi o stiinta inexacta, ilogica, imorala si fucked up.

 

Read Full Post »

Monta planetara si proxenetii ei

Ai dracu fotbalistii astia, sunt vinati de mai toate splendorile faunei terestre. Or fi ele mai debile sus, da’ la urma urmei, nici florile nu-s mai destepte si io-te ce succes au! Dar extrapolind fenomenul, trebuie sa recunoastem ca ne cam futem si asta exact de cind am aparut pe Pamint, fie ca vinam brontozauri, ca jucam fotbal, golf sau alte jocuri mai prost remunerate. Si nu ma refer la aia care si-o trag toata viata cu o singura persoana si apoi mor, ca pe astia probabil ca-i poti numara pe degete, ci la cei care si-o trag cu cine pica si de cite ori pica. Iar paradoxul e ca pe de-o parte o facem, iar pe de alta o condamnam. Cred ca e clar pentru toata lumea ca nu numai Tigrul Ud, Mutu si Terry dau cu dinsa-n populatie. Numai ca astia o fac, tac si-si vad de treaba in continuare. Si ca ei sunt multi. Dar vezi ca mai exista si o specie de paraziti necrofagi, numiti ziaristi, care traiesc de pe urma a ceea ce fuck altii. Cum te-au prins cu pantalonii-n vine, ca-n poza de sus,  sau cu vreo limba-n gura, ca-n cea de jos, cum te publica pe toate posturile, ca-n  poza din centru, pentru ca ei traiesc din descompunerea altora. Se stie, de asemenea, ca daca te futi pe un cistig oarecare, esti considerat prostituat. Dar daca, sa zicem, cistigi din futul altora? Asta nu-i proxenetism? Ba e. Si nu-i numai atit, dar lighioanele astea fac si ei actul de fut imprastiat, dar cum nu exista ziaristi pentru ziaristi, de ei nu se ocupa nimeni. Si colac peste pupaza, ipocritii dracu se erijaza in moralistii pulii si-si vomita „discretia” de gaite turbate, sub pretext ca-s news-uri.  Multi afirma ca asta-i presa de scandal, dar citind presa, ajungi la concluzia ca toata presa-i de scandal.  Si sa nu credeti ca-i condamn doar pe sobolanii astia, purtatori si furnizori de virusuri, sau news, cum le numesc ei, caci vinovati suntem si noi, astia care le citim dejectiile. Eu de pilda, cum vad un articol despre fut si alte mondenisme in titele goale, cum ma reped ca eretele, ca nu cumva sa-mi fure altul soarecul. „Pai si bun” veti spune, „dar atunci ce te mai strofoci atit?” Pai si ce sa fac? Sa tac pe mine ca vaca? Eu n-am spus c-as fi fo icoana, doar ca ma exaspereaza mania moralitatii si ipocrizia de care sufera sobolanimea. Toti vorbesc de futul altora, dar daca ar fi sa vorbeasca de futurile lor, sa vezi ce tacuti ar deveni!  Eu, dupa cum se stie, nu i-am judecat niciodata pe cei care fac fut multilateral si asa mi se pare normal sa fie. Pe de alta parte, mi se pare ridicol sa duduie continente intregi din cauza ca John Terry s-a sexualizat cu o modela. Stiu, elle est la femme de son ami, sau cam pe acolo, vorba lui Enrico Massias. Numai ca asta din cintec, cine stie ce araboaica urita o fi fost.

Dar daca amicul l-a trimis la ex-amica lui s-o-mpace, desi stia ca fata-i colectionara de trofee futbolistice si daca colectionara i-a plins lui John mai intii pe umar, jelindu-se, mai apoi pe piept, suspinind, pentru a termina intr-un blow job deja consolata, nu se cheama ca omul s-a achitat de obligatie? Ce, Bridge i-a spus „n-o fute”? Nu. Bridge l-a rugat s-o consoleze si sa-ncerce sa-i impace. Si daca modela numai asa putea fi impacata, ce era Terry sa faca? Sa zica nu? In primul rind n-avea cum pentru ca el era capitanul si cum fata se futuse deja cu juma’ de echipa, se chema ca fuge de raspundere si ca lasat treaba neterminata, ceea ce nu ar fi cadrat cu statutul lui de vedeta. Iar in al doilea rind, cum sa mai spui nu in momentele in care toata ratiunea ti se scurge din capul de pe umeri in cel de rezerva?  Lasati-i neica-n pace, ca n-au dat cu bombe. Adica doi adulti se fut si-o omenire intreaga face spume epileptice pe tema asta. Eu, daca as fi Presedintele UN, as decreta „Saptamina futului liber” in fiecare saptamina, dupa care mi-as angaja o secretara paralizanta si doua purtatoare de cuvint sau de ce-oi decide eu sa-mi poarte. Zic bine?

Read Full Post »