Dorul de terase ma rapune

Si de aceea am hotarit sa reactualizez un obicei mai vechi. Vechi de-acum un an si de-acum toti anii trecuti. Servirea dinner-ului pe terasa casei. Drept pentru care a trebuit sa pregatesc qualcosa bestiale. In fine, nu stiu cit de bestiale a iesit qualcosa mea, dar sotia s-a declarat foarte satisfacuta, ceea ce, sincer, mi-e suficient. Stelele Michelin le las altora.

Si pentru ca doamna a hotarit sa renunte, pentru un timp, la carne, am dat buzna intr-o pescarie, de unde am plecat cu un filet de sockeye care desi are un nume de hockey, e doar o specie mai mica si mai rosie de somon. In fine, ce conteaza e ca fileul respectiv imi apartinea, cu acte-n regula. Si pentru a da un aspect atragator farfuriei, am cumparat si citeva legume, de-o salata. Dar nu orice fel de salata. Nooo, o salata disciplinata si ordonata, ca-n bucataria mea eu sunt seful si toate produsele au obligatia sa mi se supuna neconditionat.

E si uite ce-a iesit: