Posted in propuneri papale, tagged alee, banca, duzina de cuvinte, parc on aprilie 4, 2011| 59 Comments »
O noua provocare papala, o noua Duzina de cuvinte pentru simbata, 9 aprilie
plutind, calea, ascunde, vint, palme, gara, oricum, gol, trenul, sters, nascut, vapai
Iar pentru luni, 11 aprilie, as propune ca titlu:
O banca, o alee, un parc
***
Iata si fo doua sugestii
Posted in lirica papala, tagged banca, finit, ginduri, infinit, mare, meditatie on februarie 24, 2011| 74 Comments »
by papa
Incet, incet, pe mari se lasa seara
Si-n zari s-afunda Soarele rosind,
Nepasator pe-o banca-mi sting tigara,
Cind stelele in cer, pe rind, s-aprind.
Ma uit in sus la bolta abisala,
Fara-nceput si fara de sfirsit,
In negura adinca ca de smoala,
Astre se nasc si mor in infinit.
Dar eu n-am simt, adincul sa-l patrunda
Si nici nu vreau sa il patrund curind,
Avea-voi timp, dupa lumeasca-mi truda,
Veac sa-mi petrec, mistere dezlegind.
Dar singur sunt, privind in orizonturi,
Si-n clipocitul sacadat de val,
Iar ma surprind gindind la infinituri,
Culcat pe-o banca, la al marii mal.
Ca-s multe-n lume ce nu pot concepe.
Cum poti sa spui ca-i spatiul infinit ?
Cind infinitul nu-l putem percepe.
Ca-n lumea noastra totul e finit.
Si este oare infinitul vesnic,
Cind orice altceva e efemer?
Caci de se naste, moare neindoielnic,
Viata ce-o stim sau astrele pe cer.
Sa fi fost oare-un inceput la toate ?
Dar dac-a fost, e logic si-un sfirsit.
Sa-nsemne deci, ca vesnic nu se poate,
Ca infinitul poate fi finit?
Mi-aprind tigara, gindul nu-mi da pace
C-as vrea sa cred, dar greu e de crezut,
Ca noi, intr-un nimic ne vom intoarce,
Caci noi, dintr-un nimic am aparut.
Dar oare ce-i nimicul? Are margini?
Ca daca are, nu mai e nimic.
Nu poate fi nici gind, dar nici imagini,
Nu poate fi nici mare, dar nici mic.
Nimic am fost ‘nainte de-a ne naste,
Nimic vom deveni dupa un timp.
Nu, nu vorbesc acum de-a noastre moaste,
Ci doar de spirit, al creierului nimb.
De nu l-am fi avut, fara-ndoiala,
Sa ne ghideze pina si-n simtit,
Am fi fost azi ca orice vegetala
Si n-am mai fi gindit de infinit.
Ah! Trebui sa ma-ntorc, noaptea-i adinca,
Si-a noptii doamna, palida straluce,
Valuri de-argint se sparg lenes de stinca,
Iar creierul imi cere sa se culce.
Pe miine dara, noapte de contraste,
Tu haos cumintit de legi nescrise,
Aici, la mal de mare, sus pe coaste,
E-un infinit de stele si de vise.
VatiClanul Papal 
