Pentru a lua o pauza de la dezastrele produse de mai marii lumii si de impotenta nord-americana, m-am gindit s-o dam putin (a nu se confunda cu Putin) in poezie. Numai ca de aceasta data n-am sa-mi mai storc creierii inventind versificatii si nici pe voi nu va voi ruga s-o faceti. De data asta va fi ceva inedit, cred, care nu stiu sa mai fi fost propus pe bloguri, iar daca a mai fost, mea culpa. Asadar, v-as propune-un quelque chose inedit din care sa razbata dragostea pentru poezia de valoare. Si io-te si propunerea.
Mi-ar placea sa stiu care este strofa voastra preferata din lirica autohtona sau internationala, tradusa in romana. Cind spun autohtona, ma gindesc la romanii care locuiesc prin diferite colturi ale lumii si pentru care autohtona e lirica locala. Ca sunt o mie de strofe pe care le preferati, e clar, dar incercati sa va opriti la una singura. Daca veti vrea sa amintiti autorul si numele poeziei, ar fi cu atit mai bine. Mentionez ca nu astept niciun fel de alt comentariu, desi ar fi interesant de stiut ce v-a impresionat atit de mult. Dar daca nu veti considera necesar, cei ce vor citi vor deduce si singuri. Si ca-ntotdeauna voi incepe eu cu una din strofele care m-au impresionat de-a lumgul existentei mele de cititor.
Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
„Spune-mi ceva” de Adrian Paunescu
Ce m-a impresionat? Chintesenta existentei noastre la scara planetara, concentrata-n patru versuri, chiar daca, in context, semnificatia e alta.
VatiClanul Papal 