by papa
Sarut adinc, vestind intunecarea,
Un opus surd si nenumerotat in timp,
O pata de repaos pe-o mixtura de suflet,
O vesnicie hida, schimbind coloratura
C-un aliaj de negru, si de mai negru-n schimb.
E prelungirea fiintei, ce si-a-ntilnit turnura,
Trecind in nefiinta, ce-a fost pornit din nimb.
*
De lacrimi ros, Vezuviul isi varsa ipoteza,
Caci pe Pamant, Pamantul te naste si te moare,
Cu eleganta undei, venita dinspre iaduri,
Pietrificind de spaima s-al Lunii palid disc,
Dintr-un nesat de magma, in satul lor de mare,
Topind in drumul mortii si tipatul din plisc.
*
Si valul da navala si se pravale-n viu,
Purtind cu el tot focul creatiei primare,
Ce-ngroapa fara groapa, in el, orice suspine,
Orice nadejdi de viata si visuri de copil,
Facind din om statuie si fiere din nectare,
Ducind inspre adincuri, sublimul vietii tril.
VatiClanul Papal 