Cashmere

Primul meu Black Friday a inceput de prin martie, cind am aterizat in Toronto. Dupa ce m-am dezmeticit, pret de vreo luna, am plecat la cumparaturi. Si hoinarind din magazin in magazin, am dat bot in bot cu unul care gazduia haine barbatesti. Intru. Din tot ce vad, ochii-mi ramin lipiti de un sacou. Grena sau bourgoundy sau visina putreda sau bordeaux sau stacojiu sau dracu sa-l ia, culoarea nefiind relevanta in istorioara de fata, dar ce-a contat enorm, era pretul, ca aia cereau vreo 400 si in acele vremuri cam chitaiam dupa bani, asa ca nu-mi permiteam luxuri de genul astuia. Dar pentru ca-mi placea, mi-am propus s-astept Black Friday-ul. Stiu, era vorba de citeva luni bune, dar na. Daca ar fi disparut, ar fi disparut. paguba-n ciuperci.

Pina sa vina vinerea respectiva, am mai trecut pe la magazinul respectiv, dar pretul era neschimbat. In sfirsit, vine si ziua mult asteptata. Ajuns in fata magazinului, vad un dita-i semnul. Mega Sale, everithing up to 50% discount.  Plin de sperante intru si dau cu ochii de sacou. Se uita si el la mine. Era clar, eram facuti unul pentru celalalt. Il cercetez. Tot ala era. Il probez. Turnat. Ma uit la stand-ul unde atirna, 50% reducere. Ma uit la eticheta, $400. Oops! Cum adica? Ca daca pe 400 il inmultesti cu 50 si-l imparti la 100, n-are cum sa-ti dea tot 400. O chem pe don’soara cu suportul tehnic. „Scumpo, zic, 400 e pretul regular, dar care-i sale price-ul? Zice. 400. Zic, pai 400 a tot fost din martie si pina acum. Cum poti spune ca dupa reducere e tot 400? „Aaaa, nu, ca ce ati vazut inainte era altceva, asta-i cu cashmere si era $800.” Zic, bey, lasa dracu kashmirul, ca nu-s vreun Led Zeppelin, asta-i exact ala din martie, cu cashmere, cu nasturi, cu captusala, cu tot.

Ei bine, ne-am contrat noi pret de doua minute, dupa care am cerut managerul. Discutind cu managera, ca era tot o ea, am aflat cu stupoare ca sacoul respectiv nu era in reducere, desi la intrare scria ca tot ce e in magazin e redus si nu numai atit, dar si locul unde era agatat avea un semn rosu, ca sa-ti sara-n ochi, cu cei 50% off. Pina la urma, reusesc doar o reducere de 15%, dar asta pentru ca stiam care-i fusese pretul. Cine nu stia, il cumpara la pret regular, fiind convins c-a pus-o. Oricum, la momentul respectiv, doi oameni erau fericiti. Eu ca-l cumparasem si nu la pretul pe care-l cereau labele, iar laba pentru ca scapase de mine cu numai 15% reducere si fara scandal.

Asa ca, pe mine, in aceasta zi de „sarbatoare” nu m-au mai prins la cumparaturi. Mai ales ca in brosurile pe care le imprastie fiecare magazin, vezi mare, cit pagina, un televizor, sa zicem, redus de la 800 la 99, de te trec fiori pe sira spinarii si sageti prin cur, dar cind ajungi la rind, afli ca produsul respectiv s-a dus dracu intrucit erau doar doua exemplare. Asa ca, Black Friday e o mare vrajeala pe care enorm de multi o halesc cu craci cu tot. Ca or fi si plesneli, or fi. Eu inca nu l-am intilnit p-ala sa se laude cu una majora.

Si pentru ca tot i-am pomenit, io-te-i!

Read Full Post »

Black is black, but not only for blacks

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, va anunt ca se apropie Black Friday. Pentru cine nu e la curent cu aceasta “sarbatoare financiara” am sa detaliez, c-asa sunt eu, imi scot cunostintele la mezat.  Ei bine, acest, supranumit, Black Friday, e un Friday ca oricare altul, de pe la sfirsitul lui Noiembrie, dar care consta intr-o ieftinire irezistibila a diverselor produse, in special a celor greu vandabile, ca doar nu-i nimeni prost sa ieftineasca ce se cumpara.

Asta este ziua in care da strechea in toata America de Nord. Ziua in care lumea se calca-n picioare. Ziua in care toata lumea vinde de parca ar da nationalizarea peste ei. Evident ca daca unii vind, altii cumpara. Este daca vreti, un fel de Noaptea Sf. Bartolomeu pentru cartile de credit, care sunt ucidizate fara mila si de multe ori fara rost.

Dar de cind cu sales-urile astea americanesti, a dat boala exodului si-n vecinii de la nord. Imensa maree canadeza trece Niagara, si roiesc dupa un semn, inundind shop-urile americane. Dar sincer va spun, mie dintre toate neamurile de cumparatori, cel mai mult imi plac indienii. Ma refer la diaper heads, aia din India si Pakistan, nu la first nation. Bai, astia-s ca termitele, pe ce pun botul, devoreaza. Si pun saracii botu’ la toate stourile sclipitoare. Cred ca asta e motivul pentru care au definit aceasta vinere ca fiind black, desi sunt convins c-a fost inventata de albii poporului ales.

Acum ceva timp, de un Thanksgiving american, care e decalat de cel canadez, vine Deepak la mine si ma roaga sa-i dau liber a doua zi de Black Friday ca nu stiu ce diaper curry vroia sa-si cumpere din America. Il las si luni cind ajung la serviciu gasesc o interesanta sticla de scotch pe birou. N-am facut legatura, dar zece secunde mai tirziu intra Deepak radiind de fericire si mi-o face el, multumindu-mi in acelasi timp si pe gura. Ei, dar nu s-a multumit doar cu multumirile si dupa ce le-a terminat, a inceput sa-mi povesteasca cum s-a luptat el si familia lui cu restul hoardelor colorate de cumparatori. Bai si daca nu s-a apucat asta sa-mi descrie o remorca intreaga de boarfe, electronice, elecrocasnice si cite si mai cite, cu care se capatuisera ei in excursia la Buffalo. Toate chilipiruri imbatabile si cu care se mindrea de parca dresase o basculanta de cobre.

Dar din cauza lui Johnny Walker, care-mi tot facea cu ochiul de pe birou, n-am putut sa-i tai macaroana, doar din cind in cind il mai intrebam “ce-ti trebuia cafea, ca doar nu faci curry din zat?” “Pai nu ca nici nu bem cafea, dar daca era on sale, am luat” E si uite tot asa, cred ca jumatate din lucruri fusesera cumparate pe motiv de pret, nu de necesitate, de capriciu sau de gust. “Bai da’ esti mai bou decit vacile alea la care va-nchinati ca … berbecii” i-am zis eu, dar in gind ca sa nu-l demoralizez inainte de-a se apuca de lucru. Noroc cu telefonul care a sunat si astfel am putut pune capat aventurilor punjabi. Un lucru e cert, in timpul Black Friday-ului criza devine o notiune abstracta.

Read Full Post »