Uite cum sta treaba cu portionarea ratelor. Ma ocup mai intii de piepti, pentru care am o slabiciune binecunoscuta si, zic eu, fireasca. Apoi copanele, care desi imi plac, le indepartez. Asta nu inseamna ca voi arunca aripile si carcasa, care sunt cam saracute-n carne, dar jupoi pielea de pe ele si o fac jumari. Jumarile le arunc, evident, dar grasimea o bag la borcan, pentru viitoare figuri culinare. Apoi fierb belita, impreuna cu morcovi, telina si ceapa, cam pina o iau toti dracii. Cind fiertura e gata, strecor stock-ul si-l pastrez in borcane, iar carnea care ramine, cam un pumn de aschii, o fac rulouri cu foaie de orez si le servesc ca aperitive, cu un sos thailandez, dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos.
Apoi, am pregatit o crema de squash, ca tot a venit toamna. Squash-ul asta face parte din familia dovleacului si aici se foloseste destul de des in culinareala.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
La felul doi, m-am gindit sa bag copane de rata pe un pat de polenta, mamaliga mai pe romaneste, acompaniate de un sauté de ciuperci. Intentionam si un sos, dar cel la care ma gindisem, nu mergea cu mamaliga, asa ca-l voi lasa pentru o data viitoare.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nu, nu a fost fancy, dar a fost disperant de bun. Crema, desi n-am folosit niciun fel de crema, a fost incredibila si nici n-a avut gustul specific de dovleac. Despre rata ce sa spun, e buna data dracului!
Pofta buna si nu untati, „cooking is sexy”
VatiClanul Papal 