Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘virsta’


Ati vazut filmul „Il Gattopardo”? („Ghepardul” pe romaneste, desi gattopardo nu prea e ghepard si nici leopard cum l-au numit americanski) Nu? Pai nu, ca nu v-ati nascut ca mine, cu noaptea-n cap. Asta e dezavantajul tineretii, te nasti cu-ntirziere. … Bai, ce film! Si nu doar filmul, da’ ce barbat! Ca daca as fi fost femeie, cum era Claudia Cardinale, si-n limba, daca trebuia sa umblu, tot l-as fi facut pe Delon. Dar cum nu sunt, uite cum mi-am salvat eu limba de la pingelit. Dar despre gheparzi ceva mai tirziu, deocamdata ne ocupam de pume.

Am citit, ei da, nu va mai mirati ca doar v-am spus ca nu-s perfect, cum zic, am citit un post dedicat doamnelor semicentenare, stabilite „afara”, ramase fara job si probabil, ca n-a fost mentionat amanuntul, necasatorite. Si-n postul respectiv, autoarea, ca n-avea cum sa fie autor, spune cit de … mai greu ii este unei femei in conditiile date. Si ca sa fiu sincer, nu-i usor. Doar ca nu e greu doar ca femeie, ci si ca barbat. Si nu doar dupa 50. Asa ca, in opinia mea, cine azmestica 50-ul si sexul cu discriminarea, greseste. Si asta pentru ca in multe cazuri e mai greu pentru barbati decit pentru doamne. Nu rideti, femeile au caractere mai puternice, nu sunt cu capu-n nori, nu sunt fustangioaice, au mai mult singe rece si sunt mai chibzuite, mai ambitioase si mai gospodine.

Dar intrucit nu sunt femeie si nici n-am de gind sa devin, voi trata acest subiect cu multa delicatete. Asta nu inseamna ca voi renunta la obiectivitatea-mi devenita proverbiala, intre timp.

Asa ca, discutind la modul general, fara a implica o persoana anume, pot spune ca pentru mine (parc-am spus ca nu implic pe nimeni) dificil a fost sa-mi trag un job ca nou aterizat, nu dupa ce mi-am serbat semicentenarul. E foarte adevarat ca dupa 50, singurul job la care am aplicat a fost pensionarea si l-am obtinut fara interview.

Deci, cum spuneam, e greu, dar articolul respectiv e doar partial … color. Ca cei peste 50 sunt sariti din schema, cind vine vorba de angajare, este mai mult o legenda, transmisa din gura-n gura, nu o realitate. Ca daca ofertele de serviciu abunda, atunci angajezi tot ce-ti intra pe usa. Ba chiar si ce-ti intra pe fereastra, numai sa acoperi gaura de personal.

Dar mai e un amanunt care nu trebuie neglijat. O femeie bine si cu suficiente atuuri de ordin personal, poate lua fata barbatilor la angajare, chiar daca e sarita de 50. De unde stiu? E, alta acum! De unde stiu, stiu. Depinde totusi si de cerintele pozitiei respective. Ca daca e de dat cu picamerul nu stiu cite doamne ar aplica pentru slujba respectiva, chiar daca e vorba de vibratii. Si chiar daca ar aplica, e greu de presupus ca n-ar fi ales un barbat, din motive lesne de imaginat.

Pentru ca, a propos de picamere, as spune ca de cite ori angajam pentru o anumita pozitie, preferam barbati din motive obiective. Jobul presupunea minuirea unor unitati de cite 20Kg. si desi domnele, la angajare, jurau cu mina pe Biblie ca pot jongla cu greutatile mai bine decit Nicu Vlad, nu stiu cum se facea ca dupa angajare toate isi trageau restrictii medicale tocmai din cauza acestei „gimnastici” ceruta de pozitia respectiva. Si sa le pui pe liber pe motiv de restrictii medicale e absolut ilegal, asa ca inghiteai in sec si-i puneai pe masculi sa le minuiasca unitatile, sau le schimbai locul de munca, daca acceptau si daca aveai vreun altul.

Si sa nu se uite ca femeile, desi majoritare, sunt tratate ca minoritatile, cu multa grija si profesionalism, chiar daca profesionalismul izvoraste din teama de-a nu-ti pierde slujba, nu din convingere. Si de aceea angajatorii se poarta cu trei perechi de manusi numai sa nu le induca vreo banuiala de ordin sexual sau discriminatoriu. Pentru ca in fata judecatorilor, femeia e cea credibila, nu masculii, care dintr-o malitiozitate inexplicabila, sunt considerati, porci. Si pentru a spune lucrurilor pe nume, asa cum am promis, femeile stiu sa profite de atuurile pe care le poseda, indiferent de ce natura sunt acele atuuri, reusind sa impresioneze orice vietate, nu doar barbatii. Cele care nu stiu, sunt … nestiutoare si putine ca numar. Dar evident ca sunt si exceptii gen Teodosie, arhiepiscopul(a), care e si javra, nu doar porc. E adevarat, totusi, ca vina nu e in totalitate a javrei, ci a religiei misogine care naste astfel de dobitoace.

Revenind, e drept ca daca esti „de import” esti vazut ca un gringo. DAAAA! Numai ca „regula” se aplica oricui, indiferent de ce i-a crescut intre picioare sau de ce virsta se face vinovat. Iar daca doar le bolborosesti limba, atunci e de la sine inteles ca esti „pa!”, mai ales daca munca respectiva cere o comunicare intensa si exacta. Cu toate astea am avut colegi pe care-i intelegeam din doua-n trei cuvinte si care cistigau peste suta. Da, dar aia abea intrau pe usa, atit aveau capul de mare din cauza cunostintelor ingineresti. Asa ca ce vreau sa spun … va urma intr-un alt paragraf.

Si ar mai fi un criteriu de care angajatorii tin cont. Ca daca vor experienta, devotament, prezenta, seriozitate, constiinciozitate, stabilitate atunci vor angaja o semicentenara. Daca isi doresc o carierista, o ambitioasa, o dornica de afirmare, o ancorata in prezent, atunci vor prefera o tinerica. Evident ca atuurile fizice si fizionomice conteaza mai ales atunci cind jobul necesita astfel de atuuri sau daca angajatorii uita motivul angajarii, in cazul angajatorilor de sex masculin. Pentru ca, dupa cum spune si cintecul, „iubesc femeia de dor nebuna”. Si fiind vorba de iubire, se cheama ca in cazul lor, angajarea o fac cu sufletul, nu cu capul, asa cum se insinueaza. Stiti voi care cap, nu cred ca e necesar sa-l mai mentionez. Si va rog sa nu uitati ca nu doar barbatii angajaza. Sunt si o multime de angajatoare. Cel putin interview-urile cu cei de la Human Resources sunt conduse in proportie de 90% de femei. Asa ca … wtf?

Mergind mai departe pe firul obiectivitatii, as spune ca daca preferi sa-ti traiesti tineretile-n figuri si greierisme, asa cum face marea majoritate, atunci, la peste 50, singur, fara slujba si departe de tara e posibil sa traiesti cu impresia ca esti nedreptatit de „furnici”, ceea ce e totusi fals. Si sa va spun un secret. Mai e vorba si de cum sti sa te vinzi pentru a convinge cumparatorul. Daca poti sa-ti demonstrezi profesionalismul, excelenta, dorinta de-a performa si ca dintre toti aplicantii tu esti cel de care au nevoie, poti sa fii linistit indiferent de virsta, de gender, de tara sau de „marital status”. Dar daca astepti ca angajatorul sa riste, angajindu-te, pentru a-ti descoperi aptitudinile, atunci ai cam sugizat-o.

Caci se intimpla sa cunosc doamne sarite de 50, singure si pentru care job-ul nu e motiv de-ngrijorare intrucit atit cunostintele cit si profesionalismul le confera acea siguranta care lipseste altora. Doar ca lipsa acelor calitati constituie un handicap si la cei de pina-n 50, asa ca discriminarea pe motive de virsta e putin probabila, nu si cea pe motive de performanta.

Din aprope-n aproape si din paragraf in paragraf am ajuns si la „cugari” sau pume, pe care-i amintesc deoarece intrunesc caracteristicile mentionate. Ei bine, aceste doamne, desi singure si sarite de juma’ de suta, nu numai ca o duc bine, din punct de vedere material, dar ii „ajuta” si pe altii care, tineri fiind, sunt in cautarea bunastarii. Iar cine a crezut ca titlul postului e la misto, s-a inselat. Ca de ce, adica, aceste doamne sunt considerate cugari, in timp ce barbatii sunt perceputi ca fiind porci? In fond si ele si ei sunt cu ochii dupa prospaturi in scopul unui sex filantropic. Cum si de ce am ajuns noi din gheparzi, porci, e de neinteles. Pai daca e sa vorbim de discriminari, zootehnia asta intruneste toate conditiile prevazute de lege! Ca ce poate fi mai ofensator si mai degradant decit sa fi comparat cu porcul, oricit ar fi el de gustos? Sau poate ca tocmai de la gust ni se trage, ca varianta asta n-o luasem in calcul. Caz in care, mai da-i dracu de gheparzi, ca poate au si femeile dreptatea lor!

Read Full Post »


Read Full Post »


Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.

Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.

Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):

 

In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »


De ce dracu o fi ajuns expresia asta atit de populara? Stie cineva, ca pe mine personal, nici Stancu si nici Descultii lui nu m-au emotionat vreodata. Cu toate astea, pe Darie l-am retinut, desi nu-mi propusesem. Mare lucru popularitatea asta! Ajungi dintr-un nimeni, un cineva si dintr-un descult, un VIP.

In fine, cert e ca, si aici doream sa ajung inainte sa ma impiedic de Stancu, ceea ce nu-mi place mie, cel mai mult, e sa uit. A, ca uiti o boala venerica, o melodie a lui Grigoriu sau vreo relatie esuata, e una, dar sa uiti momente care te-au fericit de-a lungul timpului, mi se pare depresant si de cacat. Bun, inteleg ca unora le-o ia mintea razna si traiesc intr-o lume numai de ei perceputa, dar aia zdraveni, aia de ce dracu uita? Ca daca uiti, nu cred ca te mai poti numi zdravan. De fapt, intrebarea ar fi, de ce uitam frumosul, ca de rest oricum ne doare-n pix. Mai mult, unii afirma ca dupa o anumita virsta, traiesti din amintiri. Pai da, dar dupa acea „anumita virsta” te podideste „roza” de care vorbeam si daca amintirile se opresc ieri,  din ce traiesti? Nu ca as putea concepe sa traiesc din amintiri sau ca ar fi o regula general valabila, dar daca asta au decretat inteleptii natiunii, era firesc s-o mentionez.

De ce oare nu avem o memorie selectiva, ca doar e a noastra? In mod normal ar trebui sa ne putem controla memoria, asa cum ne putem controla anumite porniri comportamentale. Asta ar trebui, dar uite ca nu se intimpla. Suntem inclinati sa ne amintim toate nenorocirile si mai putin incidentele placute care ne-au marcat trecerea prin viata. Sa insemne, oare, ca nenorocirile ne-au marcat mai mult si din acest motiv le uitam mai greu? Sau ca suntem mai tentati sa facem haz de necaz, decit sa facem haz de haz?

In fine, eu, si poate nu numai eu, imi exersez memoria pe blog (sa insemne ca traiesc din amintiri?), ca altfel, nu stiu cite mi-as mai fi amintit, din cite am trait. De multe ori am incercat si de multe ori am reusit sa basculez ceea ce m-a durut. Motivul era simplu. Una ca alea rele-s depresante si alta, ca sa le fac loc alora de care mi-as fi dorit sa-mi reamintesc, periodic. Ca pina la urma si memoria asta are unele limite. Limite care se pare ca se restring o data cu virsta, caz in care – cum sa nu uiti, Darie? E totusi foarte adevarat ca prezentul e intotdeauna cel care conteaza, dar asta nu inseamna ca daca prezentul e de bine m-as bucura sa-l dau uitarii incepind de miine sau de la anu.

Dar pentru a nu prelungi la nesfirsit introducerea, am sa intru-n cuprins.

Eee, era … vorba de o intimplare extraordinara. Mmmm…da! Cum va spuneam, cred c-am uitat la ce doream sa ma refer. Dar ce e sigur, e ca acum sunt racit, stau in casa, beau tuica fiarta si tocmai am terminat ce aveam de spus.

 

Read Full Post »

Senectfute


Bai, va aduceti aminte de Aspida? Sigur ca v-aduceti, ca doar o mai vizitati din cind in cind. De fapt si eu ii bagam cite-o vizita inopinata, doar ca sa trag cu ochiul la scrierile lui Virus, care chiar imi place cum le ticluieste. Dar de cind AG-ul si-a facut curat in casa, n-am mai avut pe ce sa apas ca s-o vizitez.  In fine, Aspida mi-a spus, pe cind ne respectam, ca atunci cind voi trece de 60, mizgalelile mele cu caracter sexos vor deveni penibile si ma vor pune intr-o pozitie ridicola. Cum de mi-am amintit de vorbele Aspidei tocmai acum, ca doar mai am pina la 60? Bai, nu fiti golani, ca n-are nimic de-a face femeia cu titlul postului, desi de cite ori ii vedeam nick-ul il citeam invariabil, Aspizda. Dar acum citeva zile, auz la tv ca un septuagenar a dat coltul. Well, asta n-ar constitui vreo noutate, dar junele mierlise din cauza de supradoza. Nu, nu de cocaina, de Viagra. Adica mosul facea fut. Nu stiu cu cine, dar cu oricine ar fi facut-o, tot fut se numeste. E si chestiunea m-a pus pe ginduri. Si dupa ce am gindit eu ce am gindit si-am rasucit-o pe toate partile, pret de un minut sau doua, mi-am dat seama ca Aspida aiura. Adica ce-i ridicol nene daca vrei sa traiesti si dupa 60? O sa spuneti: „pai bine ba, dar asta a dat in primire” Stiu c-a dat, ca doar eu v-am spus, dar omul nu era la prima Viagra. Una e sa traiesti si alta sa supravietuiesti, ca oricare alt hodorog darimat in fata televizorului sau a blogului, care intre noi fie vorba, ii bosorogeste si pe tineri. In definitiv, futul este cea mai elocventa exprimare a dorintei de a trai si a faptului ca traiesti. Eu va spun cu mina pe cord, cind voi ajunge sa ma rog de ea sa se scoale, o dau pe „graunte”. In fond e o chestiune aviara. La ce bun sa-ti traiasca pitpalacul, daca ti-a decedat cocosul? Si decit s-o porti seulement pour pipi, si sa-ti pui plachiuri la limba, mai bine te dai cu stiinta, chiar daca risti sa-ti plesneasca vena cava superioara. Asta nu inseamna sa dai in mintea lui Darie si sa-ncepi filmarile, dar ce-i degradant in a lua un hap ca s-o mai pui de-o babardeala? Mai sariti de pe linie mi se par aia care nu mai dau nici din gura, nici din cur si care prefera imbratisarile unui fotoliu. Asadar, nu inteleg de ce sexul, vorbit sau practicat, poate deveni penibil cu virsta, atita timp cit nu-ti lipseste the drive to do something about it. In America si poate nu doar aici, sunt frecvente cazurile cind auzi pensionari vorbind de „my boy friend” sau „my girl friend” E adevarat ca la unii e doar un parteneriat platonic, dar sunt si din aceia care pun mina pe pilula sa-si reinvie sfinta pula. Si pot sa va spun ca pe astia de pe urma iti face placere sa-i privesti. Activi, tot timpul aranjati, ferchezuiti si-n stare de functionare, joviali si binedispusi, nu pensionari, girbovi, neglijenti si posaci, ca niste rebuturi in asteptarea funeraliilor. In concluzie, let’s have o senectfute sexoasa!

Read Full Post »