De ce dracu o fi ajuns expresia asta atit de populara? Stie cineva, ca pe mine personal, nici Stancu si nici Descultii lui nu m-au emotionat vreodata. Cu toate astea, pe Darie l-am retinut, desi nu-mi propusesem. Mare lucru popularitatea asta! Ajungi dintr-un nimeni, un cineva si dintr-un descult, un VIP.
In fine, cert e ca, si aici doream sa ajung inainte sa ma impiedic de Stancu, ceea ce nu-mi place mie, cel mai mult, e sa uit. A, ca uiti o boala venerica, o melodie a lui Grigoriu sau vreo relatie esuata, e una, dar sa uiti momente care te-au fericit de-a lungul timpului, mi se pare depresant si de cacat. Bun, inteleg ca unora le-o ia mintea razna si traiesc intr-o lume numai de ei perceputa, dar aia zdraveni, aia de ce dracu uita? Ca daca uiti, nu cred ca te mai poti numi zdravan. De fapt, intrebarea ar fi, de ce uitam frumosul, ca de rest oricum ne doare-n pix. Mai mult, unii afirma ca dupa o anumita virsta, traiesti din amintiri. Pai da, dar dupa acea „anumita virsta” te podideste „roza” de care vorbeam si daca amintirile se opresc ieri, din ce traiesti? Nu ca as putea concepe sa traiesc din amintiri sau ca ar fi o regula general valabila, dar daca asta au decretat inteleptii natiunii, era firesc s-o mentionez.
De ce oare nu avem o memorie selectiva, ca doar e a noastra? In mod normal ar trebui sa ne putem controla memoria, asa cum ne putem controla anumite porniri comportamentale. Asta ar trebui, dar uite ca nu se intimpla. Suntem inclinati sa ne amintim toate nenorocirile si mai putin incidentele placute care ne-au marcat trecerea prin viata. Sa insemne, oare, ca nenorocirile ne-au marcat mai mult si din acest motiv le uitam mai greu? Sau ca suntem mai tentati sa facem haz de necaz, decit sa facem haz de haz?
In fine, eu, si poate nu numai eu, imi exersez memoria pe blog (sa insemne ca traiesc din amintiri?), ca altfel, nu stiu cite mi-as mai fi amintit, din cite am trait. De multe ori am incercat si de multe ori am reusit sa basculez ceea ce m-a durut. Motivul era simplu. Una ca alea rele-s depresante si alta, ca sa le fac loc alora de care mi-as fi dorit sa-mi reamintesc, periodic. Ca pina la urma si memoria asta are unele limite. Limite care se pare ca se restring o data cu virsta, caz in care – cum sa nu uiti, Darie? E totusi foarte adevarat ca prezentul e intotdeauna cel care conteaza, dar asta nu inseamna ca daca prezentul e de bine m-as bucura sa-l dau uitarii incepind de miine sau de la anu.
Dar pentru a nu prelungi la nesfirsit introducerea, am sa intru-n cuprins.
Eee, era … vorba de o intimplare extraordinara. Mmmm…da! Cum va spuneam, cred c-am uitat la ce doream sa ma refer. Dar ce e sigur, e ca acum sunt racit, stau in casa, beau tuica fiarta si tocmai am terminat ce aveam de spus.
Io nu ştiu ce nu trebuia să uite Darie dar important e că întâmplarea despre care ai vrut să ne spui dar ai uitat înainte să-ţi aminteşti a fost extraordinară. Şi-ţi vei aminti de ea când vei uita de alta, la fel de extraordinară. Până una-alta, fă cumva ca până mâine să uiţi că ai fost răcit. Bea o ţuică şi pentru mine. Şi scapă vreo trei stropi în chiuvetă, rogu-te.
ApreciazăApreciază
Potecuto, cred ca am baut si pentru tine si pentru sotie si pentru vreo alte doua nebautoare de pe blog, dar mie-mi place lucrul bine facut (vorba unui contemporan) si de aceea, cind racesc, racesc pentru o saptamina. Racelile, da-mi-o mie, na-ti-o tie, de-o zi, nu ma intereseaza 😆
Abea astept sa vina sotia, sa-mi administreze o aspirina 😉 Glumesc. De data asta mi-o voi lua singur 😆 😆 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pai prin transpirație elimini toxinele. :))) Diatractie!
ApreciazăApreciază
Toxine si numai 😉
ApreciazăApreciază
Dada!! Leac bun :)))
ApreciazăApreciază
Eu mi-am propus ca la 100 ani plus, de ce nu…să traiesc din amintiri. Modul de viață cu plăceri extreme nu cred că mă lasă să ajung acolo, dar ce stiu eu.
Legat de subiect pff cred că tre să ma pun pe scris, e o reflectare care mă scoate din minți, cred că dacă as fi ținut minte tot ce am trăit, vazut, etc acum eram ori dictatoare ori super woman erou, așa ar fi dispărut delicatețea, în cazul meu se justifică poate uitarea.
In alta ordine de idei totul e chimie si fizica, daca as fi studiat medicina cred ca aveam si argumente asa am numai păreri nefondate științific.
Acțiunile care ne afectează puternic transforma chimic corpul, corpul învață, mintea procesează si reflecta apoi durerea, bucuria, foamea, etc.
Nevoile primare afectate răspund primele in cadrul oricărui film din trecut, cred.
Hai noroc! Eu cu o bere brună de data asta 🙂
ApreciazăApreciază
Placeri extreme! Poti elabora, rogu-te-as? 😉
ApreciazăApreciază
Pe scurt Sex, alcool and Rock’ n Roll :)))
ApreciazăApreciază
Sinceritatea m-a cucerit intotdeauna 😉
ApreciazăApreciază
Da, inteleg perfect 😉
ApreciazăApreciază
Cum o fi sa dai uitării prezentul?! Simpatica ideea :)))
ApreciazăApreciază
Cred ca-i naspa si mai cred ca se numeste Alzheimer. Dar nu sunt absolut sigur. Intreaba-l si tu pe google.
ApreciazăApreciază
Pff ma gandeam la ceva metaforic…aialaltă o stiu de prin familie si nu e o opțiune buna daca as putea sa aleg, prefer bipolaritatea :)))
ApreciazăApreciază
Asa e, ca expresie, pare interesanta desi utopica.
ApreciazăApreciază
Mi-a placut in contextul textului tau, am incercat sa o exclud cum am spus metaforic si nu mi-a ieșit ceva suprarealist autentic ci un chici. Dar am de gând sa forțez imginatia dupa un vin si…
ApreciazăApreciază
Chiar as fi curios sa vad ce iese
ApreciazăApreciază
Cu vinul în mână… *precizez moment real, și nu e nimeni răcit :)))
ApreciazăApreciază
Multă sănătate, Papa! Așteptam și eu întâmplarea… Să fii tu sănătos, că amintirile frumoase rămân. Unii le țin cu dinții și pe cele urâte (sau doar pe cele urâte) și acumulează ura an de an după principiul tehnicii omului de zăpadă. Se înverșunează tot mai rău.
Eu din păcate fac parte dintr-o specie și mai rea. Mă supăr, tare, cu spume, zic că eu niciodată… Și apoi uit. Mă comport normal pe model hi-hi-hi. Apoi brusc îmi amintesc: „Măi, eu eram supărată!” dar pierd demnitatea de om supărat și… niee.
Ce voiam să zic? A! Să nu uiți, Darie!
Multe lichide și vitamina C!
Și eu sunt serioasă în tot ce fac, așa că te înțeleg perfect. Și eu, dacă mă decid să răcesc, apoi bifez tot. Nu așa, cu puțin hapciu și un tușit. Nu. Sunt praf.
Deci o săptămână trebuie să ai răbdare.
Da? Răbdare! Să nu uiți, Darie! Și aspirine, dară. 😉
ApreciazăApreciază
Rabdare as avea cu raceala. Nu prea am cu medicamentele astea pe care bag seama ca le iau degeaba. Aspirine, nu iau, ca mi-e sa nu imbolnavesc aspirina 😆
ApreciazăApreciază
Sanatate Papa! Vezi sa nu uiti ca esti bolnav si sa mergi la servici! 🙂
ApreciazăApreciază
Thanks, long islandezule! Nicio sansa. La serviciu uit sa ma duc si cind sunt sanatos. 😉
ApreciazăApreciază
Auzi, Darie, da’ și să-ți aduci aminte de frumos și să plângi c-a trecut e o chestie nasoală. Oricum, eu mi-am amintit ieri de cum ne spălam pe dinți când era fi’-miu cel mare mic (aveam un întreg ritual de prosteală) și m-a bușit râsul, apoi plânsul, că cică timpul ăla a trecut, băiatul e mare acum și n-o să mai fie niciodată mic, ia uite câți ani am deja și d-astea. Așa că, Darie, totul e cu două tăișuri cel puțin 🙂
Cât despre țuica fiartă, sănătate!
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum e la tine, dar eu nu regret ca trece timpul. Regret doar ca se simte si lasa urme 😉
Sanatatea pe care mi-ai urat-o are legatura cu tuica fiarta? Ca daca are, mai comand o sticla. 😉
Multam!
ApreciazăApreciază
Normal că are legătură 🙂
ApreciazăApreciază
Papi draga ,uiti esentialul .
Femeile nu uita ce ar trebui sa uite .si voi uitati ce n-ar trebui sa uitati .
Intre doo rele :
” ce boala e de preferat la batranete?! Parkinson or Alzheimer.
Cred ca e mai putin rau sa risipesti niste picaturi din tuica aia fiarta ,decat sa uiti unde ai pus sticla ”
Stii ,memoria sta in sertarase . Asa ,ca ciorapii si chilotii ( nostri) Cand se useasa,arunci vechiturile sa faci loc celor noi ….;)
Haida -de , drege-te ,ca mai ai treaba p-aici .Cine da zapada ?? Ha, aud ? Ca frunzele le ai suflat la south deja . (_):cheers !(_):
ApreciazăApreciază
windy
Femeie, n-am fost inca, dar cind m-oi opera, iti voi verifica spusele 😆
In ce privesc bolile amintite, eu nu prefer niciuna. S-o putea? 😉
Daca tu poti renunta la anumite memorii cum renunti la chiloti, esti de cartea recordurilor. Eu de cite ori am incercat sa renunt la fo amintire, am esuat lamentabil. Ba mai mult, aia mi-am tot amintit-o, parca sa-mi faca in ciuda. Singurele amintintiri la care am renuntat, involuntar, sunt alea pe care nu mi le mai amintesc. 😆
Nu uita ca furtunile, pe timp de iarna, ne vin dinspre Huston si nu invers 😛
ApreciazăApreciază