by papa
*
Pe un verde foarte crud,
Printre picaturi de roua,
Se plimbau vreo trei gagici,
Nepasindu-le ca ploua.
*
Se-mbracasera in rosu,
Tot gindind ca poate pica,
Sub umbrela lor cea verde,
Alta giza, cit de mica.
*
Doamne fiind, nu se uitau,
La marime sau culoare
Si muscoi dac-ar fi fost,
L-ar fi strins intre picioare.
*
Ca erau cam nemincate,
Dar frumoase-n felul lor
Si de ce sa nu profite,
Dac-ar da de-un doritor?
*
Dar pe ploie si racoare,
Cui sa ii arda de muze?
Si desi aratau traznet,
Vor minca din nou doar frunze.
*
Ca daca le-ati banuit,
Prin absurd, ca-s fripturiste,
Sa stiti ca v-ati inselat,
Nu sunt d-alea, sunt artiste.
*
N-asteptau sa le plateasca
Cu vreo masa copioasa,
Il mincau direct pe ala
Care le cadea in plasa.
***
VatiClanul Papal 