Ati dori sa filosofam? Bine, nu filosofam, da’ nu trebuie sa va suparati pentru atita lucru, c-a fost intrebare, nu colonoscopie. Oricum, observasem inca de acum doua posturi, in care propusesem o tema filosofico-burlesca, ca ati tacut ca scrumbiile-n gheata.
Dar daca nu filosofam, ca sa nu luam filosofilor votka de la gura, va propun sa ne rupem in discutii, mai cu seama eu, pe marginea unui subiect la moda. Incalzirea grobiana.
Se spune, pe ici, pe colo, si mai peste tot, ca cei ce dau de bani, devin grobieni. Dar nu in orice situatii. Nu. Numai in relatia cu cei din rindul carora se presupune ca s-au desprins. In restul relatiilor fiind rafinati, cizelati si de bon ton. Exista si-o expresie care spune c-ar fi uitat de unde-au plecat. Expresie care mi se pare a fi o idiotenie si pe care am discutat-o, deja, cu ceva ani in urma.
Pina aici totul poate parea clar, desi nu este si sa va spun de ce. Pentru ca de foarte multe ori cei din rindul sau nivelul carora se presupune c-ar fi plecat, le impun, „imbogatitilor” mitocania de care vorbeam. Si pentru ca n-am alt exemplu la-ndemina si cum de Becali mi-e sila sa vorbesc, ca ala-i caz patologic, ma voi referi la mine, dind timpul inapoi cu vreo trei-patru ani, cind am avut un nene, mai italian din fire, pe care-l angajasem sa-mi construiasca hogeacul actual. N-am spus „casa” pentru a evita cacofonia. Iar link catre Becali nu stiu sa dau, ca nu stiu unde. Aldus, ai retinut?
Italianul respectiv imi fusese recomandat de un tip foarte serios, dar care am aflat, ulterior, ca-i devenise prieten. In fine, recomandatul indeplinea functia de sef de lucrari trebuind sa angajeze contractorii, sa-i supravegheze si sa se asigure ca lucrul e de calitate si conform proiectului, treba pentru care-si tragea 10% din totalul cheltuielilor. Asa ca eu, intrucit inchiriasem o casa cu citeva numere mai la vale, eram zilnic in coasta lui, dupa serviciu. In coasta e impropriu spus ca ajungeam cind el era pregatit de decolare. Asa ca ma alegeam cu un raport sumar in timp ce inspectam impreuna munca de peste zi.
Probleme au fost, cit sa nu ma pling de lipsa stresului, dar incercam sa-mi pastrez calmul, desi cu greu, totul fiind pe cheltuiala mea. Dar la un moment dat, paharul s-a revarsat si atunci am dat in clocot ca Vezuviu. Am erupt pur si simplu. Mai erupsesem eu de citeva ori si pina atunci, dar mai ponderat, cam ca vulcanii noroiosi.
Intr-o zi, idiotul, ca nu am alt termen sa-l descriu, imi spune foarte iritat ca ala care venise sa puna balustrada la scara interioara, a futut vopseaua de pe trepte si ca atare, treptele trebuiau revopsite. Cind am vazut dezastrul pe care-l facuse ala, am simtit cum mi se urca tot singele-n cap, incingindu-mi-l. Stiti care cap, nu-l mai specific. Dar nu ala a fost momentul de gratie, ci atunci cind mi-a spus ca trebuie sa-l platesc pe vopsitor, pentru reparatie. Ei bine, atunci tone de lava mi s-au revarsat pe gura, improscindu-l.
„Ce sa fac, Phil, sa-l platesc? Eu? Ba tu ti-ai pierdut mintile? Ce-ai pazit cind sugatorul ala a pus balustrada? Daca ai futut-o prin alte locatii, futeti si contul de vreo doua mii, ca d-asta te platesc, sa-i supraveghezi, nu sa pleci dimineata si sa mai vii la 5pm cind vin eu si pleaca ei. Stii sa ceri bani, dar sa muncesti pe ei, stii? Daca nu stii, fuck off, mother fucker!”
Prima reacti la auzul acuzelor pe care i le adusesem intr-un „fuck” continuu, a fost un fel de surpriza amestecata cu revolta. Ca in engleza monologul meu a sunat mult mai grav decit am pus-o-n romana. Si atunci a inceput si el sa urle ca nu e vina lui, ca sa moara ma-sa, ca are copii, ca sa faca plici si alte vrajeli santieriste de genul astora. Si-i zic: da’ a cui e vina, incapabilule, insirindu-i toate abaterile precedente? A mea? Tu vrei sa-ti platesc si prostia? Asta n-o sa se intimple niciodata, you can fuck yourself and kiss your money good bye. Cind a vazut ca zbieratul nu-l ajuta, a muiat-o (cu „a”, desi ar merge si fara) incercind sa-si puna cenusa-n cap. Cenusa care pe mine m-a lasat rece, desi eram incins ca lava pe care tocmai o deversasem.
Seara a sunat-o pe nevasta-mea plingindu-i-se de tratamentul mitocanesc la care l-am supus si ca s-a simtit ca un sac de box in care am dat pina la epuizare. Epuizarea lui, probabil, ca eu as fi putut continua inca vreo doua ore, la cit eram de revoltat. Si cum sotia juca rolul politistului de treaba, i-a promis c-o sa vorbeasca cu mine. Si a vorbit, ca doar eram acolo. „Idiotul, doar nu s-astepta sa-i platim noi „pomenile”!” Ceea ce spusesem si eu, dar cu o alta linie melodica, in alta gama si pe un libret mult imbogatit.
Revenind de unde am plecat, as concluziona ca banul te schimba, fara doar si poate, dar mitocanie exista la toate nivelele, indiferent de venit sau de unde ai venit. Si ce am invatat, destul de repede, e ca de multe ori trebuie sa fii mitocan pentru a fi luat in serios de mitocani. Altfel, te calca-n picioare si mitocanii si sarlatanii si oportunistii si multi altii. Vorba intelepciunii romanesti, „decit futut si cu banii luati, mai bine sa plinga ma-sa” sau cam asa ceva.
Exemplul tău nu pare a avea legătură cu grobianismul. Ai reacţionat absolut normal şi oricine ar fi făcut la fel, fie că vorbim de o sumă de 100 de lei sau de 100 de mii.
Cred că mai degrabă cei care spun asta se referă la proşii care devin şi fuduli. Exemplu, tot la îndemână: x, femeie, lucra într-o fabrică. Trei schimburi, situaţie modestă. Soţul, şmecher deştept, ştie unde să pupe şi când, contruieşte o afacere. După vreo câţiva anişori, nu mulţi, fosta muncitoare-n fabrică e sunată de o fostă colegă, să o invite la un eveniment, de dragul vremurilor în care împărţeau un iaurt la masă. Ea: eu acum sunt patroană, nu mă mai pot amesteca cu muncitoarele.
Cred că mai degrabă de mizeriile astea de oameni e vorba când se spune că banii te fac grobian.
ApreciazăApreciază
E functie de perceptia fiecaruia, Potecuto. Dar in cazul expus a fost mitocanie din partea-mi si o recunosc, doar ca a fost motivata de sarlatanismul celuilalt. Dar daca e s-o iei in valoare absoluta, motivatia o elimini si atunci ramii cu mitocania 😉
ApreciazăApreciază
Oops! Uitasem de cazul pe care l-ai pus tu pe tapet. In cazul don-oarei de care pomenesiti cred ca e vorba de prostie. Nu cred ca o persoana dotata cu o cit de mica inteligenta ar fi dat un astfel de raspuns. Toapa!
ApreciazăApreciază
Ah, ce cuvânt potrivit ai găsit. Da, ţoapă! 😉
ApreciazăApreciază
Eu sunt de acord cu Potecile de dor. Pentru ăia care „uită de unde au plecat” e potrivit exemplul ei, cu muncitoarea, nu treaba cu casa ta. E normal să plătească fiecare pentru greşelile lui şi e normal să te enervezi când cineva încearcă cu neruşinare să te fraierească.
L-ai tratat exact cum merita.
OK, poate că un lord englez l-ar fi pus la punct fără să-l înjure. Dar un boier de-al nostru de viţă oricât de veche presupun că l-ar fi făcut albie de porci. Ca şi un italian de-al lui, cu sânge oricât de albastru.
ApreciazăApreciază
Pai cine a spus ca aia cu „uita de unde au plecat” imi poate fi atribuita in cazul de fata? De fapt nici n-ar avea sens, intrucit nu stiu sa fi fost vreodata la nivelul astuia. Am spus doar ca lumea gindeste si asa si ca asta o discutasem cu ani in urma. Nu? Sau m-au luat pe mine „amneziile” de primavara? 😆
ApreciazăApreciază
Eu votez cu tine, Papa, ca vorba frantuzului: „When in Rome, do as the Romans do”. Altfel, mesajul nu ajunge la destinatar „pe limba lui” si nu sunteti decat 2 oameni care vorbesc impreuna si se-nteleg separat.
ApreciazăApreciază
Da, dar vezi ca italianul, care ar fi trebuit sa cunoasca zicerea asta, a ingrosat obrazul sperind ca o sa-l tratez ca la Toronto 😆 Spre stupefactia lui, a sugizat-o.
Bine, acum ca sa fiu cit mai exact posibil, sunt convins ca tot eu am platit in final suma respectiva, pe care in mod sigur a risipit-o prin celelalte note de plata, ca nu era vreo greutate sau vreo filosofie, ca tot am pomenit-o in deschidere. Asa ca singura mea realizare e ca m-am racorit 😆
ApreciazăApreciază
Da, si eu cred la fel ca te-a „penalizat” subtil pe alte cai 😀
Acuma nah, incearca si el prosteala ca poate la altii a tinut. Bine ca i-ai aratat who’s the Boss 🙂
ApreciazăApreciază
Problema cu contractorii astia e ca te penalizeaza oricum ai da-o. Dar macar i-am dat si peste bot, ca prea se obraznicise, basca faptul ca i-am cerut toate notele de plata pe care le achitase si pe care i-am cerut sa mi le aduca pentru decontare. Pentru ca aici, in general, cind inchei un contrat cu astia, se pune o suma pe care se convine de comun acord si la care-si adaoga aia 10%. Suma ca si procentul le platesti as you go sau in rate. Dar nu-ti mai da notele de plata. In schimb poate sa-ti mai ceara spre finalul lucrarii cind nu mai ai ce sa faci si trebuie sa-i platesti ca sa te poti muta in casa. E, cu mine n-a tinut plus ca i-am oprit ultima plata de vreo 20K timp de trei luni dupa ce m-am mutat pentru eventuale reparatii nedepistate la ultima inspectie.
Inveti multe cind te legi la cap cu ei.
ApreciazăApreciază
Habar n-avea cu cine se pune !
ApreciazăApreciază
Cu cine se pune sau cine i-o pune, ambele versiuni fiind adevarate. :lol”
ApreciazăApreciază
Eram sigura ca o s-o bagi (haha) pe aia cu pusu’ 🙂
ApreciazăApreciază
Nimic nu-ti mai pot ascunde. Sunt ca o carte deschisa pentru tine. 😉
ApreciazăApreciază
Esti o enciclopedie intr-o continua updatare & upgradare.
ApreciazăApreciază
As zice, mai mult, o carte de bucate 😆
ApreciazăApreciază
Mie reactia ta mi se pare sanatate curata. In plus nu o gasesc defel mitocaneasca, asa se mana vataful cand trage chiulul.
Chestia cu uitatul originii, mie mi se par comentarii produse de invidiile si nesigurantele celor „ramasi in spate”, cuplate cu dorinta secreta de a profita nitel de ala care „s-a ajuns” de la care se asteapta darnacie. Din ce-am vazut dispar rapid genul asta de comentarii cand respectivul/respectiva isi plateste „birul” si ii cadoriseste generos. Indiferent de stilul de interactie al plecatilor.
Altfel, unde voiam de fapt sa ajung: ai cumva vreun post vechi cu poze cu arhitectura casei noi? As fi curios sa o vad.
De foarte curand am trecut si noi prin constructia casei (noi, mai lenesi am avut vataf la vataf, a fost fara evenimente notabile), s-a finalizat acum in noiembrie. Mai putin gradina, cu aia incercam sa ne jucam noi anul asta, fiindca la anul, simt eu pana-n maduva, vom tocmi o firma profesionist de facut gradini (dar pe moment e balta noastra de noroi si n-o dam la nimeni).
ApreciazăApreciază
Pai daca n-am fost mitocan, atunci zic sa-mi mustruluiesc constinta care ma mustra 😆 Nu ma mustra, am zis-o la misto ca sa te impresionez, pe tine si intreaga asistenta 😆
Referitor la „uita de unde a plecat” am pus link la postul respectiv. Sper ca l-ai vazut.
Cu casa am ceva poze pe blog, dar nu cred ca am pus poze de cind era in constructie. Caut si-ti dau linkurile respective.
Dar si eu as fi interesat, nu de casa, ci de imprejurimile locului unde locuiesti. Strazi, cladiri, puncte de atractie.
ApreciazăApreciază
N-am observat ca e link, ma duc acum sa vad cat de tampit am comentat mai sus :).
Noi stam pe o insula, dar orasul cel mai apropiat e Bergen. Cam astea sunt din posturile pe blog relevante pentru imprejurimi (o parte sunt scrise pe vremea cand doar veneam in vacanta la Bergen, de acasa din Geneva):
Fostul „cel mai mare tun nazi” (asta e mai aproape de casa decat orasul)
Norvegia de vest (dar ceva mai departe de casa 🙂 ):
ApreciazăApreciază
Vezi ca mi-a ajuns comentariul fie la spam, fie la gunoi direct (probabil pe motiv de linkuri) 🙂
ApreciazăApreciază
Ha, minune, a fost nevoie doar sa ma vaicar si mi s-a si materializat comentariul! Slava!
ApreciazăApreciază
Bai baiatule, mi-au placut pozele la nebunie si doar le-am trecut in revista. Miine la revad, dar din ce-am vazut, cred ca ne-am fi putut intilni in Bergen. Problema e ca e tare departe de Oslo si sa schimb trei avioane, mi-e cam peste mina. 😉
ApreciazăApreciază
Probabil că între bărbați, o răfuială de genul e acceptabilă.
Se spune că bazele civilizației au fost puse de primul om care a înjurat în loc să arunce cu piatra/sau să dea cu bâta.
Probabil că dacă ai fi stipulat în contract anumite clauze, i-ai fi putut imputa „inconveniențele” fãră ca să fie nevoie nici măcar să ridici tonul sau să îți pierzi calmul.
Eu întotdeauna i-am apreciat mai mult pe cei care s-au ridicat de jos, pentru că lor le-a fost mai greu decât celorlalți care au beneficiat de condiții prielnice unei dezvoltări armonioase, de a ajunfe spre succesul personal așa cum îl percepe fiecare. Aveam însă o prietenă care a reușit să-mi schimbe percepția asupra unui tip, când eram mai micã eram ușor influențabilă, povestindu-mi despre cât de neghiob era acel tip când era mic. În loc să apreciez omul „din prezent”, am început să-l văd prin prisma a ceea ce a fost. Toți am fost mai proști decât suntem în prezent la un moment dat, mai nu știu cum decât acum, de fapt în asta constã evoluția, experiența de viațã, educația. Să devenim mai buni, mai cum ne dorim fiecare, mai aproape de idealul nostru, mai aproape de fericirea pe care toți o percepem diferit, mai aproape de binele nostru.
Și pe mine mă surprind vechile cunoștințe care apar tam-nesam după ce ne-am ignorat ani de zile. Poate inițial cer o cafea dar după sigur apar cu o solicitare mai aparte. „Când ai bani și o duci bine, toate lumea-i neam cu tine. Când nu ai bani și o duci rău, nu ți-e neam nici neamul tãu.” -vorbã din popor.
ApreciazăApreciază
Aia o fi fost la inceputurile civilizarii, dar acum nu cred ca injuraturile pot reprezenta un pa in evolutia civilizatiei.
In rest sunt foarte de acord cu tine 😉
ApreciazăApreciază
Bazele civilizației = începuturile civilizației. Că de la peșteră și vânătoarea de mamuți am mai evoluat și noi.
Știai că în trecut animalele erau consumate fără a fi ucise, gen i se tăia un picior și era lãsat animalul în agonie pentru că un animal viu pãstrează carnea proaspătã mai mult timp? Ei nu aveau frigidere. Cred că așa le-a venit ideea cu domesticirea animalelor. Când prima victimă care a ajuns în meniu a fătat un pui la ei în peșterã.
Cred că erau greu de convins să renunțe pe atunci la ucis/carne, dar un pas important cred că a fost sã evolueze la a sacrifica/ucide mai întâi animalul.
Evoluția crimei:
Primitivul care ucidea cu pietre, cu unelte primitive care fãceau din crimă o adevãrată tortură-> obiecte din ce în ce mai bune care omorau mai repede dar dureros-> armã de foc care dacă țintește bine e și rapid și ușor -> drone care sunt conduse de la un calculator ca și când te-ai juca pe calculator. Contactless. Crezi cã un om evoluat care ucide cu ajutorul unei drone de la distanțã, pe calculator – ar putea ucide la fel cum ucidea altãdatã primitivul cu bestialitate? Sau cum ucideau unii din triburi și dupã ce îl învingea pe celãlalt îi scotea inima din piept încă bătând în mânã? În unele triburi exista chiar tradiția să îi mănânce inima invinsului.
Cred că armele/condițiile evoluează o dată cu omul. Faptă- cuvânt- gând
ApreciazăApreciază
Ma asteptam sa mentionezi si religia in toate sacrificiile si torturile de care vorbeai 😛
Dar acum, ca ai apelat la verbul „a ucide”, te-as intreba, ce consideri omor? Ca daca vei spune „a curma o viata” as putea intelege ca si moarte unei muste, a unui tintar, a unui soricel sau a unei petunii, poate fi considerat crima. Sau trebuie sa fie animal, pe cale de disparitie, si de-o anumita dimensiune? Sau cum?
Pe de alta parte, n-am stiut ca in comuna primitiva animalele erau schilodite, nu ucise. Problema e ca pentru a le schilodi, trebuia sa le prinzi, ceea ce nu stiu daca primitivii chiar luau in consideratie. Si nu uita ca animalele, ceea ce erau si oamenii in acele vremuri, maninca si carne alterata? De fapt cu astfel de carne momesc vinatorii, vinatul, in ziua de astazi, din cauza putorii pe care-o imprastie.
ApreciazăApreciază
Papa,
Da, pentru că ei nu erau interesați să curme durerea/suferința animalului, ci îl doborau cu pietre sau îl loveau până nu se mai mișca, și apoi îi mâncau carnea. Pe ei îi interesa imobilizarea, nu moartea animalului sau curmarea durerilor. Mi-a citit „el” un fragment dintr-o carte mai demult, despre roma antică, animalelor domestice li se tãia pur și simplu carnea de pe ele dar erau lãsate în viațã, pentru că probabil nu aveau nevoie decât de o bucată de carne pentru o masă. Doar creștinii sacrificau tot animalul, cât era el de mare, încercând să-l consume pe tot. Crezi că ei nu au realizat că o carne proaspătă e mai gustoasă decât una stricată, cu viermi? Până și un animal prãdător știe asta.
Iarãsi ajungem la hermeneutică. Exegeză.
De fapt, în Biblie apare:
” S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! ”
„Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.” – Dumnezeu cere sacrificarea animalului. Păgânii însă luau carne din animalele vii. Mutilau animalele domesticite. Creștinii încep însã un ritual de sacrificare pentru cã așa le cere Dumnezeu. Un pas spre evoluție.
„Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui.”
Karma – Dumnezeu va cere sângele înapoi – după legea talionului „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Fie că ai ucis un animal care e sub om – o karmă mai mică- sau că e om – o karmã mai mare. Porunca „să nu ucizi!” se referã la orice vietate cu suflet si cu sânge roșu. Are un alt stadiu al conștiinței, sistem nervos, simte durerea, suferã.
„Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.” – karmă
” Cine ridică sabia, de sabie va muri.” – karmă. Și mai sunt texte de genul, care fac trimetere la reîncarnare și karmă, de asta unii copii suferã de mici, nu pentru că Dumnezeu e rău. Dar unii nu sunt destul de evoluați, de buni, pentru a putea primi adevărul. Cred că e mai ok ca unii să nu știe, pentru că sufletul lor rău ar judeca un om nãscut cu handicap, în loc să aibă milă și să-l ajute. De aceea creștinismul ne cere sã-i iubim pe dușmani și să ne rugăm pentru ei. De ce să aștepți pânã ce karma îl va pune la plata? De ce să nu îți fie milã imediat ce a făcut un rău?
Niște mostre de cruzime ale „strămoșilor” noștrii. Ca să remarci evoluția omenirii. Cam catã cruzime, ce suflet aveau oamenii atunci, darămite mai în urmă de roma anticã?
http://evz.ro/cele-mai-ingrozitoare-metode-de-executie-din-istoria-omenirii.html
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/pasiunea-pentru-sange-a-vechilor-romani
ApreciazăApreciază
Sa mor daca-ti mai amintesc de religie. Gata, ca mi-ai facut capul tandari fara a ma convinge. In fond crestinatatea s-a dedat la crimele cele mai odioase de-a lungul istoriei. Nu stiu ce va invata biblia, dar in numele ei si a unei credinte optuze au savirsit crestinii crime impotriva umanitatii. De animale nu mai amintesc pentru ca n-ar mai avea rost.
Oricum, daca mi-ai fi citit „Homo homini lupus”, ai fi inteles ca stiu cam care a fost si este povestea cruzimii omenesti.
ApreciazăApreciază
Papa, sã nu îmi mai zici niciodată ca să mori dacã nu știu ce! Înțeleg că nu îți place și fãră să pomenești de moarte. E o exprimare nefericită din punctul meu de vedere. Care îmi displace.
Oamenii înainte erau atât de violenți încât găseau ușor motive pentru a se măcelări. Era modul lor de a interpreta de vină, nu religia. După cum vezi, evoluția se produce treptat. Ceea ce înseamnă că un om rău și păcătos, nu devine bun, sfânt și plin de iubire imediat ce devine creștin! Dar se pare că asta e peste puterile tale de înțelegere. Evoluția se realizează pas cu pas, abia ce se observ de la o epocă la alta, de la un veac la altul. Nimic nu se întâmplă peste noapte. Marii profeți ai lumii care au creat religii au stat în pustie, în meditație 7 ani pentru a se revela, pentru a înțelege, desprinși de grijile cotidiene, ceea ce pentru un om în lume ar echiva poate cu 100 de ani, și abia au înțeles câte ceva din tainele acestei vieți. Gen Buddha, despre care se crede că s-a iluminat brusc sub un copac, de anii petrecuți în singurãtate nu se spune mai nimic, la fel și Mohamed 7 ani în pustie.
Spune-mi tu un pasaj unde te învată religia să urãști, să ucizi, sau sã produci suferință altora! În fine, crezi ce vrei, crezi ce îți e mai comod, crezi ce ți se potrivește cu sufletul tău.
ApreciazăApreciază
Religiile mustesc de ambiguitati, de aici si interpretarile diferite. Intrebarea ar fi, de unde stii tu ca interpretarea ta e cea care s-a vrut? De ce adica nu e interpretarea data de fanatici, cea care reprezinta de fapt intentia religiei respective?
Nu e vorba de comoditate sau de vreo potriveala, in ceea ce ma priveste, ci de logica si rational, elemente care lipsesc tuturor religiilor, fie ca sunt monoteiste au ba. Ca tu le preferi logicii, e alegerea ta, dar crimele in numele religiilor si a fantasmelor de tot felul, nu le poti nega. Si nici nu poti afirma ca interpretarea ta e cea corecta, pentru ca n-ai de unde sa stii. 😛
ApreciazăApreciază
Religiile mustesc de ambiguități? Nu! Oamenii mustesc de ambiguitãți! E lupta dintre bine și rău!
„Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.”
„Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
sau „ochi au dar nu vãd, urechi au dar nu aud”. Probabil cel viclean își bagă coada.
Să o luăm cu logica, că de la religie faci bube.
Luăm doua cazuri, două cupluri de atei: de ce unii își șparg capul și alții se înțeleg bine? Dacă vrei să știi, e mai mare infracționalitatea în rândul ateilor decât în rândul creștinilor. De ce unii gãsesc motiv de gâlceavă iar alții stau pe pace? Tot religia e de vină?
Sau sufletul omului? Sau personalitatea lui, modul lui de a reacționa violent, felul lui de a rezolva o problemă prin violențã. Modul lui de a se manifesta- crezi că religia are vreo implicare pentru că oamenii sunt răi, egoiști, conflictuali, violenți? Eu cred că nu!
Omul nu e un robot perfect, e viu, are liberul arbitru. Trebuie sã înțeleagă, sã evolueze, sã simtã, sã vrea. Iubirea nu poate fi impusã, Dumnezeu știe asta, el nu vrea niște roboți reci, el vrea iubire, armonie, iar asta nu poți impune unei ființe.
ApreciazăApreciază
Eu n-am spus ca oamenii sunt buni, ca dovada ca unii au inventat religiile 😆
Don-soara, vrei logica, pofteste logica! Atita timp cit religiile sunt un mar al discordiei, sunt nocive. Poate ca daca ar fi existat una singura sau niciuna, ar fi fost altceva.
Pe de alta parte sau chiar pe aceeasi parte, omul, fiind „creatie” divina, dupa fabulatiile voastre, ar trebui sa fie asa cum si-l doreste Barosanul, care l-a facut dupa chipul si asemanarea lui, iar asta se refera la comportament, ca n-o sa-mi spui ca Barosanul e om. Asta chiar le-ar intrece pe toate celelalte aberatii.
Dar daca susti ca exista un singur barosan, pentru ce a transmis mesaje diferite profetilor sau cum dracu s-or numi ei, pentru a le imprastia si invrajbi omenirea? Ca daca tu pretinzi ca Biblia e cartea sfinta, continind cuvintul Barosanului, si daca musulmanii pretind acelasi lucru despre Kuran si daca si Ovreii au dreptate ca al de s-a dat fiul Barosanului a fost un sarlatan, atunci care-n draci aveti dreptate? Si daca oamenii interpreteaza diferit, cum poti spune ca maculatura asta fantezista nu e plina de ambiguitati care sa-i ridice pe unii contra altora, chestie care s-a intimplat, se intimpla si se va intimpla in continuare pina cind vom fi cu totii atei si ne vom bate pe neveste, pe teritorii, pe haleala si putere, ca oricare alt animal, dar cu bombardele, ca suntem evoluati. 😉
Ce-o fi asa greu de inteles?
Si nu ma mai bombarda, ca tot am amintit de bombardele, cu citate puerile din autori necunoscuti si necunoscatori. Ai ceva de argumentat, fa-o cu ceea ce-ti dicteaza harul divin a lui peste prajit. Ca daca ar fi existat acel har, nu ati mai face atitea trimiteri la niste povesti transmise din gura-n gura timp de sute de ani. Poate or fi fost mii, ca erau inspirate din politeisme. Tu mi le aduci ca argumente cind stii foarte bine ca eu le consider fabulatii de imbrobodit creduli.
ApreciazăApreciază
Povestea-i interesantă și merita un articol, dar n-o poți suprapune peste cazul general. Adică, nu cred că la asta se referă zicala c-ai uitat de unde-ai plecat sau că banul te schimbă. Te schimbă, adică te face să nu mai ții capul plecat tot timpul? Bun, dar încă o dată, nu cred că asta vizează zicala în cauză.
ApreciazăApreciază
Aldus, iti simteam privirea critica in ceafa. 😆
Coane, vezi ce i-am raspuns Arlechinei, ca sa nu ma repet ca alarma de bioxid de carbon.
ApreciazăApreciază